88,469 matches
-
Egipt, și că din contră, discursul său a sprijinit un stat civil cu backround religios, fiind total împotriva teocrației. După atacurile de la 11 septembrie, al-Qaradawi a făcut apel la musulami să doneze sânge pentru victime și a spus: Într-o scrisoare difuzată de Qatar TV pe 5 ianuarie 2007, al-Qaradawi a pus sub semnul întrebării procesul lui Saddam Hussein sub supraveghere americană din Irak, dar ar fi fost de acord cu el dacă ar fi fost condus de irakieni după eliberarea
Yusuf al-Qaradawi () [Corola-website/Science/330947_a_332276]
-
zamân". I-a rămas cunoscută, atât o cerere scrisă în arabă și persană, pe care i-a trimis-o lui Șehid Ali Pașa și prin care îî cerea acestuia să fie acceptat ca profesor la o "medrese", cât și o scrisoare redactată în maniera unui scrib, care conținea și anumite porțiuni de poezie. Prin epoca în care a trăit, prin instruirea de care a avut parte și prin cultura literară pe care și-a însușit-o, Nedim este considerat a fi
Nedim () [Corola-website/Science/330949_a_332278]
-
această înaltă funcție, se cunoaște faptul că a făcut parte din corpul 42 al spahiilor, cel mai strălucit corp al cavaleriei otomane, cu o rentă zilnică de 29 de „accele”. Pe când se afla în această poziție, a dus la Viena scrisoarea sultanului cu privire la problema Morei, unde a avut ocazia să se întâlnească cu principele Savoieli Eugene. În anul 1716, a fost trimis la Belgrad ca traducător pentru maghiarii adunați împotriva locuitorilor orașului Nemce, pentru ca după semnarea [[Pacea de la Passarowitz|Păcii de la
Ibrahim Muteferrika () [Corola-website/Science/330950_a_332279]
-
să fie ales tălmaciul principelui maghiar [[Francisc Rákóczi al II-lea]], aflat pe atunci la Tekirdağ. Și-a desfășurat această activitate până în anul [[1735]] , anul morții principelui care, extrem de mulțumit de slujitorul său, înainte să moară i-a trimis o scrisoare [[mare vizir|marelui-vizir]] Ali Pașa, prin care își recomanda în mod expres „loialul tălmaci”. Müteferrika a deținut atribuții politice și după acest moment. În anul [[1737]], a participat la negocierile făcute în scopul reînnoirii tratatului cu [[Polonia]], un an mai
Ibrahim Muteferrika () [Corola-website/Science/330950_a_332279]
-
foarte rapid. Cand înregistrăm melodia, îmi amintesc că domnul Hoshino mi-a spus “Ce păcat!, o melodie atât de bună..să nu fie lansată~”. Am constatat că fanii mei iubesc foarte mult această melodie. Versurile sunt scrise sub forma unei scrisori." 10.petal Este un cântec misterios, la fel ca și "Marionette". Cântecul și versurile sunt diferite de stilul meu obișnuit, atât de diferite încât stafful a fost uimit. Cu toate acestea, versurile nu sunt ciudate din motivul de a ieși
Love Again () [Corola-website/Science/330988_a_332317]
-
mai mult, în timp ce scriam versurile, am simțit cum ultima piesă a puzzleului s-a strecurat în sfârșit la locul ei." 14.Ivy "Acest cântec a primit cel mai bun feedback dintre toate melodiile de pe mini albumul "Again". Este una dintre "scrisorile" albumului și este și cea care închide șirul melodiilor de acest gen de pe album." 15.You & Me Acest cântec îți oferă o puternică senzație de vară. Vară, în momentul ei de maximă intensitate. Acesta a fost de fapt cântecul de la
Love Again () [Corola-website/Science/330988_a_332317]
-
activitate de cronicar literar, cinematografic și sportiv, de poet și prozator desfășurată timp de câteva decenii în paginile unor publicații din provincie și din Capitală, a debutat în volum cu "Anti-Caragiale", eseu consacrat capodoperei dramatice a lui I.L. Caragiale, "O scrisoare pierdută", care s-a bucurat de o primire elogioasă din partea criticii, fiind apreciat ca o contribuție originală, îndrăzneață și inovativă în exegetica dedicată marelui scriitor. Relevarea rolului major al „textelor non-orale” (înscrisuri de tot felul: scrisori, articole de ziar, anunțuri
