8,935 matches
-
bucuriei (1954), cu varianta îmbunătățită Podul amintirilor (1963), încearcă închegarea fragmentelor anterioare, dar defectul prozelor scurte (conceperea șablonardă a personajelor, abundența clișeelor) se amplifică la proporțiile unei cărți de mari dimensiuni. Mult mai reușite sub raportul introspecției psihologice, amintind de vocația analitică de la debut, nuvelele Nuntă în stepă (1955), Hoțul (1957), Urmărirea (1966) dau măsura prozatorului, ca și Vitrina cu amintiri, reușită construcție memorialistică. SCRIERI: Dincolo de tristețe, București, 1940; ed. postfață Șerban Cioculescu, București, 1969; Oamenii visează pâine, București, 1945; Vițelul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289641_a_290970]
-
au fost niciodată tinere, fie, pur și simplu, pentru nevoia de a fi mereu în actualitate. Să sperăm, dragi studenți, că dacă alegerea pe care ați făcut-o pentru școala de Administrație și Management Public de la ASE este de tip vocație sau apropiată, atunci, și numai atunci, în fiecare dintre voi se va trezi acea energie care așteaptă să fie pusă în slujba celui mai sfânt lucru care îl transformă pe individul uman în Om, educația pe sensul vieții și pentru
Managementul achiziţiilor publice by Elvira NICA () [Corola-publishinghouse/Science/199_a_192]
-
generatoare de o viață mai bună (reluarea lucrului, o nouă viață afectivă). In caz contrar, recăderea poate fi suportată cu atât mai rău cu cât gestiunea sinelui n-a fost nici conceptualizată nici programată. Sedințele de bilanț au atât o vocație terapeutică cât și de educare a sănătății, ceea ce este un concept recent. Evitările: dușmanii pacientului și ai terapeutului Inainte a a ajunge la sfârșitul acestui parcurs terapeutic, drumul este semănat cu obstacole care, în cea mai mare măsură, nu sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
despre „realitățile” satului postbelic. Și în poemele din Vremea cireșelor (1972) și Struguri de foc (1976) el plătește tribut realismului socialist. Când se nutrește din creația populară, din umorul și satira folclorică, scrisul lui are un timbru mai puțin fals. Vocația de liric narativ e fructificată în culegerile din anii ’70-’80: Descântece de dragoste (1977), Patosul potrivirii (1980), Amiaza lucrurilor (1982), Cu viața de-o ființă (1982) și Mereu ucenic (1984), aceasta din urmă fiind cartea de referință a poetului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289372_a_290701]
-
moștenire: Gusti a lansat o direcție de dezvoltare a sociologiei care s-a dovedit a fi larg acceptată în prezent; dincolo de cadrul teoretic și metodologic general-universal al sociologiei, aceasta este o știință națională. Gusti definea sociologia ca „știință a națiunii”. Vocația sociologiei, pe lângă obiectivul de a crea o înțelegere a societății în general, este în primul rând pentru o știință a colectivității în care ea se dezvoltă. Misiunea sociologiei este să descrie sistematic societatea, starea ei, susținând astfel programele de dezvoltare
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Nu numai în România, dar și în întreaga lume, sociologia s-a dezvoltat separat de alte discipline sociale, cu influențe și împrumuturi reciproce. A fost, probabil, o logică globală a evoluției științei. În al treilea rând, Gusti a formulat o vocație a sociologiei noastre: angajarea ei în reforma societății românești. Elementul-cheie al programului său nu a fost funcția descriptivă și explicativă, ci aceea de angajare în schimbarea socială. Ne putem întreba: nu cumva angajarea Școlii de la București în reformă contravine programului
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
