11,591 matches
-
Căsătoria a fost nepopulară, atât în fața familiei cât și a curtenilor însă Țarul i-a forțat s-o accepte. A ordonat senatului să-i acorde Ecaterinei titlul de prințesă Iurievskaia și a legitimat copiii deși nu aveau nici un drept la tron fiind proveniți dintr-o căsătorie morganatică. Unii curteni au descris-o pe Ecaterina ca fiind "vulgară și urâtă". Unul din ei, Constantin Pobedonostsev a scris: "presupun că ochii ei ar putea fi atractivi numai că nu au adâncime -- un fel
Ecaterina Dolgorukova () [Corola-website/Science/319994_a_321323]
-
ajuns în Portugalia, a deposedat-o pe Maria de coroană și s-a proclamat rege abrogând constituția liberală. În timpul domniei lui, Maria a călătorit spre mai multe curți europene inclusiv la cea a bunicului ei de la Viena. Pedro a abdicat tronul Braziliei în 1831 în favoarea fiului său, Pedro al II-lea al Braziliei și de la baza sa din Azore l-a atacat pe Miguel, forțându-l să abdice în 1834. Maria și-a recuperat tronul. La 26 ianuarie 1835, la vârsta
Maria a II-a a Portugaliei () [Corola-website/Science/315915_a_317244]
-
ei de la Viena. Pedro a abdicat tronul Braziliei în 1831 în favoarea fiului său, Pedro al II-lea al Braziliei și de la baza sa din Azore l-a atacat pe Miguel, forțându-l să abdice în 1834. Maria și-a recuperat tronul. La 26 ianuarie 1835, la vârsta de 15 ani, Maria s-a căsătorit cu Auguste, Duce de Leuchtenberg, fiul lui Eugène de Beauharnais și nepot al împărătesei Iosefina. Auguste a murit după două luni la 28 martie 1835 iar Maria
Maria a II-a a Portugaliei () [Corola-website/Science/315915_a_317244]
-
era Prinț Regent. La 6 noiembrie 1817 singura fiică a Prințului Regent, Prințesa Charlotte Augusta de Wales, soția Prințului Leopold de Saxa-Coburg-Saalfeld (mai târziu regele Leopold I al Belgiei) a murit la naștere. Pentru a asigura linia de succesiune la tron Prințul William, Duce de Clarence și alți fii ai regelui George al III-lea s-au grăbit să se căsătorească, pentru a avea moștenitori legitimi. William avea deja zece copii nelegitimi cu populara actriță Dorothy Jordan dar era evident că
Adelaide de Saxa-Meiningen () [Corola-website/Science/315923_a_317252]
-
alți fii ai regelui George al III-lea s-au grăbit să se căsătorească, pentru a avea moștenitori legitimi. William avea deja zece copii nelegitimi cu populara actriță Dorothy Jordan dar era evident că ei nu vor putea accede la tronul Regatului Unit. Adelaide s-a căsătorit cu William în aceeași zi ca nunta fratelui lui William, Prințul Eduard, Duce de Kent și mireasa sa, Prințesa Victoria de Saxa-Coburg-Saalfeld, la 11 iulie 1818, la Palatul Kew în Surrey, Anglia. Adelaide și
Adelaide de Saxa-Meiningen () [Corola-website/Science/315923_a_317252]
-
care va da vestea restului familiei. Constantin era la cartierul general de la Ioannina împreună cu fratele său Christophe când a primit telegrama prin care era anunțat de moartea tatălui său și de noul său statut de rege. Când a urcat pe tron, în ciuda faptului că nu a avut aceeași experiență politică ca a tatălui său, Constantin s-a bucurat de un prestigiu enorm în rândul poporului său. Pe lânga recenta sa glorie militară, noul rege are multe avantaje: este primul suveran modern
Constantin I al Greciei () [Corola-website/Science/315934_a_317263]
-