Gelu Negrea () [Corola-website/Science/334916_a_336245]
-
lui I.L. Caragiale, "O scrisoare pierdută", care s-a bucurat de o primire elogioasă din partea criticii, fiind apreciat ca o contribuție originală, îndrăzneață și inovativă în exegetica dedicată marelui scriitor. Relevarea rolului major al „textelor non-orale” (înscrisuri de tot felul: scrisori, articole de ziar, anunțuri, telegrame, procese verbale etc.) în dramaturgia și proza lui Caragiale, reevaluarea critică a unora dintre personajele "Scrisorii pierdute" (Trahanache, Cațavencu, Zoe, Cetățeanul turmentat...), argumentele aduse în sprijinul tezei că avem de-a face nu cu o
Gelu Negrea () [Corola-website/Science/334916_a_336245]
-
originală, îndrăzneață și inovativă în exegetica dedicată marelui scriitor. Relevarea rolului major al „textelor non-orale” (înscrisuri de tot felul: scrisori, articole de ziar, anunțuri, telegrame, procese verbale etc.) în dramaturgia și proza lui Caragiale, reevaluarea critică a unora dintre personajele "Scrisorii pierdute" (Trahanache, Cațavencu, Zoe, Cetățeanul turmentat...), argumentele aduse în sprijinul tezei că avem de-a face nu cu o comedie de moravuri, ci cu o piesă istorică și scoaterea ei de sub zodia criticismului anti-liberal au fost reținute drept contribuții importante
Gelu Negrea () [Corola-website/Science/334916_a_336245]
-
punctele de vedere formulate în prefața intitulată sugestiv "Căutându-l pe Celălalt Caragiale" propun o imagine inedită a marelui scriitor. "Tratamentul la care critica l-a supus de obicei [pe Zaharia Trahanache] este prostesc. E meritul unui recent comentator al" Scrisorii "(Gelu Negrea," Anti-Caragiale") de a fi relevat însușirile remarcabile ale acestui încornorat viclean și naiv totodată, ramolit și bornat, dacă e să ne luăm după tradiția critică. [...] S-a accentuat prea des pe credulitatea omului. Nu destul pe noblețea lui
Gelu Negrea () [Corola-website/Science/334916_a_336245]
-
ne luăm după tradiția critică. [...] S-a accentuat prea des pe credulitatea omului. Nu destul pe noblețea lui sufletească. Admirabil în toate împrejurările, neica Zaharia e tactician, diplomat și iute în decizii"”. Există și aici [în" D’ale carnavalului"] o scrisoare pierdută, confirmând teza lui Gelu Negrea despre înscrisurile de toate felurile care pun în mișcare acțiunea pieselor și a unor proze..." (Nicolae Manolescu - "Istoria critică a literaturii române"). "Gelu Negrea amendează exegeza anterioară prin exercițiul unui duh analitic mereu alertat
Gelu Negrea () [Corola-website/Science/334916_a_336245]
-
a semnat un acord de a vinde Blues lui Dave Checketts. La 14 noiembrie 2005, echipa a anunțat că grupul Checketts, Sport Capital Partners, s-a retras de la negocierile pentru cumpărarea francizei. La 27 decembrie 2005, Blues a semnat o scrisoare de intenție de a negocia exclusiv cu General Sports and Entertainment, LLC. Între timp, după perioada de exclusivitate, Checketts a revenit în cursă. În cele din urmă, la 24 martie 2006 că Laurie a finalizat vânzarea Blues lui Checketts, Sport
St. Louis Blues () [Corola-website/Science/334912_a_336241]
-
creat o anomalie în funcționarea Bisericii Ortodoxe a Ciprului, care a durat până la moartea lui Hrysanthos în exil. În 1812, Ciprian a finanțat fondarea „Școlii Grecești” (azi Gimnaziul Pancipriot) din Nicosia, în apropiere de Arhiepiscopie. Totodată, a elaborat și o scrisoare pastorală cu scopul de a combate epidemia de lăcuste, al căror număr crescuse puternic în Cipru în acea perioadă încât amenința direct producția agricolă a insulei. Concret, prin scrisoarea sa pastorală a înfierat superstițiile populare conform cărora lăcustele ar fi