din spațiul european, Sociologie, Sibiu, 2. Rizescu, Alexandru. (2004). Imagini ale cotidianului la românii din sudul Transilvaniei în secolele XIV-XIX, Transilvania, Sibiu, 2. Rizescu, Alexandru. (2004). Mentalități contemporane. Sibiu: Editura Alma Mater. Rizescu, Alexandru. (2005). „Vecinătatea” - o instituție tradițională românească cu vocație europeană, Transilvania, Sibiu, 1. Sandu, Dumitru. (2003). Sociabilitatea în spațiul dezvoltării. Iași: Editura Polirom. Sandu, Paula. (1998). Modern și tradițional în cadrul instituției vecinătății, Caiete de teren, Observatorul Social, București, IV. Schenk, Annemie. Die Nachbarschaft bei den Siebenbürger sachsen. Zum Inhalt
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
se leagă și apariția celui mai mare și mai dinamic cartier al orașului, Fetești-Gară. Ulterior, ca urmare a împroprietăririlor succesive, structura urbană s-a îmbogățit cu noi cartiere: Vlașca (1901) și Coloniști (1924) - „înghițit” în cele din urmă de Fetești-Gară. Vocația urbană a așezării este confirmată în 1934 când (prin Decizia nr. 15176 din 17 iulie a Ministerului de Interne) Feteștiul este trecut în rândul orașelor. Din punct de vedere administrativ, Feteștiul a făcut parte pe rând din mai multe plase
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
comunicare intelectuală”, aproape întregul set de scrisori dintre ei (65) tocmai acest din urmă aspect îl ilustrează. Cei doi sunt uniți, cum scrie Sanda Golopenția, „de setea de înțelegere cuprinzătoare și nuanțată a culturii, încredere în «prezența binelui pe pământ»... vocația echilibrului și o salubră, vizionară modestie în tot ce scriu, precum și căldura sensibilă cu care știu să-și înfrumusețeze viața prin lectură și contemplare”. Petru Comarnescu nu-și laudă prietenul doar în aceste epistole, ci își declară prețuirea pentru el
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
pentru ceea ce ar trebui să facă au nevoie de competențe noi; cunoașterea, ca resursă și ca proces organizațional, necesită un tip de intervenție managerială dedicat, ce se impune oficializat și profesionalizat, excelența rămânând însă rezervată celor ce îl practică din vocație. Managementul cunoașterii poate fi definit ca un demers, orientat strategic, de motivare și facilitare a angajării membrilor organizației în dezvoltarea și utilizarea capacităților lor cognitive, prin valorizarea, subordonată obiectivelor ei de ansamblu, a surselor de informații, experienței și abilităților fiecăruia
Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]
-
organizațiilor și a actorilor din cadrul lor face ca, în domeniile asociate acestei evoluții (managementul cunoașterii, învățarea organizațională, sistemele inteligente), delimitarea dintre latura teoretică și cea aplicativă să rămână pur convențională. Noile elaborări de concepte și soluții, investite dintru început cu vocație operațională, sunt integrate în proiecte, se expun transparent unei validări comunitare, inclusiv la scară internațională, și se transformă în realitate sub formă de modele, instrumente și practici organizaționale; dinamica lor novatoare atestă că, înainte de toate, cunoașterea înseamnă originalitate în diversitate
Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]
-
autorului nonconformist. I se scoate, de pe afișul teatrului din Reșița, piesa Mă propun director (1982), întreaga producție literară fiindu-i primită cu reticență de aici înainte și supusă unor severe grile de cenzură din partea Direcției Presei. Între timp, își descoperă vocația de dramaturg. Piesele i se reprezintă pe scenele din Cluj-Napoca, Bacău, Satu Mare, Oradea ș.a. (Sentință pentru martori, 1976, Anotimpul speranței, 1978, Valsul de la miezul nopții, 1980, Ultima aventură, 1982). Aici, C. caută să radiografieze adevărata față a realității din țara
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285984_a_287313]
-
română a Facultății de Litere din Iași, după ce, între 1947 și 1949, predase limbile română, franceză și rusă la gimnaziul din Dărmănești și la Școala Normală de Fete din Bacău. Cariera universitară (lector - 1953, conferențiar - 1969, profesor - 1976) este mărturia vocației didactice, bazată în egală măsură pe o excelentă comunicare cu studenții și pe o susținută activitate de cercetare în domeniul istoriei literare. În 1969 își ia doctoratul în filologie cu lucrarea „Dacia literară” (1840). Între 1982 și 1985 conduce Catedra
