64,222 matches
-
sunt create decît în conexiune cu procesul de cunoaștere"28. Primul nivel de realitate, după modelul lui Heisenberg, corespunde stărilor de lucruri obiectivabile independent de procesul de cunoaștere. El situează la acest prim nivel mecanica clasică, electromagnetismul și cele două teorii ale relativității ale lui Einstein, altfel spus, fizica clasică. Al doilea nivel de realitate corespunde stărilor de lucruri inseparabile de procesul cunoașterii. El situează aici mecanica cuantică, biologia și științele conștiinței. În fine, al treilea nivel de realitate corespunde stărilor
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
fine, Umberto Eco ne descrie în ce consistă deriva hermetică: Caracteristica principală a derivei hermetice ni s-a părut a fi abilitatea necontrolată de a aluneca din semnificat în semnificat, din asemănare în asemănare, de la o conexiune la alta. Contrar teoriilor contemporane ale derivei, semioza hermetică nu afirmă absența unui semnificat universal, univoc și transcendental. Ea asumă că orice admițînd că tainica legătură retorică ar fi izolată poate trimite către orice altceva, tocmai pentru că există un subiect transcendent puternic, Unul neoplatonician
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
mai întîi. A fost materia primă pentru opera unei vieți"6. În cazul lui Pauli, era vorba mai degrabă de un preaplin al intelectului. Pauli a fost un copil supradotat. La 19 ani, era deja autorul unui volum enciclopedic despre teoria relativității, volum elogiat de însuși Einstein. La 24 ani face descoperirea sa științifică majoră principiul de excluziune care îi poartă numele și care avea să-i aducă Premiul Nobel în 1945. Urma cea mai vie a acestei experiențe este convingerea
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
la un nivel superior nu este o treabă rațională și nici o problemă de voință, ci un pro-ces psihic de dezvoltare care se exprimă prin simboluri"17. În Natură, această unificare e paradoxală, dar rațională, în măsura în care se revelează în experiența și teoria științifică. Această contra-dicție între fizic și psihic nu este, după părerea mea, decît o aparență. Dacă ne raportăm la noțiunea pe care am propus-o, cea de niveluri de realitate, această contradicție dispare (cuvintele "nivel superior" utilizate de Jung sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
EPISTEMOLOGICĂ A LUI UMBERTO ECO La un nivel de realitate bine determinat (să spunem NR0), este valabilă logica clasică. Îndeosebi principiul de identitate (A = A) este adevărat la acest nivel. Influența unui alt nivel de realitate, pusă în evidență de teoria și experiența științifice, se manifestă, la nivelul considerat, prin fenomene contradictorii reciproc ex-cluzive. Două niveluri adiacente sunt legate de logica terțului inclus, în sensul că starea T prezentă la un anumit nivel este legată de un cuplu de contradictorii (A
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
mecanică, nici moartă ea e vie, așa cum magistral a presimțit-o Pauli. CÎTEVA REMARCI DESPRE PROBLEMA SINCRONICITĂȚII Considerațiile precedente conduc la o nouă perspectivă asupra problemei mereu controversate a sincronicității 25. Trebuie, mai întîi, să distingem "fenomenele de sincronicitate" de "teoria sincronicității". Dacă existența fenomenelor de sincronicitate este mai mult sau mai puțin acceptată, în schimb existența însăși a unei teorii a sincronicității e departe de a fi evidentă. Această situație cumva paradoxală este bine ilustrată de amploarea dezbaterii între Jung
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
