9,837 matches
-
adverse foarte frecvent raportate ( cel puțin 1 din 10 pacienți ) : ina durere , umflare și înroșire sau leziuni pe piele la locul injectării , căderea părului , amețeli , modificarea poftei de mâncare , dureri de stomac sau abdominale , diaree , greață ( senzație de rău ) , infecție virală , depresie , labilitate emoțională , insomnie , anxietate , durere în gât și durere la înghițit , dic oboseală , friguri/ frison , febră , simptome asemănătoare gripei , senzație de disconfort general , durere de cap , scădere în greutate , vărsături , iritabilitate , slăbiciune , modificări bruște ale stării de dispoziție , tuse
Ro_1148 () [Corola-website/Science/291907_a_293236]
-
ESTE VIRAFERON ȘI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ Viraferon ( interferon alfa- 2b ) modifică răspunsul sistemului imunitar al organismului , ajutând la combaterea infecțiilor și a bolilor severe . Viraferon este utilizat la adulți pentru tratamentul hepatitei cronice B sau C , care sunt infecții virale ale ficatului . ln Viraferon este utilizat în asociere cu ribavirina la copii cu vârsta de 3 ani și peste și adolescenți , cu hepatită cronică C , netratați anterior . ina 2 . ÎNAINTE SĂ UTILIZAȚI VIRAFERON dic Nu utilizați Viraferon - dacă sunteți alergic
Ro_1148 () [Corola-website/Science/291907_a_293236]
-
adverse foarte frecvent raportate ( cel puțin 1 din 10 pacienți ) : durere , umflare și înroșire sau leziuni pe piele la locul injectării , căderea părului , amețeli , modificarea poftei de mâncare , dureri de stomac sau abdominale , diaree , greață ( senzație de rău ) , dic infecție virală , depresie , labilitate emoțională , insomnie , anxietate , durere în gât și durere la înghițit , oboseală , friguri/ frison , febră , simptome asemănătoare gripei , senzație de disconfort general , durere de cap , scădere în greutate , vărsături , iritabilitate , slăbiciune , modificări bruște ale stării de dispoziție , tuse ( uneori
Ro_1148 () [Corola-website/Science/291907_a_293236]
-
ESTE VIRAFERON ȘI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ Viraferon ( interferon alfa- 2b ) modifică răspunsul sistemului imunitar al organismului , ajutând la combaterea infecțiilor și a bolilor severe . Viraferon este utilizat la adulți pentru tratamentul hepatitei cronice B sau C , care sunt infecții virale ale ficatului . ln Viraferon este utilizat în asociere cu ribavirina la copii cu vârsta de 3 ani și peste și adolescenți , cu hepatită cronică C , netratați anterior . ina 2 . ÎNAINTE SĂ UTILIZAȚI VIRAFERON dic Nu utilizați Viraferon - dacă sunteți alergic
Ro_1148 () [Corola-website/Science/291907_a_293236]
-
adverse foarte frecvent raportate ( cel puțin 1 din 10 pacienți ) : ina durere , umflare și înroșire sau leziuni pe piele la locul injectării , căderea părului , amețeli , modificarea poftei de mâncare , dureri de stomac sau abdominale , diaree , greață ( senzație de rău ) , infecție virală , depresie , labilitate emoțională , insomnie , anxietate , durere în gât și durere la înghițit , dic oboseală , friguri/ frison , febră , simptome asemănătoare gripei , senzație de disconfort general , durere de cap , scădere în greutate , vărsături , iritabilitate , slăbiciune , modificări bruște ale stării de dispoziție , tuse
Ro_1148 () [Corola-website/Science/291907_a_293236]
-
Rabia (lat. "rabiere", derivat din "rabhas" - sanscrita veche: "a fi violent") sau turbarea este o boală infecțioasă virală a mamiferelor provocată de virusul rabic, un virus neurotrop din genul Lyssavirus, familia Rhabdoviridae, care se găsește în saliva animalelor infectate. Alte denumiri ale bolii sunt turbare sau hidrofobie (în limba greacă „frică de apă“). Cuvântul grecesc lyssa, utilizat pentru
Rabie () [Corola-website/Science/299693_a_301022]
-
