8,991 matches
-
la Adam, ca să vadă cum le va numi; așa că toate ființele vii să se numească precum le va numi Adam" [Facerea, 2:19]; sau, așa cum consemnează o altă variantă a textului biblic [Biblia sau Sfînta Scriptură a Vechiului și Noului Testament, f.a.]: "Și orice nume pe care-l dădea omul fiecărei viețuitoare, acela-i era numele" [Facerea, 2:19]. Sintagma "acela-i era numele" sugerează în același timp două lucruri: "dreapta potrivire a cuvintelor-nume", așa cum argumenta Platon în dialogul Cratylos, respectiv
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
cadru nu mai îngăduie însă dezvoltarea acestei foarte interesante analize comparative, vom consemna doar faptul că și celelalte funcții consemnate de Propp în Morfologia basmului (de la 10 la 28) se regăsesc aproape aidoma și în simbolistica primelor cărți ale Vechiului Testament: Exodul, Leviticul, Numeri, Deuteronomul. Ele vizează încercările la care "neamul ales" avînd ca erou principal pe Moise le suportă în tentativele de înălțare din starea de "păcătoasă înșelăciune" la aceea de regăsire a lui Dumnezeu. În contextul de față ne
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
M.S., Despre mitologia și filozofia Bibliei, Editura Politică, București, 1982. Bergson, Henri, Cele două surse ale moralei, Institutul European, Iași, 1992. Bertholet, Alfred, Dicționarul religiilor, Editura Universității "Al. I. Cuza", Iași, 1995. *** Biblia sau Sfînta Scriptură a Vechiului și Noului Testament, Institutul Biblic și de Misiune Ortodoxă al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1968. *** Biblia sau Sfînta Scriptură a Vechiului și Noului Testament, Societatea Biblică, Rumanian Bible, 099-40-053. Blaga, Lucian, Trilogia culturii, Editura pentru Literatură Universală, București, 1969. Cathale, Henri Pierre, Epoca
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Bertholet, Alfred, Dicționarul religiilor, Editura Universității "Al. I. Cuza", Iași, 1995. *** Biblia sau Sfînta Scriptură a Vechiului și Noului Testament, Institutul Biblic și de Misiune Ortodoxă al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1968. *** Biblia sau Sfînta Scriptură a Vechiului și Noului Testament, Societatea Biblică, Rumanian Bible, 099-40-053. Blaga, Lucian, Trilogia culturii, Editura pentru Literatură Universală, București, 1969. Cathale, Henri Pierre, Epoca dezinformării, Editura Militară, București, 1991. Cocagnac, Maurice, Simbolurile biblice. Lexic teologic, Humanitas, București, 1998. Cucoș, Constantin, Minciuni, contrafacere, simulare. O abordare
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
natură fantastică, nu se poate spune că intenționează să păcălească. În strînsă legătură cu fenomenul fanteziei este și conceptul de alegorie. În literatura engleză veche putem vorbi de "alegoria politică" din Piers Plugarul, și încă înaintea acesteia avem parabolele Noului Testament și piesele de teatru ale Greciei antice. Aceste texte nu aveau intenția de a păcăli; în prezent, le analizăm și le citim cu aceeași plăcere ca publicul din vremurile acelea, ele păstrîndu-și valoarea mai degrabă prin valabilitatea mesajului decît printr-
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
pastorală» ce trebuie să ocupe viața preotului diecezan: ea este însăși forma vieții sale; este răspunsul la chemarea Bisericii care l-a făcut păstor după chipul lui Cristos, nu după principiile sacerdoțiului păgân, ci așa cum trebuie să fie «preoții Noului Testament». «Carisma», pe care o simțim înăuntru și care este recunoscută de Biserică în momentul profesiunii, nu este un monument sau un muzeu în care, plictisiți, suntem obligați să muncim ca paznici sau «ghizi», ci este un har ce trebuie trăit
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