la o nouă perspectivă asupra problemei mereu controversate a sincronicității 25. Trebuie, mai întîi, să distingem "fenomenele de sincronicitate" de "teoria sincronicității". Dacă existența fenomenelor de sincronicitate este mai mult sau mai puțin acceptată, în schimb existența însăși a unei teorii a sincronicității e departe de a fi evidentă. Această situație cumva paradoxală este bine ilustrată de amploarea dezbaterii între Jung și Pauli privind înțelegerea sincronicității, dezbatere bine rezumată de Laurikainen 26. Miezul dezbaterii este pus în evidență într-o scrisoare
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Sincronicitatea nu este mai enigmatică sau mai misterioasă decît discontinuitățile fizicii"30. Jung are perfectă dreptate. Dar putem merge mai departe și afirma că sincronicitatea și discontinuitatea cuantică sunt două fațete ale unității complexe subiect/obiect. REDUCȚIONISM, ANTI-REDUCȚIONISM ȘI TRANS-REDUCȚIONISM Teoria transdisciplinară a nivelurilor de realitate conciliază reducționism și anti-reduc-ționism. Ea este, într-un sens, o teorie multi-reducționistă, via existența nivelurilor de realitate discontinui și multiple. Dar ea este și o teorie anti-reducționistă, datorită prezenței terțului ascuns, care restaurează interconexiunea continuă
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Dar putem merge mai departe și afirma că sincronicitatea și discontinuitatea cuantică sunt două fațete ale unității complexe subiect/obiect. REDUCȚIONISM, ANTI-REDUCȚIONISM ȘI TRANS-REDUCȚIONISM Teoria transdisciplinară a nivelurilor de realitate conciliază reducționism și anti-reduc-ționism. Ea este, într-un sens, o teorie multi-reducționistă, via existența nivelurilor de realitate discontinui și multiple. Dar ea este și o teorie anti-reducționistă, datorită prezenței terțului ascuns, care restaurează interconexiunea continuă a Realității. Opoziția reducționism/anti-reducționism este, de fapt, consecința gîndirii binare, fondată pe logica terțului exclus
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
ale unității complexe subiect/obiect. REDUCȚIONISM, ANTI-REDUCȚIONISM ȘI TRANS-REDUCȚIONISM Teoria transdisciplinară a nivelurilor de realitate conciliază reducționism și anti-reduc-ționism. Ea este, într-un sens, o teorie multi-reducționistă, via existența nivelurilor de realitate discontinui și multiple. Dar ea este și o teorie anti-reducționistă, datorită prezenței terțului ascuns, care restaurează interconexiunea continuă a Realității. Opoziția reducționism/anti-reducționism este, de fapt, consecința gîndirii binare, fondată pe logica terțului exclus. Teoria transdisciplinară a nivelurilor de realitate ne permite să definim o nouă viziune asupra Realității
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
multi-reducționistă, via existența nivelurilor de realitate discontinui și multiple. Dar ea este și o teorie anti-reducționistă, datorită prezenței terțului ascuns, care restaurează interconexiunea continuă a Realității. Opoziția reducționism/anti-reducționism este, de fapt, consecința gîndirii binare, fondată pe logica terțului exclus. Teoria transdisciplinară a nivelurilor de realitate ne permite să definim o nouă viziune asupra Realității, pe care o numim trans-reducționism. Noțiunea transdisciplinară de niveluri de realitate este incompatibilă cu reducerea nivelului spiritual la nivelul psihic, al nivelului psihic la nivelul biologic
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
este incompatibilă cu reducerea nivelului spiritual la nivelul psihic, al nivelului psihic la nivelul biologic și al nivelului biologic la nivelul fizic. Totuși, aceste patru niveluri sunt unificate de terțul ascuns. Dar această unificare nu poate fi descrisă de o teorie științifică. Prin definiție, știința exclude non-rezistența. Știința, așa cum e definită astăzi, este limitată de propria sa metodologie. Noțiunea transdisciplinară de niveluri de realitate conduce și la o nouă viziune despre persoana umană, fondată pe includerea terțului ascuns. În abordarea transdisciplinară
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
