9,813 matches
-
cele mai nostalgice amintiri. Liniște, cald și destul de civilizat. Cele cinci ore mi s-au părut că au trecut destul de repede, timp În care am mai citit câte ceva. Acasă, totul era În ordine. Mă aștepta aceeași singurătate care m-a Îmbrățișat În prag! Avea ochii Înlăcrimați. Se pare că mi-a dus dorul... Egoistă, posesivă și devastatoare! O bestie! 27 februarie 2006 Întâmplări... de la “Sfânta Împărtășanie” Ploua de o săptămână fără Încetare. Aveai impresia că pământul se va scufunda și apele
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Dar cât de puțin timp, avem pentru toate acestea... suntem atât de prinși În social, Încât uităm să ne acordăm acele clipe mirifice pentru sufletul surghiunit Într-un con de umbră. Uneori, primăvara, când totul este Înflorit și razele molatice Îmbrățișează zarea - simt cum inima mi se umple de iubire. Serile de vară, cu parfum de tei, miros de iarbă și dor, te cheamă, te ademenesc! Doamne! Totul cântă, inima visează iubire. Ce păcat că iubita nu este lângă mine! Bucuria
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
puțină răbdare. Mănăstirea se află dincolo de aceste ziduri. Hai să vedem despre ce este vorba și apoi ai să tragi concluzii. Întrând În cetate, În fața noastră, se Întindea o alee cu trandafiri de toate culorile, care te chemau să-i Îmbrățișezi cu privirea. De curând, citisem poeziile lui Pablo Neruda ( Ode). Printre ele se afla și “Odă trandafirului”, care mi-a rămas Încrustată În suflet. Odă trandafirului ( Pablo Neruda) “Adolescent, preferam spicele, rodiile, preferam asprele flori ale pustiului, crinii sălbatici - “ “ Trufia
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
-mi face semne și mă strigă. În jurul orei 22.00 m-a sunat! Așteptam asta, dar nu credeam că se va Întâmpla cu adevărat. De emoție, nu nimeream tasta pentru a deschide telefonul și a răspunde. În ultima vreme a Îmbrățișat o filozofie care-l avantajează; căutarea divinității și a fericirii Înăuntru, și nu În afară, În chiar miezul ființei noastre. Sunt de acord 195 cu acest adevăr relativ. Nu aici este problema! Lucrurile sunt mult mai profunde. N-am timpul
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
putea fi ocolit. Intră în casă îndurerat și îi spuse vestea tristă. Ana ieși repede să vadă și ea, căci nu putea să creadă că era adevărat ceea ce auzea. Când văzu că era adevărat, începuse a plânge și ea. Se îmbrățișară ambii și așa au plâns împreună, până se mai liniștiră. Ce puteau face mai mult? Nimic. Bănuiau cine ar fi putut intra și căra din beci, dar vorba ceea, hoțul dacă nu e prins, nu e hoț. Nu le rămânea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
era destul de mare, nu aveai pe unde trece, erau adunate sumedenie de borcane cu compot și conserve, vase cu tot felul de bunătăți, că părea un beci dintre cele mai bogate. Această surpriză fu foarte puternică pentru ei. Așa cum se îmbrățișară, cu două zile în urmă, plângând de durere, acum, tot îmbrățișați, plângeau de fericire. Ce se întâmplase? Colegii lor se sfătuiră să le facă această surpriză. Se organizară cu produse pentru a-i ajuta în aceste momente grele și, când
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
nerăbdare. Știau ziua când va ajunge, dar nu știau și ora. Maria a mai plătit puțin în plus șoferului și acesta a adus-o până la poartă. Întâlnirea a fost atât de puternică! Copiii s-au repezit spre ea și au îmbrățișat-o strigând: „Mama! Mama! Mama!”. Au plâns toți de bucurie. Cel mai puternic și emotiv a fost momentul când Maria a vrut să se desprindă din brațele lor, pentru a le privi fața și ochișorii, dar nu a putut. Copila
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
bune soluții la probleme, viziunea cui contează? A specialistului sau a comunității? Specialistul poate fi facilitator local sau din partea unui ONG extralocal, consultant sau reprezentant al instituției care asigură resursele pentru acțiunea comunitară. În principiu, majoritatea programelor de dezvoltare locală îmbrățișează ideologia participării comunitare, a implicării săracilor sau altor grupuri comunitare în identificarea problemelor și în luarea deciziei. Cât de întemeiat prin fapte este un astfel de discurs? În ce măsură puterea finanțatorului și orgoliul de expert/consultant pot să alimenteze practici elitiste
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
alunge spaima care mă cuprinsese și m-au asigurat de frumusețea nemăsurată a bunicii. Ea semăna cu acei copaci bătrâni împodobiți de scoarța aspră, de imensitatea coroanelor și de acel vuiet din interiorul copacului pe care nu-l poți auzi îmbrățișând copaci tineri. Am întâlnit copaci și oameni care mor înainte să își închege propriul lor cântec. Tot de la bunica am învățat să ascult și să deslușesc frumusețea copacilor și a oamenilor. Mai ales cea care vine din interiorul lor ca
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