fi citite aici versuri inedite semnate de Nichita Stănescu, a cărui personalitate artistică stă în centrul articolelor semnate de Mihai Ungheanu, Nicolae Ciobanu, Ion Nicolescu, Ion Mircea și Gh. Pituț. Petru Vintilă publică și comentează „specia tristă și pioasa” a testamentelor literare. Volumul se deschide cu pagini inedite din jurnalul lui Octavian Goga. De Pavel Macedonski se ocupă Al. Raicu, despre dialogul epistolar al lui Liviu Rebreanu cu Caton Theodorian scrie Mircea Popa, iar Niculae Gheran publică din jurnalul romancierului relatările
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285198_a_286527]
-
iar voi sînteți la mine ca niște străini și venetici”. În acest text Iahwe spune un adevăr devastator pentru mozaici, ei sînt pe teritoriul Palestinei străini și venetici și așa au rămas pînă în anul 1947 cînd tătucul Satalin îndeplinid testamentul Marelui Monstru Bolșevic - Lenin - le-a făcut un cuib satanist cu speranța că șărpăria bolșevică a cazarilor mozaici pe care o stipendia, va răspîndi otrava comunismului în tot Orientul Apropiat. Oricît s-ar pupa ei în bot cu întunecatul Iahwe
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
și alte boli mintale erau suspectate de posedare a trupului de către demoni, iar tratamentul bolilor psihice respectă mai degrabă un ritual de exorcizare decât o cură medicamentoasă. De asemenea, rămânând pe tărâmul de dinainte de era noastră, Saul, personaj al Vechiului Testament, ne este prezentat ca prezentând episoade depresive severe. Kraepelin (1922)117 sintetizează datele de până la el și elaborează noțiunea de psihoză maniaco-depresivă, prezentând totodată câteva criterii după care poate fi recunoscută boala. Au existat de-a lungul timpului diferite divergențe
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
epitropii, iar din 1906 fiind administrat de fundația cu același nume. Din anul școlar 1906-1907 instituția este asimilată liceelor de stat, desfășurându-și activitatea conform legislației școlare în vigoare la acea dată. Lăcașul a fost creat cu fonduri lăsate prin testament de hatmanul Anastasie Bașotă, cu scopul de a conferi educație elevilor, fii de săteni săraci sau orfani, astfel încât, după absolvire, aceștia să poată accede la universitățile europene 118. Prezența unui liceu - creat, ce-i drept, din inițiativă privată și având
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
Având în componență foști elevi din generația antebelică ce devin nume marcante în mediul universitar 122, Asociația s-a remarcat prin câteva inițiative notabile: s-au tipărit 300 de cărți poștale cu fotografia ctitorului liceului, dar și trei broșuri conținând testamentul hatmanului Bașotă, statutele Asociației și un memoriu referitor la starea materială. Deplângând lipsa de adeziune a foștilor elevi la acest organism, membrii activi își propuneau totuși, la 1923, să creeze o bibliotecă școlară și să susțină financiar elevii săraci ce
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
Ion Marin Sadoveanu, București, 1997; Dicționarul personajelor din „Viața la țară” și „Tănase Scatiu” de Duiliu Zamfirescu, București, 1998; Vecinele, București, 1999; Dicționarul personajelor din „Ciocoii vechi și noi” de Nicolae Filimon, București, 2000. Traduceri: Alexandre Dumas, 1001 de fantome. Testamentul domnului De Chauvelin, Cluj-Napoca, 1981; Quintus de Smirna, Războiul Troiei sau Sfârșitul Iliadei, pref. Eugen Cizek, București, 1988. Repere bibliografice: H. Zalis, Liviu Rebreanu în trei fațete definitorii, LCF, 1995, 31; George Munteanu, O performanță dicționaricească, LCF, 1995, 41; Constantin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289100_a_290429]
-