cancerelor de col uterin (aprox. 70%). S-a dovedit că vaccinarea înainte ca organismul să vină în contact cu aceste tipuri de virus (adică înainte de începutul vieții sexuale) împiedică infecția ulterioară și previne apariția leziunilor precanceroase produse de aceste tipuri virale la nivelul colului uterin. Pe termen lung, se estimează că vaccinarea sistematică a fetelor va duce la o scădere importantă a incidenței cancerului de col uterin, prin eliminarea cazurilor datorate acestor 2 tipuri virale cancerigene. Totuși, deoarece vaccinul nu conferă
Cancer () [Corola-website/Science/299161_a_300490]
-
leziunilor precanceroase produse de aceste tipuri virale la nivelul colului uterin. Pe termen lung, se estimează că vaccinarea sistematică a fetelor va duce la o scădere importantă a incidenței cancerului de col uterin, prin eliminarea cazurilor datorate acestor 2 tipuri virale cancerigene. Totuși, deoarece vaccinul nu conferă protecție față de toate tulpinile virale oncogene, este necesar ca și femeile vaccinate să efectueze screening-ul periodic pentru depistarea precoce a cancerului de col. În România, vaccinurile împotriva HPV sunt disponibile pentru vaccinare opțională din
Cancer () [Corola-website/Science/299161_a_300490]
-
Pe termen lung, se estimează că vaccinarea sistematică a fetelor va duce la o scădere importantă a incidenței cancerului de col uterin, prin eliminarea cazurilor datorate acestor 2 tipuri virale cancerigene. Totuși, deoarece vaccinul nu conferă protecție față de toate tulpinile virale oncogene, este necesar ca și femeile vaccinate să efectueze screening-ul periodic pentru depistarea precoce a cancerului de col. În România, vaccinurile împotriva HPV sunt disponibile pentru vaccinare opțională din anul 2007, iar vaccinarea gratuită împotriva HPV, finanțată din Programul Național
Cancer () [Corola-website/Science/299161_a_300490]
-
poate exclude transmiterea prin secreția oculară (lacrimi), bucală și prin transpirație, deoarece concentrația de HIV nu este destul de mare pentru a cauza infectarea, la fel ca transmiterea pe calea aerului prin aerul expirat, o cale des întâlnită la alte afecțiuni virale (v. Lista bolilor infecțioase mai frecvente). Infectarea printr-un contact accidental cu HIV poate fi prevenit cu succes prin profilaxia postexpunere care durează 28 de zile și se poate începe 2 ore după contact. Prima doză medicamentoasă trebuie administrată în
HIV () [Corola-website/Science/299911_a_301240]
-
de receptorii CD4 a celulei țintă. Învelișul virusului se formează din membrana celulei gazdă și are deci o parte din proteinele membranare ale celulei gazdă, de exemplu molecule HLA I și II și proteine de adeziune (legare). Copia ARN-ului viral se află în interiorul a două capside alături de enzimele reverstranscriptază, intergrază și protează, necesare pentru multiplicarea virală. Genomul virusului HI este mai complex decât cel a altor retrovirusuri. Genele accesorii (vif, vpu, vpr, tat, rev, nef) au alături de genele uzuale (gag
HIV () [Corola-website/Science/299911_a_301240]
-
deci o parte din proteinele membranare ale celulei gazdă, de exemplu molecule HLA I și II și proteine de adeziune (legare). Copia ARN-ului viral se află în interiorul a două capside alături de enzimele reverstranscriptază, intergrază și protează, necesare pentru multiplicarea virală. Genomul virusului HI este mai complex decât cel a altor retrovirusuri. Genele accesorii (vif, vpu, vpr, tat, rev, nef) au alături de genele uzuale (gag, pol, env) îndeplinesc mai ales functii regulatoare. Nu este vizibil sub microscopul electronic din cauza diametrului foarte
HIV () [Corola-website/Science/299911_a_301240]
-