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288843_a_290172]
-
lumea culturii (1998) și cu o importantă exegeză a poeziei eminesciene, Melancolia lui Eminescu (2002). A scris prefețe la o serie de volume de Vasile Alecsandri, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Mihail Sadoveanu, Georgeta Mircea Cancicov, G. Ciprian, Lucian Blaga. Adevărata vocație, de editor, a probat-o în ediția Opere de Tudor Vianu (șapte volume între anii 1978 și 1987, dintre care cinci în colaborare cu Gelu Ionescu) și în ediția critică Opere de Lucian Blaga (șase volume între anii 1982 și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287139_a_288468]
-
personalității profesorului. E. Lovinescu scria, cu amărăciune, în Istoria literaturii române contemporane, că „sburătoristul” Tudor Vianu părăsise critica literară pentru catedra universitară: „necesitatea unei cariere mediocre a asasinat în d. Vianu un critic literar.” G. oferă acum o posibilă explicație: „vocația lui nu era într-adevăr aceea a unui critic de direcție sau a unui cronicar, ci a unui critic care, chiar când e atent la detalii, privește fenomenul literar în perspectiva mai largă a esteticianului și a istoricului culturii.” Exegetul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287139_a_288468]
-
stil național în cinematografia românească, ilustrative fiind studii precum Istorie și luptă socială, Cinematograful românesc în căutarea propriului chip, Național și universal în arta filmului, considerate de autor „argumente preliminare”, dezvoltate în volumele O voce din off (1973), Voci și vocații cinematografice (1975). Dintre numeroasele puncte de vedere susținute cu o argumentație estetică de sorginte marxistă (unele intervenții sunt publicate în „Studii și cercetări de istoria artei”, „Revue roumaine d’histoire de l’art” ș.a.), semnificative prin pertinența analitică sunt pledoariile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288990_a_290319]
-
îndeosebi în italiană, ale unor scrieri de Mateiu I. Caragiale, Mircea Eliade, Tudor Arghezi, Ștefan Aug. Doinaș, Marin Sorescu, Laurențiu Fulga ș. a. SCRIERI: Experiență și speranță. Ecran românesc, București, 1968; O voce din off. Teme cinematografice, București, 1973; Voci și vocații cinematografice. Național și universal în arta filmului, București, 1975; Profesiune: filmul. Incursiune în timpul și spațiul cinematografului românesc, București, 1978; Reconstruiri. Scrieri de critică teatrală, București, 1981; Aurul filmului. Opere evocând trecutul, București, 1984; Aurul filmului. Opere evocând prezentul, București, 1987
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288990_a_290319]
-
29; Valerian Sava, „O voce din off”, „Cinema”, 1973, 7; Aurel Bădescu, Giorgio Bassani, „Bâtlanul”, CNT, 1973, 34; Constantin Hârlav, Giorgio Bassani, „Bâtlanul”, TR, 1973, 39; Ion Lazăr, Mai mult decât o „propunere”, LCF, 1975, 31; Valerian Sava, „Voci și vocații cinematografice”, „Cinema”, 1975, 8, Antoaneta C. Iordache, Florian Potra, O, 1975, 10; Sorin Titel, Lecturi cinematografice, RL, 1976, 14; Manuela Cernat, Florian Potra, „Scânteia”, 1980, 11 695; Elena Nestor, „Reconstruiri”, RL, 1981, 52; Dan Ciachir, Mateiu I. Caragiale în italiană
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288990_a_290319]
-
vizând nu impunerea unui Agârbiceanu „mai modern”, ci a unui „scriitor mai substanțial și mai puțin previzibil decât era socotit”. Ineditul perspectivei stă în identificarea unei zone de umbră în scrierile prozatorului ardelean, în structurarea căreia ar fi investită adevărata vocație: „Preferințele lui merg hotărât spre ceea ce iese din comun, spre originali, spre comportările mai aparte”. R. improvizează o dialectică a tipurilor de personaje, între „normali”, „obișnuiți” (personaje mediocre, simpli „mijlocitori de replici”) și „originali”, „demoniaci”. Pentru verosimilizarea teoriei câteodată se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289165_a_290494]
