1,358 matches
-
de bunica pregătită, în cuptor sunt rumentită”. Mă duc să controlez traista să văd dacă nu cumva turtița noastră s-o fi rostogolit asemenea celei din poveste și constat, cu bucurie, că a noastră stă cuminte în traistă și mă îmbie să rup un colțișor. Ce gust minunat, de grâu proaspăt măcinat. Mă întorc din nou la treabă și-I asigur pe harnicii mei tovarăși că totul este în regulă, în trăistuța fermecată. La prânz, întind ștergarul pe un hat, sub
CULTURI MULTIPLE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369278_a_370607]
-
la treabă și-I asigur pe harnicii mei tovarăși că totul este în regulă, în trăistuța fermecată. La prânz, întind ștergarul pe un hat, sub un păr pădureț, rînduiesc mâncarea, așa cum face acasă bunica, rup turtița în bucățele și-I îmbii “poftiți la masă!” O binemeritată pauză în care bunicul împarte puiul, brânza și sparge ceapa presărând-o cu sare. Mâncăm cu poftă, bem apă și bunicul își răsucește o țigară din foi. Mă uit cu admirație cum dintr-o mișcare
CULTURI MULTIPLE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369278_a_370607]
-
îmi alegeam cărarea. Spre toamnă, mi-a fost graba cea mai mare, Aș vrea ca pasul să-mi încetinesc, Coroanele foșnind amețitoare, Cu-aceeași ochi, o dată să privesc. Cărarea cu alți ochi să pot alege, Pădurea veșnic verde să mă-mbie Și caii tineri sprinten să-mi alerge, Mustangii mei, cu ochii de câmpie. Referință Bibliografică: Pădurea veșnic verde să mă-mbie / Cristina Crețu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2139, Anul VI, 08 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
PĂDUREA VEŞNIC VERDE SĂ MĂ-MBIE de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374161_a_375490]
-
amețitoare, Cu-aceeași ochi, o dată să privesc. Cărarea cu alți ochi să pot alege, Pădurea veșnic verde să mă-mbie Și caii tineri sprinten să-mi alerge, Mustangii mei, cu ochii de câmpie. Referință Bibliografică: Pădurea veșnic verde să mă-mbie / Cristina Crețu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2139, Anul VI, 08 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Cristina Crețu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
PĂDUREA VEŞNIC VERDE SĂ MĂ-MBIE de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374161_a_375490]
-
spre tine închise. Ca într-un coșmar mă învârt prin viață. Deasupră-mi și în toate cotloanele minții zace o vreme, devine activă, adesea frica răsturnând valorile seninului zilelor. Ca o lună plină clipa își anină ghearele de pânza necunoașterii. Mă îmbie cu imagini. Nu o resping. Le privesc, închid în mine plasma tăcerilor să le învăț reînvăț farmecul. Să urci în caruselul timpului cu bocancii necurățați, e ca un gest al clovnului care-și pictează buzele mai largi tot mai largi
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374114_a_375443]
-
Poezie > Credinta > PRIVIND ÎN LARGUL ZĂRII Autor: Lucica Boltasu Publicat în: Ediția nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului E frig afară, gerul crapă piatra Și scârțâie zăpada sub picioare, În limbi de foc e îmbrăcată vatra Ce-mbie la un timp de reflectare. Trosnește lemnul prins de vâlvătaie, Iar inima-mi vibrează în neștire, Când a aprins Isus în ea văpaie, A pus atunci și-un gând de nemurire. Și meditez privind în largul zării, Prin ochiul de
PRIVIND ÎN LARGUL ZĂRII de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374214_a_375543]
-
în deget, ce onoare, Din partea unui Fiu de Împărat! Răscumpărați, primit-am noi iertare Și de păcat El ne-a eliberat. E frig afară, gerul crapă piatra Și scârțâie zăpada sub picioare, În limbi de foc e îmbrăcată vatra, Ce-mbie la un timp de reflectare. Și meditez privind în largul zării, Prin ochiul de fereastră albăstruie, Căci nu aș vrea să dau cumva uitării Cât am făcut și ce mi s-a dat mie. 03/01/17, Deva-Lucica Boltasu Referință
PRIVIND ÎN LARGUL ZĂRII de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374214_a_375543]
-
se pune pe masă, O roată de pâine aburindă aduce-n suflet lumină, Când toamna își deapănă visele desprinse din tină. Din merele coapte se va topi tainica mea moarte, Parfumuri dobândite-n ca și ofrande date de cuvinte Te îmbie acum iubite, în focul arzător de șoapte lovite. Cocorii într-un amurg însângerat, acum au ratat, Un ultim zbor și apoi s-au desprins în cerc repetat, Prin largul încercat și îngerul toamnei privește cu mine, cum au plecat. NOI
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377690_a_379019]
-