pol, env) îndeplinesc mai ales functii regulatoare. Nu este vizibil sub microscopul electronic din cauza diametrului foarte mic. [[Fișier:HI-Virion-en-2.png|right|thumb|250px|Structura HIV-] HIV este format din 2 lanțuri scurte de [[ARN]], compuse din 9200 nucleotide precum și enzime virale, clasificate astfel: [[Fișier:Hiv gross.png|right|thumb|250px|Instalarea infecției|Gag codeaza proteinele din capsidă: p55(proteină miristilată) care este precursor pentru urmatoarele proteine :p17(matrice), p24(capsida) și p7(nucelocapsidă)precum și proteina p6. Precursorul p55 de 55kDa este
HIV () [Corola-website/Science/299911_a_301240]
-
infecției|Gag codeaza proteinele din capsidă: p55(proteină miristilată) care este precursor pentru urmatoarele proteine :p17(matrice), p24(capsida) și p7(nucelocapsidă)precum și proteina p6. Precursorul p55 de 55kDa este numit "asemblină", tocmai pentru a indica rolul său in ansamblarea virală. Pol codează proteinele de mare importanța p11 (proteaza virală), p32 (integraza), p51(revers transcriptaza), si proteina p66. Env codează: glicoproteina gp120 aflată in membrana externă, si gp41(derivată din gp160 glicoproteina precursoare), aflată în membrana intermediară. Aceste 2 proteine formează
HIV () [Corola-website/Science/299911_a_301240]
-
care este precursor pentru urmatoarele proteine :p17(matrice), p24(capsida) și p7(nucelocapsidă)precum și proteina p6. Precursorul p55 de 55kDa este numit "asemblină", tocmai pentru a indica rolul său in ansamblarea virală. Pol codează proteinele de mare importanța p11 (proteaza virală), p32 (integraza), p51(revers transcriptaza), si proteina p66. Env codează: glicoproteina gp120 aflată in membrana externă, si gp41(derivată din gp160 glicoproteina precursoare), aflată în membrana intermediară. Aceste 2 proteine formează un compus noncovalent; o cantitate substanțiala de gp120a fost
HIV () [Corola-website/Science/299911_a_301240]
-
fost depistată in zona de pătrundere a virusului; se pare ca această protein constituie situsuri de legare pt receptorii CD4, precum și pentru alți receptori transmembranari. Proteinele p24 si gp41 sînt înalt imunogenice iar răspunsul depinde in mare masură de incărcarea virală și de capacitatea imunitară a celulei țintă. Antigenicitatea acestor componenți determină diferitele moduri de detectare a anticorpilor.HIV are abilitatea de a suferi ușor mutații, in mare parte datorate erorilor revers transcriptazei, care introduce o mutație aproximativ la 2000 nucleotide
HIV () [Corola-website/Science/299911_a_301240]
-
revers transcriptazei, care introduce o mutație aproximativ la 2000 nucleotide. Această rată de mutație ridicată, determină rezistența HIV-ului la atacul sistemului imunitar, capacitatea sa citotoxică este crescută și poate rezista la terapia medicamentoasă]] După intrarea în corpul uman, particulele virale sunt atrase datorită tropismului către cel mai apropiat receptor CD4, de a cărui membrană celulară se atașează prin fuziune sau prin endocitoză, după care are loc intrarea în celulă. Probabilitatea infectării la ambele tipuri de HIV este determinată de capacitatea
HIV () [Corola-website/Science/299911_a_301240]
-
la ambele tipuri de HIV este determinată de capacitatea de legare cât mai rapidă de CD4, dar și de numărul de receptori CD4 aflați în jurul locului de penetrare a virusului în organism. În interiorul celulei are loc eliberarea RNA din anvelopa virală. Enzimele încep să producă gena pol, care la rîndul său codează revers transcriptaza, enzima care transcrie fragmentul de ARN într-un model de [[ADN]] proviral, utilizând aparatul metabolic și de sinteză proteică a celulei parazitate. Acest ADN proviral va fi
HIV () [Corola-website/Science/299911_a_301240]
-
care transcrie fragmentul de ARN într-un model de [[ADN]] proviral, utilizând aparatul metabolic și de sinteză proteică a celulei parazitate. Acest ADN proviral va fi integrat în ADN-ul celulei gazdă prin intermediul integrazei, eliberată în citoplasmă după distrugerea anvelopei virale. Odată ce ADN-ul proviral este integrat in ADN-ul celulei gazdă, nu mai poate fi eliminat sau distrus decât prin distrugerea celulei însăși. Începe replicarea HIV-ului în celula gazdă. Celulele infectate pot elibera virionii prin fenomenul de înmugurire, sau
