10,305 matches
-
și complexă, chiar dacă la o privire de suprafață pare ca albia unui râu care curge lin, vălurind lunci verzi și crânguri cu priveliști însorite. Gane realizează o frescă autobiografică, sentimentală, uneori, neutră, alteori, însumând, sub semnul narațiunii fluente și al umorului sănătos, pagini potrivite pentru cunoașterea copilăriei, adolescenței, tinereții, a etapelor activității literare și politice, dar și prietenii și iubiri, bucurii și tristeți, impresii de călătorie, toate acestea marcate fiind de evenimente cruciale din istoria națională: Unirea de la 1859, Junimea și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
vorba de perioada 1857-1859, în care se înfruntau, uneori violent, partizani și opozanți, ca și de alegerea lui Cuza ca Domn. Relatarea este simplă, directă, ca depoziția unui martor, cu scene dramatice sau hazlii, cu un dialog viu și cu umor, unele amănunte fiind utile pentru cunoașterea biografiei scriitorului sau a cadrului general istoric al României din acea perioadă. Autorul a participat implicit la majoritatea evenimentelor prezentate, prin urmare autenticitatea lor este în afară de orice îndoială, ceea ce explică, pe alocuri, efuziuni lirice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
alții). Orașul natal, prin care au trecut Creangă, iar mai târziu Sadoveanu, Eugen Lovinescu, Artur Gorovei, Anton Holban și Nicolae Labiș, a lăsat o puternică impresie asupra viitorului scriitor. Faptele copilăriei îndeosebi, dar și unele aspecte social-culturale, sunt prezentate, cu umor și duioșie, atât în lucrările literare propriu-zise, cât și în memorialistica scriitorului. Prozatorul însuși mărturisește în volumul Zile trăite (pp. 9-10): Deși de o sumedenie de ani sunt strămutat din acel colț de pământ ce-a adăpostit cele dintâi licăriri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
spirituală" pune accentul pe cultivarea sentimentului de responsabilitate pentru misiunea sa. De aici decurge relația de autoritate (pentru ca spusele sale să fie receptate), cît șt relația întemeiată pe iubire. În consecință, modalitățile preferate de manifestare ale educatorului vor fi "alternanța umor seriozitate, întrucît", aprecia Steiner, "în rîs se exprimă altruismul, iar în seriozitate egoismul. Între aceste două dispoziții trebuie să curgă, în special în timpul predării, viața copilului" (11, p. 90). Elementul esențial îl constituie "entuziasmul predării", care îi va permite educatorului
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
cu inconfundabilul accent unguresc, pronunțând toate vocalele cu gura încordată (ä, ö, ü). Se spunea că un azilant este un om care în viața lui a piedut totul, în afară de accent. Un ceh cu multă personalitate și cu mult simț al umorului și mulți, mulți alții. Această perioadă a fost pentru mine o trăire deosebită, plină de conținut și de învățăminte, o fereastră deschisă către lumea largă, o fereastră directă, fără gratii, fără filtre, fără traducători sau intermediari subiectivi. Una dintre observațiile
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
-și să fie ignorat. Târăș. Ecou care zăngăne în urechi. Sunete lovite de perete. Mă aflam după operație și auzul începea să revină. Eram tare, acum puteam merge singur la baie. Așa mă lăudam celor care mă vizitau. Capeți un umor negru fără de care nu poți supraviețui. Te-ai cur la fript. Singura formă de rezistență. Să te iei tu la preț de matineu. Ciudat. Atunci de ce nu suport să mă trateze așa alții? Asta e întrebarea. Ce povestește Marian aud
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
extrem de aplicat despre cărți citite pe diagonală. Nu, exagerez, era într-adevăr un tip cu farmec, un personaj, dar ca să dea verdict, ca să facă critică literară, era recomandat pentru asta, exact, ca vorba lui Țuțea, sifilisul la sistemul nervos. Avea umor, o structură alambicată, barocă a frazei, chiar dacă era, așa cum zicea un prieten, un fel de baroc al străzii, baroc popular. Normal că se simțise lezat că ăștia mai tineri îmi luaseră partea - și îmi făcuse o cronică la futu-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
de insistentă, reușeam să picur îndoiala în mintea aceea așezată, parcă ordonată analitic a fratelui meu. Râdea și tata, se amuza și-i relata mamei cu lux de amânunte „deliciile noastre verbale”, mai ales că avea un deosebit simț al umorului: Bine, s-a făcut grăsunelu’, duci tu „Prâslea cel voinic și merele de aur”, da fii atent, să nu scapi vreun măr pe jos până acasă. Doamne, era atât de cuminte, relaxat și docil, încât prelua orice informație a mea