se și căsătorise). La acel moment Wilhelm era îndrăgostit de prințesa poloneză Elisa Radziwill. Prințul moștenitor era fratele mai mare a lui Wilhelm, Friedrich Wilhelm iar el și soția lui Elisabeth nu aveau copii. Wilhelm era deci moștenitor prezumtiv al tronului și era de așteptat să se căsătorească și să aibă copii. Tatălui lui Wilhelm îi plăcea relația dintre Wilhelm și Elisa, însă curtea prusacă descoperise că strămoșii ei îi datorau titlul princiar lui Maximilian I, Împărat Roman și ea nu
Augusta de Saxa-Weimar-Eisenach () [Corola-website/Science/315932_a_317261]
-
Wilhelm îi plăcea relația dintre Wilhelm și Elisa, însă curtea prusacă descoperise că strămoșii ei îi datorau titlul princiar lui Maximilian I, Împărat Roman și ea nu a fost considerată suficient de nobilă ca să se mărite cu un moștenitor al tronului Prusiei. Astfel că, în 1824, regele a apelat la Alexandru I al Rusiei (care nu avea copii) s-o adopte pe Elisa, însă Alexandru a refuzat. Al doilea plan, ca Elisa să fie adoptată de unchiul ei, Prințul August al
Augusta de Saxa-Weimar-Eisenach () [Corola-website/Science/315932_a_317261]
-
a ajutat la pregătirea propunerii pentru o adunare electivă, care fusese aprobată de Alexandru al II-lea în ziua în care a fost asasinat. Pentru Constantin și anturajul său de reformatori, toate speranțele s-au spulberat în momentul suirii pe tron a noului împărat. Alexandru al III-lea a distrus documentul și, cum nu l-a agreat niciodată pe unchiul său, pe care-l considera un „centru de putere liberal”, i-a cerut demisia. Constantin a refuzat. După șaisprezece ani în calitate de
Marele Duce Constantin Nicolaevici al Rusiei () [Corola-website/Science/315989_a_317318]
-
și intermediară, liniștitoare, înviorătoare, umană, culoarea contemplației, a reculegerii și a așteptării Învierii” (Heinz-Mohr). Crucea lui Iisus Hristos, ca simbol al speranței de mântuire, a fost adesea reprezentată ca fiind de culoare verde, Sfântul Graal era verde ca smaraldul, iar tronul judecătoriei de Apoi era din jasp verde (Apocalipsa Sf. Ioan, 4:3). Culoarea verde a avut parte de o apreciere deosebită în cărțile Sfintei Hildegard von Bingen (1098-1179) care a scris mereu despre „viriditas” (crudități, forța germinativă). Despre smarald, datorită
Simbolistica culorii () [Corola-website/Science/318984_a_320313]
-
celui de-al treilea copi, în 1904, când Alfonso avea aproape 3 ani. Regele Alfonso al XIII-lea al Spaniei era necăsătorit în în acel timp așa încât fiul cel mare al Prințesei de Asturia, Alfonso, a devenit moștenitorul prezumptiv al tronului Spaniei, deși, spre deosebire de mama sa, el nu a deținut niciodată titlul de Prinț de Asturia. A fost moștenitor prezumptiv până la nașterea vărului său, Alfonso, fiul regelui Alfonso al XIII-lea și al reginei Victoria Eugenie. La 16 aprilie 1936, la
Infantele Alfonso, Duce de Calabria () [Corola-website/Science/332972_a_334301]
-
de Brunswick-Lüneburg. Regele Gustav s-a căsătorit cu Caterina din motive politice. Negocierile au început în 1528. El a vrut legături mai strânse cu conducătorii protestanți germani în scopul de a obține sprijin pentru eforturile sale de reformare și pentru tronul său. De asemenea, prin căsătorie Gustav a obținut legături mai strânse cu tronul Danemarcei, sora mai mare a Caterinei, Dorothea, fiind logodită cu Christian, prințul moștenitor al Danemarcei. Caterina avea 18 ani când a fost acceptată propunerea lui Gustav și
Caterina de Saxa-Lauenburg () [Corola-website/Science/332977_a_334306]
-