Ciprian al Ciprului () [Corola-website/Science/334953_a_336282]
-
din Nicosia, în apropiere de Arhiepiscopie. Totodată, a elaborat și o scrisoare pastorală cu scopul de a combate epidemia de lăcuste, al căror număr crescuse puternic în Cipru în acea perioadă încât amenința direct producția agricolă a insulei. Concret, prin scrisoarea sa pastorală a înfierat superstițiile populare conform cărora lăcustele ar fi fost nemuritoare și în același timp și-a îndemnat enoriașii să nu aștepte stârpirea prin minune a insectelor, ci să treacă la acțiune. În 1815, a condamnat francmasoneria printr-
Ciprian al Ciprului () [Corola-website/Science/334953_a_336282]
-
a înfierat superstițiile populare conform cărora lăcustele ar fi fost nemuritoare și în același timp și-a îndemnat enoriașii să nu aștepte stârpirea prin minune a insectelor, ci să treacă la acțiune. În 1815, a condamnat francmasoneria printr-o altă scrisoare pastorală, iar în 1820 a donat 6000 de piaștri pentru construirea școlii din Limassol. Înainte de revoluție, Eteria a trimis în Cipru reprezentanți care i-au înștiințat pe Ciprian și ceilalți ierarhi de iminența începerii revoluției, însă în cele din urmă
Ciprian al Ciprului () [Corola-website/Science/334953_a_336282]
-
eteristul Dimitrios Ipatros și i-a promis ajutor economic pentru Revoluția greacă de la 1821. Mai târziu, în luna octombrie a aceluiași an, Antonios Pelopidas (la ordinul lui Alexandru Ipsilanti) a fost trimis să preia contribuția arhiepiscopului. S-a păstrat o scrisoare a lui Alexandru Ipsilanti către Ciprian care spune următoarele: În scrisoarea de mai sus, principele A. Ipsilanti subînțelege prin Școala Peloponezului iminenta revoluție de la 1821. Trebuie notat că eteriștii care vizitau Ciprul erau găzduiți ca elevi în subsolul Școlii Grecești
Ciprian al Ciprului () [Corola-website/Science/334953_a_336282]
-
greacă de la 1821. Mai târziu, în luna octombrie a aceluiași an, Antonios Pelopidas (la ordinul lui Alexandru Ipsilanti) a fost trimis să preia contribuția arhiepiscopului. S-a păstrat o scrisoare a lui Alexandru Ipsilanti către Ciprian care spune următoarele: În scrisoarea de mai sus, principele A. Ipsilanti subînțelege prin Școala Peloponezului iminenta revoluție de la 1821. Trebuie notat că eteriștii care vizitau Ciprul erau găzduiți ca elevi în subsolul Școlii Grecești din Cipru. Când a izbucnit Revoluția, sultanul turc a ordonat dezarmarea
Ciprian al Ciprului () [Corola-website/Science/334953_a_336282]
-
a fost clasificat ca fiind unul dintre principalele exemple ale cosmopolitismului german al secolului al XVIII-lea. Spre deosebire de atitudinea exprimată în aceste scrieri și de backgroundul său iluminist, el a folosit termeni jignitori și încărcați de prejudecăți împotriva polonezilor în scrisorile sale private din timpul șederii la Vilnius și într-un jurnal din călătoria prin Polonia, dar nu a făcut publică nicio manifestare a unei astfel de atitudini. Aceste jigniri au fost cunoscute doar după moartea sa, când au fost publicate
Georg Forster () [Corola-website/Science/334949_a_336278]
-
de atitudini. Aceste jigniri au fost cunoscute doar după moartea sa, când au fost publicate corespondența sa privată și jurnalele sale. Cum descrierile publicate de Forster despre alte popoare au fost considerate observații științifice imparțiale, descrierea disprețuitoare a Poloniei din scrisorile și jurnalele lui Forster a fost adesea luată de bună în Germania Imperială și în cea Nazistă, unde a fost utilizată ca mijloc de susținere științifică a presupusei superiorități a rasei germane. Răspândirea stereotipului „"Polnische Wirtschaft”" (economie poloneză) se datorează