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
cu Adi, i-am verificat bagajul, uită-te și tu, pe mine mă dor creierii în cap, și-a luat doar cărți motivând că acolo n-are de unde împrumuta. Tata parcă rupea ceva din calmul emblematic englezesc, avea și-un umor pe măsură, de fiecare dată „aruncându-i mingea la fileu” cum nu se putea mai calm și cu detașare totală: Dragă, o să și le care singură, dus-întors. Bine că cel mic nu are patima cititului, că altfel ne am fi
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
plecarea doamnei David, nici un părinte n-ar mai fi spus ceva, ce mai puteai spune după ieșirea din scenă a „doamnei ministru” și notele acelea „șlefuite parcă microscopic” ? Tata însă a făcut-o cu mare sinceritate, detașare și un rafinat umor, așa cum știa tata s-o facă. Văzând că nimeni nu se implică, doamna dirigintă, într-o retorică boemă, i s-a adresat cumva la modul : Tovarășul Coteț, vă mulțumește rezultatul Marianei ? Văd că nu spuneți nimic. Să fie acesta un
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
părul netuns cu lunile și lă sând să-i cadă pe umeri o ploaie de mătreață, bătătorită una cu postavul, purta o sabie de uriaș la coapsă, ca smulsă dintr-o veche panoplie sau dintr-un muzeu militar. Înțelept, cu umor și sarcasm - și neprimenit ca un Socra te -, nu-i scăpa nimic ochiului său ager, Întrebător, nici minții lui proaspete, aplicată realităților, neîmpiedicată de formule și capabilă de reacțiuni prompte și firești, ritos afumate și fără con veniențe În fața lenei
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
-său, de 50. Rezultatul: 0 la 0, match nul. Am cultivat În schimb și până la urmă acea devotată și admirativă prietenie amoroasă cu femeile, plină de mărturisiri și nu lipsită de voluptăți și aventură, ocolind, cu bunul meu simț și umor țărănesc, ravagiile pasiunii devastatoare, dezgustătoare. Marchizul Boni de Castellane, de veche viță aristocratică, care nu și-a refuzat nimic În viață, cheltuind, inteligent și artist, șaizeci de milioane aur În doisprezece ani, mărturisește În me moriile scrise Înspre apusul, În
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Beldie aprecia o vorbă de duh... Leon Kalustian era În acei ani, după mărturia profesorului Eugen St. Nițu, un arbitru al modei. Avea un păr bogat, era brunet și cunoscut În lumea ziariș tilor ca plin de nerv și de umor. În dialogul purtat la 7 iulie 1984, Leon Kalustian Își amintea: „Constantin Beldie a fost secretar de redacție și la Cuvân tul, prin anii 1924-1926. Când m-am angajat eu acolo, În 1926, l-am găsit În redacție. A lucrat
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
golul de sub braț al vestei, i-a replicat spontan: Sărută și dumneata până unde ajungi! Delegația femeilor din Craiova s-a pornit pe un râs cu hohote, fiecare ieșind din birou care pe unde a apucat.“ Marele plecat, povestitorul, avea umor! Să reținem faptul că În activitatea de administrație a Ideii Europene Costică Beldie l-a folosit mult pe fratele său, Pompiliu D. Georgescu. Acesta executa conștiincios lucrări de rutină: corespondență, legături cu abonații, socoteli bănești, Încălzirea localului etc. Pompiliu a
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cel de-al Doilea Război Mondial ? D.F.: La Mariana Drăgescu și Dan Vizanty, desigur, calitățile de piloți în primul rând, la care se adaugă, în cazul Marianei Drăgescu, o tenacitate cu aparență de fragilitate. La Vizanty apreciez faptul că avea umor și nu era un tip rigid. De multe ori m-am gândit la faptul că majoritatea aviatoarelor din Escadrila Albă nu au avut o viață împlinită în plan personal. Cu excepția Marinei Știrbey, cred că niciuna nu a avut copii, și
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
prea multă cheltuială până acolo, mai ales în vacanțele de iarnă. Țin minte că aici am petrecut cu el, revelionul jumătății de secol, al anului 1950. Venise la noi să ne țină de urât și neastâmpăratul nostru coleg plin de umor și gata oricând de șotii, Ortiz Brăvescu, , aducând cu el și un aparat de radio artizanal, pritocit de el. Se pricepea bine la electronică. Aici ne-a găsit pe amândoi, într-o astfel de vacanță de sihaștri, profesorul Viforeanu, (care
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
bine pe poetul Tăutu povestesc farsele acestuia fără să se mai întrebe dacă au avut loc cu adevărat. Timpul a plusat în privința farmecului și a surprizei. Asta înseamnă că poți pregăti o farsă cu ingeniozitatea unei nuvele. Cu suspans și umor. Cunosc un domn căruia nu-i place deloc, dar absolut deloc, un analist politic. Acesta apare mereu la televizor și are păreri despre orice. Logic ar fi ca, atunci când nu-ți place o emisiune, să nu te uiți. Tot logic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