reclamă a Connex-ului, în care căciula siberiană, hirsută și zbîrlită, se execută și face exact ce i se cere. De tot rîsul! Cînd lideri occidentali vizitează, iarna, Moscova, și-și îndeasă pe urechi, din curtoazie diplomatică, cușma rusească, asta ne-mbie doar să zîmbim; cînd însă premierul nostru face aceeași ispravă, lăsîndu-se filmat, ne cam trec niște mișcorici pe șira spinării: prea ne-am îmbrăcat, jumătate de secol, după garderoba Kremlinului, ca să mai gustăm glumițe d-astea (care, oricînd ciorti! pot
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Accederea "marii coaliții roșii" (diagnostic Patapievici) la putere ne-ar arunca iarăși în brațele unui Răsărit pe care îl cunoaștem prea bine. Și asta, acum, într-un moment fast al istoriei postbelice, cînd Occidentul nu doar cu sentimente frumoase ne îmbie, ci din ce în ce mai concret, mai punctual. Să nu ne păcălească aderențele de fațadă ale partidelor de stînga, atît de penetrante în aceeași masă electorală care a ținut pe picioare comunismul, să nu ne înșele declarațiile prooccidentale ale acestora cînd mesagerii structurilor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
bruscheze orizontul de așteptare al locului din care vin. (Culmea e că fac această operație, știind prea bine că acolo, acasă la ei, publicul, în majoritatea lui, este de un conservatorism recunoscut, în acord cu propriul standard de viață care îmbie la confort și la comoditate vizuală.) Așa încît expozițiile românești de grup deschise ocazional în Occident au ceva de ființă amfibie, de melanj între un figurativ voit bizar și un abstract involuntar firesc. E adevărat, totul în spațiile acelea expoziționale
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
t.v. că dorește să clarifice momente "controversate" ale comunismului românesc (deși, nu știm cum, dar după deceniul fericitei desprinderi de comunism, dialogurile cu baronii încă viață ai fostei nomenclaturi ne plasează, vrînd-nevrînd, în coșmar), cînd, deci, teleastul istoric ne îmbie astfel, atunci teleatenția noastră se justifică oarecum, iar curiozitatea aflării unor culise imunde ale dictaturii ne așază, de ce nu?, în curată aventură. Chit că în locul acestui soi de aventură am prefera mai degrabă deși frecvența lor e mult agasantă thriller
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu portrete jilave încă; vedem cum, printre uși, în vizite de lucru, inevitabilului Iliescu i se strecoară cîte-un protret cu-nvăluitor zîmbet Divertis. Pe care, firește, succesorul maniacului îl efuză (doctrinar). Pielea ei palroză, sub care întrezăresc vascularizări opaline, mă îmbie să-i fac măcar un desen. Îi și mărturisesc, după ce mă-ntreabă de ce-o... analizez așa. Acceptă să vină la atelier, nu înainte însă de a-și arăta mirarea: Cum, se mai pictează după model??; pictura nouă trăiește doar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și a mersului Înainte. Tânărul are nevoie de „ancore” valorice, pe care valorile saecolum-ului nu le pot oferi Întotdeauna. A trăi În mundan, fără un orizont absolut Înseamnă a trăi subuman, vegetativ și zadarnic. În al șaselea rând, valorile religioase Îmbie la solidaritate și comuniune, la difuziune de stări și de simțire. Vârsta vizată caută Împărtășirea și interrelaționarea, punerea eului În fața celorlalți. Adolescentul este avid de sociabilitate, Încearcă să se identifice cu cel de lângă el prin „vibrarea” În fața acelorași valori. Expansiunea
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
niveluri ierarhice, iar controlul trebuie susținut și de pârghii nespecifice, din afara spațiului specific de zămislire. Din exterior, lucrurile se pot vedea uneori mai clar, eliminându-se riscurile perspectivei autocontemplative și autolimitative. E nevoie permanent de un corectiv extern, independent, care Îmbie la o Întărire a responsabilității În conducere. Biserica nu este doar o treabă a clericilor, după cum aceasta nu trebuie să țină de discreția laicilor sau de proceduri pur plebiscitare (autoritatea clericală sinodală nu poate fi Înlocuită, ci ajutată). În altă
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
tocmai a fost stâlcit de un vânt nemilos. Am citit pe chipul său o mare tristețe și atunci când mărul a fost retezat de o altă furtună. L-am văzut Însă bucurându-se de cireșii și vișinii Încărcați de belșugul verii, Îmbiind mândru pe cunoscuți să se cațere și să se Înfrupte din rodul copacilor săi. Între desele plecări În străinătate, cosește iarba, gândindu-se poate, În pauza dintre două brazde, la Radu, fiul său plecat În America (sau Canada!), la unii