petrecerii svinților unei mănăstiri ardelene (din Petrid). Asupra limbii traducerilor religioase ale epocii brâncovenești se exercită într-o măsură influența limbii tipăriturilor lui D. O serie de argumente pledează în favoarea participării sale efective la tălmăcirea în limba română a Vechiului Testament (cu aproape două decenii înaintea integrării acestuia Bibliei de la București din 1688), D. fiind identificat cu unul dintre principalii revizori ai versiunii inițiale a textului, aparținând lui Nicolae Milescu. Viața și petrecerea svinților a servit apoi la întocmirea ediției Mineielor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
putea împotriva a ceea ce mi se pare inevitabil. Sînt pesimist. Sînt convins că tehocrații occidentali vor crea un fel de fascism mondial, susținut, bineînțeles, prin valori occidentale. Voi lupta însă din toate puterile mele împotriva acestor tehnocrați". Și lăsa ca testament final: "Adevărul, sau ceea ce noi, simpli oameni, considerăm ca atare, trebuie afirmat mereu și în orice condiții. Dar, în același timp, trebuie să-l considerăm și pe celălalt fratele nostru: nu să cedăm în fața lui, să-i dăm dreptate, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
Bastiat și-a dat ultima suflare pe 24 decembrie 1850, după lungi și crude suferințe suportate cu răbdare. Împrumutăm dintr-o emoționantă relatare a domnului Paillotet câteva detalii pline de interes asupra acestor ultime momente: La ora unu a dictat testamentul său domnului de Gérando, cancelarul ambasadei, apoi l-a semnat lizibil. La ora două și jumătate, în ciuda oboselii pe care o resimțea, a dorit să se ridice din pat. Domnul abate de Monclar, vărul său, tocmai se întorcea acasă. L-
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
soare de-aur este inima mea toată. Apropierea morții îi dă extaze, cu sentimentul confuziei între viață și neființă: Sub a soarelui lumină Șoapte umblă prin grădină, Fluturi zboară sub cais, Bătrânețea e un vis. Ca Horațiu, Macedonski își face testamentul, atribuind poeziilor lui trăinicia nestematelor: Sfidând a dușmăniei pornire omenească, Și stând într-o lumină mereu mai strălucită, Să piară n-au vreodată și nici să-mbătrînească. Poetul începea să aibă mirajul Extremului-Orient. Rondelurile Senei și Rondelurile de porțelan, conținând momente
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
a cântat singurătatea proletară, făcând un curios apel către Frigga germanică: Frigga, Frigga, Frigga, Amor te cheamă! Lasă tristul rest al vieții umane; Chiar pe-Odin trădează-l: Dragostea noastră Fi-va mai divină cât un Valhalla... și lăsând un interesant testament liric: Face-m-aș o frunză-n vânt, Pîn' la ea s-ajung să-i cânt Doina mea, doină de dor Și în brațele-i să mor. Și să mă-ngroape-n zăvoi, Sub velința cea de foi, Nimeni a
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
orice independență, devenind obiect de cult. Lumea îi zice "slăvitul", "sfîntul", "împăratul" și tremură numai la ideea ivirii lui. Conjurația, atât de ineficientă, a trei boieri nu e împotriva lui Ștefan, pe care-l cred mort ori agonic, ci a testamentului său. E de ajuns ca Ștefan să apară și vinovatul se prăbușește de spaimă. Ștefan nu abdică până la sfârșit la nici una din prerogativele sale, pe care caută a și le prelungi postum prin dispoziții testamentare, și luptă până la ultima energie
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
În schimb E. Lovinescu e un bun anecdotist, compunând mici scene dramatice valabile în mimica și râsul conținut, precum e aceea având ca obiect pe Vlaicu. TUDOR ARGHEZI Valoarea poeziei argheziene stă în primul rând în adâncimea perspectivelor interioare. În Testament se începe cu ideea legăturii între generații, se accentuează asupra sforțării pe care o depune natura spre a obține un rezultat, apoi ochiul are o viziune de sus a germinației antropologice. Străbunii vin din noapte prin gropi și râpi, bătrânii