dreapta să căpătați una?“ sau, și mai potrivit cu întâmplarea, „De ce nu umblați, fă, neamuri proaste ce sunteți, cu oglinda în geantă?“. Ar fi trebuit poate să le consolez pe fetele acelea cu o vorbă bună, de natură să vadă și umorul ionescian al întâmplării, însă am simțit că ar fi explodat și și-ar fi revărsat toată umoarea neagră pe mine. La urma urmei, și eu tot aia le întrebasem, unde se afla toaleta. „Ei, și? veți spune. Unde-i morala
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
și nebunia lui, devine În fața ochilor noștri tot mai sensibil, pe măsură ce ne povestește despre complexa lume indigenă a Americii Latine, despre sărăcia poporului său și despre exploatarea la care sînt supuși oamenii. În ciuda tuturor acestora, el nu-și pierde simțul umorului, care, În schimb, devine mai fin și mai subtil. Tatăl meu, „ése, el que fue“ („eu Însumi, acela care am fost“), ne arată o Americă Latină pe care puțini o cunoaștem, descriindu-i peisajele În cuvinte care colorează fiecare imagine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
cu un mare potențial de Înspăimîntare. Am virat spre marginea drumului și, cît ai zice pește, motocicleta a urcat pe malul Înalt de doi metri, plantîndu-ne Între două stînci, dar am scăpat nevătămați.“ Aceste aventuri de tinerețe - străbătute de veselie, umor și de o ironie Îndreptată adesea către sine - sînt În căutarea spiritului peisajului, și nu numai a decorului. Acest „spirit“ este de găsit În apariția neașteptată a cerbului: „Mergeam Încet, ca să nu tulburăm pacea sanctuarului sălbatic cu care acum ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
și Într-un articol intitulat „O privire asupra malurilor fluviului uriaș“, publicat tot În Panama, pe 22 noiembrie 1953, deși În acesta Che a pus accentul mai mult pe experiență, descriindu-și călătoria cu pluta pe Amazon. Pluta, botezată cu umor Mambo-Tango - așa Încît să nu fie considerați fanatici ai acestuia din urmă - le-a permis lui Che și Alberto, cu multă muncă și Înfruntînd pericole numeroase, să afle cîte ceva despre condițiile grele În care-și duc viața indienii amazonieni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
foarte corosivă și amară atunci când, fără să știe cum, l-a adus pe lume pe Ion... 14 august 1954 Dragul meu Petrușenca! Ce mult îmi lipsești la căderea nopții! Aș sta lângă tine pe divan și ți-aș povesti cu umor despre toate treburile mele triste: și cum îmi iese prost mâncarea de prânz, și cum mi s-a urât să gătesc, și cum mă adorm musafirii noștri, în permanență aceiași. Numai Emil Petrescu câte parale face! Din clipa în care
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
geam. În fabrică i se zicea de aceea: „Domnul Nu-i-aici“. Sau țiganii, care lăsaseră în urmă mizeria bordeielor de lut, ajungând fochiști sau lăcătuși în fabrică, și cărora li se spunea, disprețuitor, mătăsari. Să admiri într-o dictatură umorul acesta prompt, aproape fără lacună, înseamnă însă să-i aureolezi și derapajele. Acolo unde umorul se naște din lipsa de perspectivă și-și extrage sclipirile de spirit din deznădejde, granițele dintre amuzament și înjosire se șterg. Umorul are nevoie de
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
lăsaseră în urmă mizeria bordeielor de lut, ajungând fochiști sau lăcătuși în fabrică, și cărora li se spunea, disprețuitor, mătăsari. Să admiri într-o dictatură umorul acesta prompt, aproape fără lacună, înseamnă însă să-i aureolezi și derapajele. Acolo unde umorul se naște din lipsa de perspectivă și-și extrage sclipirile de spirit din deznădejde, granițele dintre amuzament și înjosire se șterg. Umorul are nevoie de poante, și acestea sclipesc doar pentru că sunt nemiloase. Sclipesc verbal. Existau unii dotați cu replică
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
într-o dictatură umorul acesta prompt, aproape fără lacună, înseamnă însă să-i aureolezi și derapajele. Acolo unde umorul se naște din lipsa de perspectivă și-și extrage sclipirile de spirit din deznădejde, granițele dintre amuzament și înjosire se șterg. Umorul are nevoie de poante, și acestea sclipesc doar pentru că sunt nemiloase. Sclipesc verbal. Existau unii dotați cu replică promptă care produceau câte un banc la orice ocazie, dispunând de o sumedenie de variante și combinații. Erau antrenați în povestirea de
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]