au început în 1528. El a vrut legături mai strânse cu conducătorii protestanți germani în scopul de a obține sprijin pentru eforturile sale de reformare și pentru tronul său. De asemenea, prin căsătorie Gustav a obținut legături mai strânse cu tronul Danemarcei, sora mai mare a Caterinei, Dorothea, fiind logodită cu Christian, prințul moștenitor al Danemarcei. Caterina avea 18 ani când a fost acceptată propunerea lui Gustav și ea a călătorit în Suedia însoțită de mama ei. Căsătoria a avut loc
Caterina de Saxa-Lauenburg () [Corola-website/Science/332977_a_334306]
-
acel moment ea a primit o propunere de căsătorie de la Søren Norby, Mare Amiral al Danemarcei, pe care ea a refuzat-o. Se zvonea că ea ar fi dorit să se căsătorească cu Norrby ca un mijloc de a câștiga tronul suedez pentru ea și copiii ei. Gustav Vasa a interogat-o cu privire la acest lucru dar ea a negat. În 1527 Gyllenstierna s-a recăsătorit cu Johan Turesson, Lord de Falun. Gustav Vasa a privit-o ca pe o amenințare când
Christina Gyllenstierna () [Corola-website/Science/332978_a_334307]
-
celor doi conți. Printre descendenții direcți ai Gyllenstierna se numără Prințesa Sibylla de Saxa-Coburg-Gotha căsătorită cu Prințul Gustav Adolf, Duce de Västerbotten și prin fiul Sibyllei, regele Carl al XVI-lea Gustaf al Suediei, sângele Gyllenstierna s-a întors pe tronul Suediei.
Christina Gyllenstierna () [Corola-website/Science/332978_a_334307]
-
Lucius Silanus și l-a convins pe Claudius să îl adopte pe Nero ca fiu și moștenitor al său, aranjând căsătoria Octaviei cu Nero pe 9 iunie 53. Claudius a murit pe 13 octombrie 54 și Nero a acces la tron, posibil prin otrăvirea fratelui de sânge al Octaviei, Britannicus, la începutul anului 55. Tacitus spune că din acel moment Octavia a devenit foarte nefericită , dar a învățat să își ascundă trăirile și sentimentele față de soțul și totodată fratele său vitreg
Claudia Octavia () [Corola-website/Science/333003_a_334332]
-
a fost controlat de Hohenzollern încă de când bunicul lui Georg s-a situat d epartea austriecilor în 1866 în războiul austro-prusac. Cadoul a fost de asemenea menit să fie o recunoaștere a susținerii lui Georg în disputa asupra succesiunii la tronul Lippe-Detmold.
Georg, Prinț de Schaumburg-Lippe () [Corola-website/Science/333013_a_334342]
-
în urma unui incendiu, fiind apoi reconstruită. Edificiul a reușit să supraviețuiască marii invazi tătare dintre anii 1241-1242, dar în anul 1304, catedrala și castelul din Esztergom au fost distruse de către Wencelasus al III-lea, în urma unei dispute pentru succesiunea la tron. Mai târziu, în secolele XIV-XV, arhiepiscopii din Esztergom au reconstruit catedrala, au înfrumusețat-o și i-au adăugat o mare bibliotecă. În anul 1543 orașul Esztergom a căzut sub stăpânire otomană iar catedrala a fost din nou distrusă. După ce Ungaria
Bazilica din Esztergom () [Corola-website/Science/333030_a_334359]
-
până în 1462. Această perioadă de captivitate a jucat un rol important în formarea și ascensiunea la putere a lui Vlad. Turcii l-au eliberat, în 1447, după moartea tatălui său - asasinat la comanda lui Vladislav al II-lea, rival la tronul Țării Românești. Tot atunci, Vlad a aflat și de moartea fratelui său mai mare, Mircea, torturat și îngropat de viu de boierii din Târgoviște. La vârsta de 17 ani, susținut de un corp de cavalerie turcească și de un contingent
Vlad Țepeș () [Corola-website/Science/297239_a_298568]