André Breton: " Nu credeți că științele fizice care, de cincizeci de ani, modifică structura concepției nostre despre lume, au influențat opera artiștilor?". André Breton îi răspunde: " Sunt martor că artiștii au fost unanimi, sau aproape, în a se dezinteresa de teoria cuantelor și de mecanica lui Heisenberg ... . E drept că punțile nu sunt cu totul rupte, datorită unor gînditori precum Gaston Bachelard, căruia suprarealismul îi datorează îndeosebi faptul că se poate oglindi într-un "supraraționalism", și Stéphane Lupasco, care a repus
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
datorită unor gînditori precum Gaston Bachelard, căruia suprarealismul îi datorează îndeosebi faptul că se poate oglindi într-un "supraraționalism", și Stéphane Lupasco, care a repus afectivitatea la locul ei în plan filosofic și mai mult, la sfîrșitul Schiței unei noi teorii a cunoașterii, împlinind îndeosebi dorința poeților, a substituit principiului de non-contra-dicție principiul complementarității contradictorii"1. Breton se referă aici la Essai d'une nouvelle théorie de la connaissance, care este titlul celui de-al doilea volum al primei cărți a lui
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
a lui Lupasco"19. Practic, îl citează pe Lupasco în toate cărțile sale. Pe scurt, Mathieu a contribuit mult la celebritatea lui Lupasco în lumea artei. Scrierile teoretice ale lui Mathieu sunt la fel de puternic impregnate de ideile lui Lupasco. Astfel, teoria sa despre abstracția lirică, în continuarea foarte interesantei "embriologii a semnelor", este puternic influențată de Lupasco 20. De altfel, Mathieu nu ascunde această influență: scrierile sale sunt literalmente înțesate de referințe la Lupasco. Mathieu procedează astfel nu doar din admirație
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
celebritatea cu care v-ar plăcea să vă petreceți noaptea ? S. D.: Din păcate, e mort : Max Planck. A. B.: Curioasă idee. S. D.: El a descoperit corpul negru în fizică. A. B.: Omul cuantelor ? S. D.: Chiar el." Interesul lui Dali pentru teoria relativității restrînse a lui Einstein este bine cunoscut. Spațiul-timp își face intrarea pe scena lumii ca un univers-bloc unde nu există nici loc nici timp, doar evenimente. Faptul că spațiul și timpul sunt întrepătrunse (nu au existență separată) probabil că
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
timp, doar evenimente. Faptul că spațiul și timpul sunt întrepătrunse (nu au existență separată) probabil că l-a intrigat pe Dali. În cartea sa magistrală despre a 4-a dimensiune în arta modernă, Linda Dalrymple Henderson a arătat clar influența teoriei relativității în pictura lui Dali (îndeosebi în seria "ceasurilor moi")22. "Paradoxul gemenilor" trebuie că l-a impresionat mult pe Dali, din rațiuni evidente. Dar influența exercitată de lumea cuantică este practic ignorată în literatură critică despre Dali. Anumite picturi
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
viața artistică a epocii: " ... reprezentați, pentru artiști, un fel de "seismograf creator" al operelor lor"42. CE CONCLUZIE PUTEM TRAGE ? Lupasco era convins că opera sa are un caracter științific. La fel ca un fizician teoretician, căuta dovezile experimentale ale teoriilor sale. Odată deduse cele trei materii, Lupasco a ajuns inevitabil la ideea existenței a trei universuri. Îmi spunea adesea: Creierul meu e laboratorul meu". Universul nostru este cu siguranță un univers cu predominanță macro-fizică. Dar Lupasco vedea, în mintea sa
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