Georg Forster () [Corola-website/Science/334949_a_336278]
-
Forster a fost adesea luată de bună în Germania Imperială și în cea Nazistă, unde a fost utilizată ca mijloc de susținere științifică a presupusei superiorități a rasei germane. Răspândirea stereotipului „"Polnische Wirtschaft”" (economie poloneză) se datorează foarte probabil influenței scrisorilor sale. Atitudinea lui Forster l-a adus în conflict cu oameni din popoare diferite pe care i-a întâlnit și a făcut ca el să nu fie binevenit nicăieri, fiind prea revoluționar și antinațional pentru germani, prea mândru și advers
Georg Forster () [Corola-website/Science/334949_a_336278]
-
Revoluția de la 1848. Dar el a fost în mare parte uitat în Germania lui Wilhelm al II-lea și chiar mai mult în al Treilea Reich, unde interesul față de Forster a fost limitat la atitudinea lui față de Polonia exprimată în scrisorile personale. Interesul față de Forster a reapărut în anii 1960 în Germania de Est, unde a fost interpretat ca susținător al luptei de clasă. Stația de cercetare a RDG din Antarctica, deschisă la 25 octombrie 1987, a fost botezată cu numele
Georg Forster () [Corola-website/Science/334949_a_336278]
-
Olga o vedem și noi”, "Olga" este parte a remei în prima propoziție și devine temă în a doua. Există și propoziții fără temă. Este, de exemplu, cazul celor care prezintă evenimente fără agent: "Érkezett egy levél" „A sosit o scrisoare”, "Esik az eső" „Plouă” (literal „Cade ploaia”). Mai rar, sunt și propoziții constituind numai remă, care prezintă stări: "Szépek és okosak a gyerekeik" „Sunt frumoși și deștepți copiii lor”. În dialoguri, răspunsurile sunt numai reme, fiind propoziții fragmentare, atunci când se
Temă și remă () [Corola-website/Science/335021_a_336350]
-
Cartea Cântecelor Meghilei", 1936), o adaptare a piesei lui Abraham Goldfaden - "Vrăjitoarea din Botoșani" - Hotzmakh Spiel, 1937), o serie de viniete literare despre istoria literaturii idiș ("Portrete familiare", 1938) și încă trei mari culegeri de versuri: "Lanternă în vânt" (1933), "Scrisorile lui Velvl Zbarzher către Preafrumoasa Malkele" (1937) și "Amurg în oglindă" (1937). „Midrashul lui Itzik” și „Cântecele Meghilei” reprezentau primele sale încercări de a rescrie un material antic și familiar printr-o prismă modernă. În „Midrashul lui Itzik” Manger prezinta
Itzik Manger () [Corola-website/Science/335028_a_336357]
-
juridică, Liviu Olah s-a angajat în diverse slujbe: muncitor, merceolog, funcționar, timp în care, ca membru al bisericii baptiste aflate pe strada Odobescu din Timișoara, lucra pentru Dumnezeu, mai ales cu tinerii care îl îndrăgeau foarte tare. Într-o scrisoare din 1965, adresată unui prieten din Galați, scrisoare interceptată de organele de Securitate, Liviu Olah își mărturisește bucuria pentru starea spirituală din biserica în care-L slujea pe Dumnezeu: „mă bucur de progresul Evangheliei din biserica noastră, de afluența de
Liviu Olah () [Corola-website/Science/335378_a_336707]
-
slujbe: muncitor, merceolog, funcționar, timp în care, ca membru al bisericii baptiste aflate pe strada Odobescu din Timișoara, lucra pentru Dumnezeu, mai ales cu tinerii care îl îndrăgeau foarte tare. Într-o scrisoare din 1965, adresată unui prieten din Galați, scrisoare interceptată de organele de Securitate, Liviu Olah își mărturisește bucuria pentru starea spirituală din biserica în care-L slujea pe Dumnezeu: „mă bucur de progresul Evangheliei din biserica noastră, de afluența de sinceri căutători după salvarea sufletească. Mă bucur și
Liviu Olah () [Corola-website/Science/335378_a_336707]