948 matches
-
obștească”. Obișnuitele „instructaje”, „ședințe” și altele ca din Întîmplare, totdeauna În sărbătorile Crăciunului și Paștelui. Avea să se Întoarcă seara, tîrziu, Înfrigurat, obosit. Se bucură, mă bucurai. Mama Anei, la strigătele acesteia, apăru și ea În cerdac. Nu părea prea Îmbătrînită, avea În schimb părul, Într-adevăr, alb. „Sărut mîinile!”, vorbii pentru amîndouă. Intrarăm În casă. - Mamă, ceva de-ncălzit! Mi-aduse, după puțin timp, țuică fiartă. - Mă bucur, nici nu știți cît mă bucur, de cîte ori veniți la noi, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
doctor în științ e me dicale. „Învins de durere după pierderea fiicei sale și a soției sale, părea că se stinge încet, ca un tăciune . Îl întâlneam rar, pe străzile Copoului, abia târându-și pașii, cu o inimă bolnavă și îmbătrânită de vremi. Se oprea din când în când, trăgându-și sufletul (cel care, cândva, fusese de o elega nță sobră, cu o ținută de aristocrat). - Ce mai faci, domnule profesor? îl întrebam, ca să-i mai strecor în inimă cuvinte de
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
-o, tata a depistat-o și ne-a trimis să o ducem de unde am luat o, că „el nu are nevoie să și bată cuie în cap, când capul nu l doare.” Am dus calul dar din foaia de cort îmbătrânită, poate înainte de vreme, mama, pentru că în întregului sat, cei mai mulți fiind noi, copiii, că părinții erau la vremea aceea nu prea avea materiale și nici b ani de cumpărat, ne a și croit și însăilat coșcogeamitea pantalon i cu care, deși
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
fie recunoscut pentru Întîia oară drept un creator de capodopere. După Pauline Kael, nici o actriță, de la Lilian Gish pînă-n momentul despre care vorbim fără rost, nu mai reușise să redea Într-o manieră atît de devastatoare fragilitatea și ridicolul femeii Îmbătrînite și alcoolice sub lună, mai precis ridicolul și stupiditatea poetică etern feminină. Femeia din pricina căreia ne Îndrăgostim și ne sinucidem Într-un fel sau altul la facultate sau la pensie, momente cînd ne simțim mai nesupravegheați Deocamdată ne aflăm În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
doreau decît să-i scarmene pe români. Scena a durat cam cinci, șase minute, fiind privită cu multă Însuflețire de la ferestrele gării de-un impiegat voinic și mai multe funcționare recent coafate. După ce atacatorii au plecat la treburile lor, tinerii Îmbătrîniți s-au Îndreptat năuci și plini de sînge spre sediul miliției, situat la cîțiva pași de locul bătăliei. La miliție au fost plimbați cu viteză din birou În birou și frînați Într-unul ce-avea secretară. Secretara era roșcată. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
voi să luăm; într-un cuvânt, vor să te împrumutăm pentru o perioadă de timp. Și pentru că ne lăsăm greu, Gestapoul are mână liberă. Se opri, parcă și-ar fi pierdut deodată răsuflarea. Pentru întîia oară i se păru obosit, îmbătrînit. - A trebuit să le cedăm copii după rapoartele făcute în primele săptămâni, la spital. Lucrul se obișnuiește, și nu puteam refuza. Evident, n-am comunicat tot. În ceea ce privește materialele mai recente, printre altele, fotocopiile caietului dumitale de însemnări și copiile benzilor
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
în postura de învățător, în sat. Își aminti: cu ani în urmă, după ce sărea gardul în grădina vecinului, asemeni celorlalți copii, se- nfrupta din perele, întotdeauna mai bune decît cele de acasă. Deodată încântat de revederea unui chip familiar, deși îmbătrânit, cu ochii parcă mai adânciți în orbite, cu obrajii mai supți și părul cărunt, cu duioșie și respect față de vârsta înaintată a căruțașului, involuntar îl salută ca atunci când era mic: - Săru’ mâna, nene Niculae! Săru’ mâna! - Trăiți! - Ei... Bună ziua
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
mele prietene, Magda U.. O sun. Îmi răspunde, după ce revin și revin. Trage de multe ori puntea de la mal, adică scoate telefonul din priză. Ca să plece cum spune ea, în Magdagascar. Ce faci? I'm keeping busy. Mă ocup cu îmbătrînitul și cu muritul. Ai o criză de reumatism? Nu, am alte belele. For the moment, schimb tablourile dintr-o cameră în alta. Are două și se plînge mereu de locația inconfortabilă, deși se trezește de dimineață cu fața spre un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cameră, Într-o imobilitate aproape totală. Am terminat de citit Shakespeare. Sunt ca și renăscut. Dar cearcăne vinete se lățesc sub ochi, striuri roșii foarte numeroase Îmi străbat corneea Într-un păienjeniș Îngrijorător. Am senzația unui om bolnav, mă simt Îmbătrânit, obosit. O transpirație extrem de iute exală de sub subțiorile mele, de acolo de unde mi-au fost smulse aripile. „Am fost furat de partea mea Îngerească“, Îi spun lui Bazil, „de aceea mă mișc stingher printre voi, nu-mi găsesc locul. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pacientului de la reanimare. Avea capul strâns într-un bandaj mare, ca un turban ce-i cobora peste urechi și se strângea sub bărbie. Fruntea, atât cât se vedea, era vânătă, ca și firișoarele ce-i străbăteau cearcănele. Colțurile gurii atârnau, îmbătrânite, și buzele se subțiaseră de cât tăcuse. Doar mâinile se vedeau întregi, cu degete subțiri, așezate deasupra păturii, pe lângă trup. Pielea buricelor era zbârcită, ca atunci când ții mâna prea mult timp în apă sărată. Cu atât mai stranii îi erau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
că nu suntem pregătiți și ne-a dat un timp de gândire. Păi, atunci, să gândim, se agăță Jenică de idee. — Pot să mă așez ? întrebă străinul. Nu-i așteptă încu viințarea, se răsuci și se așeză iar lângă ghiveciul îmbătrânit. Tulpina își răsucise, între timp, frunzele, deschisese o floare roșie, țepoasă, ca a plantelor deșertului. Jenică își simți gura uscată, nu-i venea nimic în minte. Străinul întorcea spre el când un obraz, când pe celălalt. — Uite ce m-am
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
imense. E ca și cum am pătrunde pe un tărâm de vis, o scenă dintr-o pictură ștearsă de timp. Chien Lung, bunicul lui Hsien Feng, a construit Jehol în secolul al XVIII-lea. Palatul se înalță azi ca o femeie frumoasă îmbătrânită, al cărei machiaj s-a întins. Am auzit atât de multe despre locul ăsta, că priveliștea îmi este deja familiară. Jehol este, într-o mai mare măsură decât Orașul Interzis, o operă a naturii. De-a lungul anilor, copacii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
o să se eschiveze - Întotdeauna inventează o obligație presantă În ultima clipă - dar o să-mi Împrumute mașina. Mi-ar face plăcere să te iau și pe tine, am spus, rugându-mă cu ardoare să accepte și să nu-și invite jumătatea Îmbătrânită. —Ăă, sigur. Vreau să zic, dacă nu te deranjează, ar fi excelent. Voiam să iau autobuzul joi dimineață. —Ei, eu voiam să plec mâine după serviciu, așa că, dacă poți să pleci miercuri În loc de joi, mi-ar face mare plăcere să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
pe care le îngurgitase pentru a-și domoli angoasa inițială, Stingo iese din această experiență simțindu-se încă și mai umilit. Partenera sa, "o prostituată bătrână, obosită, de pe plantațiile de tutun", îi reproșase neîncetat, în vreme ce el, "călare pe trupul ei îmbătrânit", "pompa de zor", că se mișcă "mai încet decât o broască țestoasă cu genunchii rupți". Și sfârșise prin a-l împinge de pe ea cu brutalitate, înainte să fi atins "extazul final" la care nădăjduia. Iată de ce, chiar dacă "se realizase ceea ce
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
asupra formării și manifestării comportamentului consumatorului. Dintre aceste variabile, pot fi avute în vedere următoarele<footnote Rodica Boier, op. cit., pp. 73-74. footnote>: a) structura populației pe grupe de vârstă (în acest sens, se pot remarca populații foarte tinere, tinere, medii, îmbătrânite, foarte îmbătrânite); b) structura populației pe sexe (se pot evidenția tipuri de populație cu pronunțată reprezentare feminină, masculină sau populație echilibrată); c) structura populației în funcție de starea civilă (populație necăsătorită, căsătorită, văduvă, divorțată); d) structura populației după nivelul de instruire (primar
Comportamentul consumatorului by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/209_a_178]
-
și manifestării comportamentului consumatorului. Dintre aceste variabile, pot fi avute în vedere următoarele<footnote Rodica Boier, op. cit., pp. 73-74. footnote>: a) structura populației pe grupe de vârstă (în acest sens, se pot remarca populații foarte tinere, tinere, medii, îmbătrânite, foarte îmbătrânite); b) structura populației pe sexe (se pot evidenția tipuri de populație cu pronunțată reprezentare feminină, masculină sau populație echilibrată); c) structura populației în funcție de starea civilă (populație necăsătorită, căsătorită, văduvă, divorțată); d) structura populației după nivelul de instruire (primar, gimnazial, liceal
Comportamentul consumatorului by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/209_a_178]
-
putință. Dumnezeu n-ar fi acceptat o astfel de fărădelege, simțea asta. Poate fiindcă desprinderea și îndepărtarea, noile experiențe și călătoria schimbă oamenii profund dându-le măsuri noi de judecată, drept care odată întors în Calabria orice lucru i se păruse îmbătrânit și prăpădit, fierăstruit de ciocănitoarele din pădurea satului care, în anumite perioade ale anului, ciuguleau fără contenire. Ținutul său se obișnuise cu durerea, cu boala, cu mizeria și lumea putrezea sub un cer de azur nepăsător în timp ce păduchii cucereau tot