HIV () [Corola-website/Science/299911_a_301240]
-
însăși. Începe replicarea HIV-ului în celula gazdă. Celulele infectate pot elibera virionii prin fenomenul de înmugurire, sau eliberarea acestora după liza celulei, fenomen care duce la infectarea altor celule. Anticorpii anti HIV nu apară organismul împotriva infecției, iar infectarea virală poate persista foarte mult în ciuda unui titru înalt al anticorpilor. Scopul depistării virusului HIV este descoperirea persoanelor seropozitive.Testarea seropozitivitatii se supune unei reguli de confidențialitate medicale , procesul de secretizare a identității celui testat fiind reglementat prin lege, cel putin
HIV () [Corola-website/Science/299911_a_301240]
-
pozitiv, nefiind prin urmare infectați cu HIV. Testul [[ELISA]] nu determină virusul ci anticorpii produși pentru combaterea virusului HIV, respectiv HIV-1 și HIV-2. Un nou test [[ELISA]] care a apărut în 1999 pe piață poate determina o componentă a capsulei virale, respectiv antigenul p24 a virusului HIV-1. Acest test poate fi folosit însă numai 12 săptămâni de la infectare din cauza ferestrei de timp necesară pentru producția anticorpilor. Specificitatea lui este însă așa de mare încât se poate spune că un test pozitiv
HIV () [Corola-website/Science/299911_a_301240]
-
după 12 săptămâni de la expunere. Directivele de analizare a rezultatelor diferă în lume. În Germania este considerat pozitiv, când sa demonstrat prezența a cel puțin două tipuri de anticorpi. Unul trebuie să fie neapărat îndreptat împotriva [[glicoproteine]]lor din capsula virală. Testul Western-Blot este mai complicat și mai scump decât testul ELISA, acestea fiind unele din motivele pentru care este aplicat doar ca o confirmare a unui test pozitiv de determinare efectuat anterior. [[Reacție de polimerizare în lanț|Reacția de polimerizare
HIV () [Corola-website/Science/299911_a_301240]
-
se reduce astfel de la 1:2.770.000 la 1:5.400.000. O variantă a acestui test, [[Real Time PCR]] (RT-PCR), poate determina chiar și numărul de copii ale genomului HIV din sânge, permițând astfel aprecierea indirectă a concentrației virale. Teste de sânge repetate pot da astfel informații privind evoluția infecției la un seropozitiv. Această metodă este pentru noi născuți și cea care permite determinarea transmiterii directe mamă-făt a virusului HIV imediat după naștere.Procedeul de testare a anticorpilor prezenți
HIV () [Corola-website/Science/299911_a_301240]
-
reduce perioada de incertitudine la doar 4 luni. În ultimul timp se poate determina rezistența organismului celui infectat la medicamentele antiretrovirale. Pentru aceasta există două metode. Metoda de deteminare indirectă determină cu ajutorul reacției de polimerizare în lanț mutațiile anumitor gene virale, gene cunoscute ca răspunzătoare de rezistența medicamentoasă. Metoda de determinare directă a rezistenței este cea de a doua metodă. Pentru aceasta se înmulțesc în laborator virușii din sângele pacientului și se testează rezistența la medicamente. Alternativ se pot extrage gene
HIV () [Corola-website/Science/299911_a_301240]
-
Metoda de determinare directă a rezistenței este cea de a doua metodă. Pentru aceasta se înmulțesc în laborator virușii din sângele pacientului și se testează rezistența la medicamente. Alternativ se pot extrage gene din virusul HIV,introduce în structuri asemănător virale și testate ulterior. Acest test este însă de două ori mai scump față de testul reacției de polimerizare în lanț și poate fi evaluat abia după câteva săptămâni de lucru. După intrarea HIV-ului în celula gazdă și stabilirea infecției, replicarea
HIV () [Corola-website/Science/299911_a_301240]