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și apele. Să-ți aduci aminte și să te tângui, când tilincile vor muri irosite pe întinderi, să-ți aduci aminte și să jălui când amurgul, sângerat, va îngenunchea pe îndelete. În Biblice poetul se reînnoiește coborând în plin Vechi Testament, căruia cu fondul său ebraic îi dă vibrații de o puternică autenticitate: Neagră sunt și pulpa mea de smoală, șoldul cald caval și umerii lăute, m-aș da ție toată goală, fericită în rușinea coapselor durute. * Duce-te-oi în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
București a suscitat întrebări referitoare la autorul sau autorii traducerii, precum și la raporturile textului cu tălmăcirile anterioare, parțiale, din Scriptură în limba română - tipăriturile lui Coresi, Palia de la Orăștie, Noul Testament de la Bălgrad, tipăriturile mitropolitului Dosoftei al Moldovei sau traducerea Vechiului Testament rămasă în manuscris de la Nicolae Milescu. S-a considerat îndeobște că la întocmirea acestei ediții a Bibliei au contribuit un grup de cărturari din Țara Românească, între care, frații Radu și Șerban Greceanu (celui dintâi datorându-i-se și Stihurile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285724_a_287053]
-
ca fiind autor de fapt, sau coautor, al predosloviilor semnate de mitropolitul Teodosie și de patriarhul Dositei al Ierusalimului). Traducerea de la 1688, efectuată după Septuaginta, ar fi fost confruntată, conform unei păreri tradiționale, cu transpunerile anterioare ale Vechiului și Noului Testament existente la noi, din care numeroase pasaje ar fi fost preluate și integrate aproape fără modificări în cuprinsul noii ediții. Apariția Bibliei din 1688 a fost apreciată în acest context drept momentul afirmării depline a limbii naționale în cult, o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285724_a_287053]
-
alcătuirea ediției din 1688, însăși apariția Bibliei de la București redobândește proporții de eveniment cultural, ținând de o tradiție umanistă ale cărei manifestări au putut fi recunoscute la noi încă din prima jumătate a secolului al XVII-lea. În traducerea Vechiului Testament, datând din perioada șederii sale la Constantinopol, între anii 1661 și 1664, ca reprezentant diplomatic al domnitorului Grigore Ghica al Țării Românești, Milescu s-a folosit de o ediție protestantă, prestigioasă în epocă, Septuaginta tipărită la Frankfurt pe Main în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285724_a_287053]
-
de Milescu s-ar datora lui Dosoftei, viitorul mitropolit al Moldovei (identificat ca autorul manuscrisului 45), căruia i-ar fi revenit o asemenea însărcinare încă înainte de 1671, în perioada episcopatului la Roman, și al cărui aport la desăvârșirea traducerii Vechiului Testament poate fi considerat ca apreciabil. S-a demonstrat că, ulterior, alcătuitorii ediției de la 1688, cărora nu li se poate atribui o nouă traducere integrală a Bibliei, au renunțat, în parte, la comparativismul erudit al predecesorilor și s-au îndreptat, contrar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285724_a_287053]
-
cea dintâi scriere filosofică publicată în limba română, precedând cu un deceniu Divanul sau Gâlceava înțeleptului cu lumea sau Giudețul sufletului cu trupul (1698) al lui Dimitrie Cantemir. În același timp, actul însuși al editării Bibliei de la București, alăturând Vechiului Testament (tradus de Milescu și revăzut, cum s-a presupus, de Dosoftei) Noul Testament, tipărit în 1648 la Alba Iulia, apare îndoit motivat, la data respectivă, de temeiuri religioase, cât și de rațiuni politice. Înfăptuită sub patronajul lui Șerban Cantacuzino, ediția de la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285724_a_287053]