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Din punctul de vedere al istoriei dandysmului Însă, el e un diletant superior; cu alte cuvinte, citându-l pe Jules Lemaître, un bărbat care deține „acea dispoziție a spiritului extrem de inteligentă și, În același timp, plină de voluptate, care ne Îmbie, rând pe rând, spre cele mai diverse forme ale vieții, făcându-ne să le Împrumutăm pe toate, fără a ne turna Însă În vreuna”. Fără a mai pune la socoteală celebrii săi pantaloni liliachii. Un loc cu totul distinct ocupă
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Ilea și alții”), cel care scrie Cartea moțului cântă, așadar, tărâmurile de baștină, țara, neamul, părinții, frații, consătenii, tot ce ține, cum spunea Aron Cotruș, de „străvechiul suflet al Ardealului”. Ceea ce îi individualizează cântecele e graiul deosebit de pietros, de colțuros, îmbiat cu măsură de regionalisme, dar mai ales versul sacadat, opintit, hurducat, adesea aritmic, de o duritate țărănească aparte. SCRIERI: Cartea moțului, Mediaș, 1937; Cântece cu călușul în gură, București, 1942; Viața lângă cer, Zlatna, 1943; Bună dimineața, Țară!, Cluj, 1945
COPILU-CHEATRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286406_a_287735]
-
pe urmele mele. Am grăbit pasul, bâjbâind pe un gazon ud. M-am sufocat. Vederea mi s-a fărâmițat într-o mulțime de fațete tăioase. Mi-a venit să mă ascund ca un animal. O poartă larg deschisă m-a îmbiat cu golul cețos al unei alei largi care se întindea dincolo de ea. Parcă înotam între două șiruri de copaci, în aerul mat de la sfârșitul zilei. Aproape imediat, aleea s-a umplut de fluierături stridente. M-am întors într-un pasaj
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
decide soarta [î]ntre ei Vine de sine dominarea lumei; Soartei i-e greu ca să distingă bine Cărui din mulți să dea acea domnie, Căci fiecare ar putea-o duce: Aici e lupta, greutatea ei. Asupra soartei lumei nu se-mbie: Ea e menită de a fi supusă. Și fapte cumcă glorie și cădere, Noroc și fericire, tot ce mișcă Un suflet omenesc, mai nu-i ating, Încât ei cat- al inimei [lor] tremur, În ceva ce pe alt om l-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
din altă parte, sau poate nu vrea să țină seama peste tot de rațiunea firii<footnote Pr.Prof.Dr. Dumitru Stăniloae, notă explicativă, nr.1, în Filocalia, vol. II, p. 274 footnote>”. Deci depinde de noi să acceptăm sau nu, ceea ce ne îmbie diavolul. În legătură cu aceasta, vrednice de menționat sunt și cuvintele părintelui Ilie Cleopa care spunea că „omul are atâta putere împotriva păcatului, că toți diavolii din iad, dacă ar veni, n-au ce-i face, dacă vrea să nu facă păcatul
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
din altă parte, sau poate nu vrea să țină seama peste tot de rațiunea firii<footnote Pr.Prof.Dr. Dumitru Stăniloae, notă explicativă, nr.1, în Filocalia, vol. II, p. 274 footnote>”. Deci depinde de noi să acceptăm sau nu, ceea ce ne îmbie diavolul. În legătură cu aceasta, vrednice de menționat sunt și cuvintele părintelui Ilie Cleopa care spunea că „omul are atâta putere împotriva păcatului, că toți diavolii din iad, dacă ar veni, n-au ce-i face, dacă vrea să nu facă păcatul
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
din altă parte, sau poate nu vrea să țină seama peste tot de rațiunea firii<footnote Pr.Prof.Dr. Dumitru Stăniloae, notă explicativă, nr.1, în Filocalia, vol. II, p. 274 footnote>”. Deci depinde de noi să acceptăm sau nu, ceea ce ne îmbie diavolul. În legătură cu aceasta, vrednice de menționat sunt și cuvintele părintelui Ilie Cleopa care spunea că „omul are atâta putere împotriva păcatului, că toți diavolii din iad, dacă ar veni, n-au ce-i face, dacă vrea să nu facă păcatul
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
se ivește Într-un om oarecare, copleșitor. În timpul vieții mele am putut să observ și mai de aproape, și mai de departe vreo câțiva. Nu sunt totdeauna cei mai străluciți oameni, nici prin spirit, nici prin talente, rar ți se Îmbie prin bunătatea inimii, dar o putere de necrezut purcede din ei și exercită o Înrâurire de neînchipuit asupra tuturor ființelor, ba și asupra elementelor” (cf. Lucian Blaga, Zări și etape, 1990). Μ Sunt nu numai suferințe post factum, ci și
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
au numit chiar socialist - ca și alte texte din Noul Testament și din literatura patristică veche, înregistrează limpede acest caracter al creștinismului primar. Situația se schimbă abia după veacul al IV-lea, când creștinismul devine religie de Stat și clerul este îmbiat să renunțe oarecum la revendicările sociale ale religiunii maselor populare din imperiu. Acest cler, în Biserica Ortodoxă și mai ales la noi, la români, nu s-a dezlipit încă niciodată de popor, ci l-a însoțit în toate nevoile și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]