-
ulterioare a micronaționalismelor situate în cîmpul inteferențelor rivale austro-ruse-turce, este capital. Dar, a-l reduce în limita impactului religios, numai la exercițiul său din România, Bulgaria, Muntenegru, Serbia sau Grecia între 1750-1914, ar însemna a-i diminua din importanță. Sigur, vocația autocefală a bisericilor ortodoxe și caracterul lor național avant la lettre au ajutat la prefigurarea naționalismelor politice. Aceasta se mai poate vedea încă și în zilele noastre, cînd patriarhul Belgradului se substituie președintelui Milosevic pentru a-i asigura pe separatiștii
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
militarilor. Ca să rezolve acestă dilemă, regele și Adolfo Suarez se vor strădui să dedramatizeze revendicările basce și catalane, bana-lizîndu-le în cadrul unei regionalizări extinse la nivelul a cinci-zeci de provincii spaniole. Astfel, ceea ce ar fi putut trece drept o recunoaștere a vocației separatiste cu totul particulară a Catalaniei și a Țărilor basce tindea să se transforme într-o descentralizare la îndemîna tuturor. O Spanie a autonomiilor s-a născut în urma acestei menevre tactice, parcă din greșeală. Pro-iectul nu se va realiza însă
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
că au devenit mult prea mărunte pentru a putea alimenta o agresivitate veritabilă în exterior... Soluția austriacă era interesantă. Soluția spaniolă, mai puțin probabil, întrucît ea privește posibilitatea formării de sta-te-națiuni în miniatură, destinate, pe deasupra, frustrării permanente ce decurge din vocația lor de întoarcere la suveranitate. Concluzie Oricare i-ar fi soarta viitoare, situația Spaniei nu oferă suficient material de reflecție asupra evoluției fenomenului na-țional. Din punctul de vedere al relației dintre o identitate europeană și conținutul politic al acesteia, Spania
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
nu a avut loc, iar În loc de liberate am avut parte de naționalism. În august 1968, Ceaușescu a reușit o manipulare aproape perfectă, Întrucît s-au constituit gărzi de apărare, inclusiv la Uniunea Scriitorilor, unde Însă a fost repede demobilizată din cauza vocației bahice a voluntarilor. În acel an de apogeu pentru dictator cineva din proximitatea puterii (Gh. Apostol) denunța metodele la care a recurs Ceaușescu pentru a-l Înlătura pe Drăghici și a-și consolida puterea. Liderul comunist critica regimul, afirmînd că
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
și să confirme cunoștințele și aptitudinile necesare exercitării funcției publice respective; ... b) competiția, principiu potrivit căruia confirmarea cunoștințelor și aptitudinilor necesare exercitării unei funcții publice se face prin concurs sau examen; ... c) egalitatea de șanse, principiu potrivit căruia este recunoscută vocația la cariera în funcția publică a oricărei persoane care îndeplinește condițiile stabilite potrivit legii; ... d) profesionalismul, principiu potrivit căruia exercitarea funcției publice se face prin îndeplinirea în mod eficient a atribuțiilor care implică exercitarea prerogativelor de putere publică, în limitele
EUR-Lex () [Corola-website/Law/203065_a_204394]
-
și să confirme cunoștințele și aptitudinile necesare exercitării funcției publice respective; ... b) competiția, principiu potrivit căruia confirmarea cunoștințelor și aptitudinilor necesare exercitării unei funcții publice se face prin concurs sau examen; ... c) egalitatea de șanse, principiu potrivit căruia este recunoscută vocația la cariera în funcția publică a oricărei persoane care îndeplinește condițiile stabilite potrivit legii; ... d) profesionalismul, principiu potrivit căruia exercitarea funcției publice se face prin îndeplinirea în mod eficient a atribuțiilor care implică exercitarea prerogativelor de putere publică, în limitele
EUR-Lex () [Corola-website/Law/203272_a_204601]