-
turcească și de un contingent de trupe împrumutate lui de pașa Mustafa Hassan, Vlad Drăculea a luat pentru prima dată domnia Țării Românești. Dar, două luni mai târziu, a fost înfrânt de Vladislav al II-lea, care și-a recăpătat tronul. Pentru a-și asigura a doua și cea mai lungă domnie, Vlad al III-lea a trebuit să aștepte până în 20 august 1456, când a reușit să-și ucidă dușmanul de moarte. Primul act important de răzbunare a fost indreptat
Vlad Țepeș () [Corola-website/Science/297239_a_298568]
-
respectaseră legile sale comerciale. Incursiunile pe care le făcea împotriva sașilor din Transilvania erau în același timp și acte de protecționism menite să promoveze activitățile comerciale din Țara Românească. În plus, în acea perioadă era ceva obișnuit ca pretendenții la tronul Țării Românești să găsească sprijin în Transilvania, unde așteptau momentul potrivit pentru a acționa. În 1459 Țepeș refuză să mai plătească tribut turcilor (10.000 galbeni anual). Se pare că această răzvrătire s-a datorat existenței unui proiect de cruciadă
Vlad Țepeș () [Corola-website/Science/297239_a_298568]
-
formeze un imperiu scandinav (cuprinzând Anglia, Danemarca, și Norvegia) pe Marea Nordului. După moartea lui Knut, ambii fii l-au succedat, dar au murit în 1042 și Edward Confesorul, fiul regelui precedent (non-danez), s-a întors din exil și a recâștigat tronul englez de la danezi. La moartea sa (fără moștenitori) în 1066, Harold Godwinesson, a pus ochii pe tron. Armata lui Harold a fost capabilă să învingă o invazie condusă de ultimul mare rege viking - Harald Hardrada al Norvegiei - de la Stamford Bridge
Vikingi () [Corola-website/Science/297254_a_298583]
-
l-au succedat, dar au murit în 1042 și Edward Confesorul, fiul regelui precedent (non-danez), s-a întors din exil și a recâștigat tronul englez de la danezi. La moartea sa (fără moștenitori) în 1066, Harold Godwinesson, a pus ochii pe tron. Armata lui Harold a fost capabilă să învingă o invazie condusă de ultimul mare rege viking - Harald Hardrada al Norvegiei - de la Stamford Bridge, lângă York, dar a fost învins de forțele lui William, Duce de Normandia (el însuși un descendent
Vikingi () [Corola-website/Science/297254_a_298583]
-
asemănătoare cu cele aflate pe moneda emisă pentru circulația obișnuită. La 12 septembrie 2011, Banca Națională a României a pus în circulație moneda cu valoare nominală de 50 bani "Mircea cel Bătrân", din alamă, dedicată aniversării a 625 de ani de la urcarea pe tron a domnitorului Mircea cel Bătrân. Are pe avers, suprapus parțial peste un cerc hașurat, un grupaj de elemente: inscripțiile „ROMANIA“ și „50“, un fragment din imaginea mănăstirii Cozia, anul de emisiune „2011“, valoarea nominală a monedei „50 BANI“ și stema
Leu românesc () [Corola-website/Science/297256_a_298585]
-
monedele de 50 bani, emisiunea 2005 și emisiunea 2010. Simultan, Banca Națională a României a lansat în circuitul numismatic o monedă din aur, de calitate „proof”, pentru colecționare, cu valoare nominală de 200 lei, dedicată aniversării a 625 de ani de la urcarea pe tron a domnitorului Mircea cel Bătrân. La 25 iunie 2012, Banca Națională a României pune în circulație o monedă cu valoarea nominală de 50 de bani, cu ocazia împlinirii a „500 de ani de la urcarea pe tronul Țării Românești a Sfântului Voievod Neagoe Basarab
Leu românesc () [Corola-website/Science/297256_a_298585]