prin faptul că picturile lui Benrath sau Appel ilustrează existența reală a universului biologic, în vreme ce acelea ale lui Dali sau Mathieu ilustrează existența reală a universului psihic. Ele fac vizibile universurile ascunse ale logicii contradicției. Semn al vremurilor, interacțiunea dintre teoria relativității, mecanica cuantică și artă (îndeosebi suprarealismul) încep să atragă atenția istoricilor de artă. Într-o carte recentă, Suprarealism, artă și știința modernă, Gavin Parkinson analizează splendid această interac-țiune45. Din păcate, trimiterile la Lupasco în această carte sunt marginale, autorul
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
fizicieni clasici încearcă să ignore întreaga microfizică modernă care, pentru ei, trebuie că apare ca irațională. Ei nu au apreciat deloc faptul că, în concepțiile biologiei, într-un mod cu certitudine exagerat, s-a pus accentul pe mutațiile întîmplătoare în teoriile evoluției. Ei se simt invadați de hazard. Aveau o concepție deterministă despre lume. Hazardul ar fi o iluzie datorată ignoranței noastre. Acum li se spune că există indeterminare, că există întîmplare. Și atunci, simt nevoia unei citadele în care să
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
et transdisciplinarité, Paris, L'Harmattan, 2003. * Pompiliu Crăciunescu, Strategiile fractale, Iași, Junimea, 2003, pp. 7, 19, 46, 58, 115, 121, 123, 130, 139, 154, 158-160. * Simona Modreanu, Le Dieu paradoxal de Cioran, Monaco, Rocher, 2003, pp. 124, 175. * Dominique Temple, Teoria de la reciprocidad, J. Medina și J. Michaux (dir.), La Paz, PADEP, 2003, t. 1 (în col. cu Mireille Chabal), La reciprocidad y el nacimiento de los valores humanos, pp. 14, 128, 202, t. 2, La economia de reciprocidad, pp. 5
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Lupasco, Du devenir logique et de l'affectivité, Vol. I Le dualisme antagoniste et les exigences historiques de l'esprit (Dualismul antagonist și exigențele istorice ale spiritului), Vol. II Essai d'une nouvelle théorie de la connaissance (Schiță a unei noi teorii a cunoașterii), Paris, Vrin, 1935 ; a 2-a ediție: 1973 ; La physique macroscopique et sa portée philosophique (Fizica macroscopică și dimensiunea ei filosofică), Paris, Vrin, 1935 (teză complementară). 9 Stéphane Lupasco, L'Expérience microphysique et la pensée humaine (Experiența microfizică
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
2009). 17 T. A. Brody, On Quantum Logic (Despre logica cuantică), in Foundations of Physics, vol. 14, n° 5, 1984, pp. 409-430. 18 Heinz R. Pagels, op.cit., p. 155. 19 J. S. Bell, Beables for Quantum Field Theory ("Beables" pentru teoria cîmpului cuantic), publicație CERN TH 4035/84, Genève, 1984. 20 Niels Bohr, Physique atomique et connaissance humaine (Fizica atomică și cunoașterea umană), Paris, Gauthier-Villars, 1961, pp. 66-67. 21 Gerald Holton, L'Imagination scientifique (Imaginația științifică), Paris, Gallimard, 1981, pp. 98-99
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
in Stéphane Lupasco L'Homme et l'œuvre, op. cit., pp. 93-112; Yves Durand, L'apport de la perspective systémique de Stéphane Lupasco à la théorie des structures de l'imaginaire et à son expérimentation (Aportul perspectivei sistemice a lui S.L. la teoria structurilor imaginarului și la experimentarea acestuia), in Stéphane Lupasco L'Homme et l'œuvre, op. cit., pp. 75-92. 31 Stéphane Lupasco, Les Trois Matières, op. cit. , p. 52. 32 Ludovic de Gaigneron, L'Image ou le drame de la nullité cosmique (Imaginea sau
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
36 P.A.M. Dirac, The Prediction of Antimatter (Predicția antimateriei), (H.R. Crane lecture), Ann Arbor, University of Michigan, 1978, p.13. 37 R. Penrose and M. A. H. MacCallum, Twistor Theory: an Approach to the Quantization of Fields and Space-Time (Teoria "twistorilor": o abordare a cuantificării cîmpurilor și a spațiului-timp), Physics Reports, vol. 6C, n° 4, 1973, p. 243. 38 Stéphane Lupasco, Le Principe d'antagonisme et la logique de l'énergie, op. cit., pp. 71, 99, 112, 114. 39 Ibid., pp.
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]