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
inimii lui Bacovia. Spus simplu, poetul evocă un tablou cu „fete bătrîne”, pe care le privește cu compătimire și cordialitate. Indulgența lui nu poate fi apreciată îndeajuns decît comparînd poemul său cu alte scrieri din epocă. „Pietre în casă”, „fecioarele îmbătrînite”, „fetele nemăritate” erau subiect de fabulă și de anecdotă veselă; - obiect de glumă și de ironie. în timp ce în succintul tablou psihologic și somatic pe care li-l face Bacovia ele au o anume grandoare și solemnitate, la ceilalți apar ca
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
două din ele, Bacovia le ignoră complexele, maniile și le reține numai drama. El își încheie tristul său poem cu un gest delicat, mișcător, de omagiere a speranțelor acestor nefericite la care Zburătorul nu va veni, probabil, niciodată: „Eu trec, îmbătrînit, ca și ele,/ Șiasemenea inima mea plînge-/ Din treacăt, tuturor, în perdele,/Le pun cîte-o roză de sînge”.2) Alienații „Nebun” (adjectiv și substantiv) și „nebunie” se întîlnesc de peste zece ori în poeziile lui Bacovia. De fiecare dată, cele două
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a lucrat în redacții a băgat de seamă că scriitorii își însoțesc textele cu fotografii în care sînt mereu tineri și frumoși. Bacovia - lucru întrutotul remarcabil - e sincer și la acest capitol. La 45 de ani, se înfățișează cum e: îmbătrînit, obosit, urîțit. N-avea cu ce, dar și dacă ar fi avut, nu s-ar fi înfățișat altfel. Cuvîntul „igienă” Bacovia e, cred, singurul dintre poeții noștri importanți care îl folosește (o dată chiar într un titlu). Cum se explică prezența
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de fapt, lumea lui Caragiale marcată de imensa dramă din 1907, de frămîntările de dinaintea războiului balcanic, apoi ale celui mondial. O lume din ce în ce mai egoistă, mai venală, mai cinică. Jovialității, entuziasmului, generozității i-au urmat, de fiecare dată, decepția, întristarea. Dezamăgit, îmbătrînit sufletește, Caragiale moare departe de țară, în „exil”. Asaltat pretimpuriu de aceleași stări, Bacovia trăiește în „exilul interior”, căci „exil” e cînd te lovești de incomprehensiunea celorlalți și ești, o lungă vreme, marginalizat. în opera lui Caragiale și în cea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Almanahul Societății Scriitorilor Romîni, 1, Ed. Flacăra, 1912, p. 188. Datat: „Decemvrie 1911”) 5. Unele însemnări ale acestuia din urmă par rupte din Bacovia, pe care de fapt îl anticipează: „...Azi plouă mărunt. Ziua e cenușie; lucrurile au o înfățișare îmbătrînită și amară. E spre seară. Pe vremuri ca aceasta, îmi place în chip deosebit să stau în cîmpia întinsă și goală. De aceea, desfac o umbrelă și plec la șosea. Nimeni, nimeni , nimeni. (subl. m.) Boschetele stufoase de pe vară, teii
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și așteptarea în secret a recunoașterii. Și el a ezitat în fața caietului cu poeziile sale. Dar fiindcă n-a ținut un jurnal, ca autorul Florilor Răului, nu putem aproxima decît în mare numărul ratărilor sale. Bacovia debutează ca un tînăr îmbătrînit interior. Să spun, împreună cu un autor de la începutul secolului XX, în loc de explicație, că „totul atîrnă de la vîrsta inimii”? A lui e, de la început, în plină toamnă. De ce? Motivul invocat: absența iubitei, despre care nu știm dacă l-a părăsit, a
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Grace și pentru a evita sărăcia, nu ca să scape de naziști. Dar tot ce avea importanță pentru ea se afla peste Atlantic inclusiv alte femei, alte posibile iubiri, iar războiul îl făcuse de netrecut. Mama ei vitregă, Christine de Crayencour, îmbătrânită și sărăcită, era abadonată fără resurse materiale undeva în mijlocul Franței, dar Marguerite nu avea bani să-i trimită. În America Marguerite era necunoscută, aproape lefteră și fără slujbă. Grace plătea pentru majoritatea lucrurilor necesare ceea ce o făcea pe extrem de independenta
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
ne leagă înainte de a întrevedea o comunitate de țeluri. * De cînd există Europa, a devenit dificil să percepi Europa. Fără îndoială, privit din Statele Unite, micul continent apare ca un soi de mare Disneyland înțesat de biserici, palate, conace, acropole, sate îmbătrînite, restaurante cu specific, berete basce, pălării tiroleze, olandeze cu saboți, sirtaki, valsuri vieneze. Astfel, în filmul Fantôme à vendre (1935) al lui René Clair, un american înstărit pune să i se clădească un castel scoțian înconjurat, în chip de șanț
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]