din Australia, o istorie comună. Acasă ne-am mânca de vii, ungurii cu românii din Transilvania, îi spun femeii din dreapta mea. "Din această otravă trăiesc bine politicienii. Așa câștigă alegerile", spune Kati cu un fel de nostalgie în voce. O îmbrățișez. Îmi zâmbește. Șofează cu dezinvoltură. Ajungem pe plajă. Parchează mașina. Scoate un pat și două scaune pliante din portbagaj. "Ce vrei cu astea?", o întreb. "Să ne așezăm". "Dar nu înotăm?" "Du-te liniștită, eu rămân aici. Să nu te
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
în vârful casei și o dărâmă de zici că n-a fost nicicând, dar muncitorii, se zice, au fost mai inventivi, s-au dus la ei în fabrici, au sechestrat directorii, pe cei care li s-au alăturat i-au îmbrățișat în lacrimi, i-au uns conducători democratici, și așa au ieșit din fabrici și uzine râuri, râuri de luptători, directori, muncitori și securiști, toți mărșăluiau la braț pentru victoria Marii Revoluții, în centrul orașului îi așteptau tancurile armatei populare, unii
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
uita la mezin cu o figură atât de stupefiată, încât acesta a izbucnit în râs și a cuprins-o în brațe cu atâta duioșie, că ar fi vrut să-i ceară să mai spună orice stupizenie numai să mai fie îmbrățișată în acest fel. Simțea cum energia se scurge prin acest copil răzvrătit și intră în sufletul ei bolnav. O mângâia cu grijă, pe umeri, pe spate, ca și cum ar fi simțit cât este de rănită, " izi, izi", spunea acesta, ca și cum ar
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
carte, se simte în mijlocul unui spectacol televizat. Zinzin o întrerupe: "Ești drăguță să-mi notezi pe o hârtiuță ce crezi că trebuie să raportez și să ne vorbești despre altceva?!". Se îndreaptă spre un vițel alb cu pete negre. Îl îmbrățișează. Botul animalului e umed, privirea blândă. Femeile se plimbă tăcute prin grajd cu aerul că se plimbă în sala de bal. Zinzin se uită în urmă și își vede "colegul" pășind în vârful degetelor și uitându-se speriat la animale
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
doar o oră și jumătate era la ea, a venit cu primul avion, a vorbit cu oficialitățile, Alex știa să deschidă toate ușile, a plecat foarte grăbit lăsându-i biletul de avion pentru întoarcerea în țară și mulți bani, a îmbrățișat-o ca pe o soră și a dispărut într-un avion diplomatic, după doar o jumătate de oră l-a văzut pe cel mic, doar după ce a plecat Alex l-a văzut pe cel mic, arăta ca o umbră dar
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
femeia aplecată peste vioară ca peste balustrada unui pod, atacă clapele pianului și vede chipul transfigurat al lui Alex, trupul gol lângă al ei, tremurând ca în transă, gemând de plăcere, senzația ei de vomă, îi întoarce spatele, el o îmbrățișează, mușchii i se contractă dureros, el o mângâie pe păr, sare din pat și intră sub duș, îi vine să urle ca o fiară, dă drumul la apă la maximum, deschide gura, vrea să se înece, el o prinde duios
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
sângele începuse să-i clocotească, de parcă ar fi stat deasupra unui foc, ale cărei flăcări îi cuprinsese întregul trup. Dintr-o pornire, care se afla dincolo de ea, făcu câțiva pași prin încăpere întinzând mâinile amândouă către acesta, gata-gata să-l îmbrățișeze. Voia să-l ia sub aripa ei, să audă din gura lui cuvântul mamă, să-l strângă tare, tare lângă ea, să-l contopească cu ființa sa. Mihăiță însă evită întâlnirea. Alergă către Ina, cerându-i prin gesturi fără cuvinte
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
a câștiga bunăvoința completului de judecată și aprobarea tacită a audienței. Avocatul Diaconescu sconta pe o poliță în alb privind finalizarea acestui proces ale cărui ițe erau încă destul de încâlcite. Urmă avocatul Jan Mocanu, apărătorul familiei Georgescu. Acesta începu calm, îmbrățișând cu o privire caldă întreaga sală, purtând tot timpul pe buze un zâmbet discret, ce putea să însemne siguranța de sine, optimismul și certitudinea în câștigarea cauzei pentru cei pe care îi apăra: - Deși eu, ca avocat al părții vătămate
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
de Ina, de parcă ar fi vrut să intre tot în sufletul ei. Se uită apoi la ambii părinți și slobozi o întrebare care îl neliniștea: - Mămică, tăticule, nu-i așa că nu o să mă dați la țigani!? Drept răspuns, părinții îl îmbrățișară, îl luară de mână și-și continuară drumul, trimițându-i căldura unor zâmbete care însemnau mult mai mult decât orice răspuns la dureroasa lui întrebare. Procesul privind stabilirea paternității celor doi copii se dovedi, încă din start, a fi deosebit de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Îi îngădui lui Vișinel să intre pe o ușă pe care era sigur că, dacă o va deschide, va ști să o și închidă pe dinafară la timpul potrivit. De fiecare dată, când Vișinel pătrundea în casa sa, Ina îl îmbrățișa cu o forță de neînchipuit, de parcă ar fi vrut să-l contopească cu trupul ei, manifestând fără rezerve o afecțiune ce venea din dragostea ei față de copilul pe care îl adusese pe lume. Rafira, când întâmplarea o găsea de față
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
drag. În același timp avea un ochi mereu pus pe chipul lui Mihăiță pe care îl îndrăgise și ar fi vrut atât de mult, dacă nu avea cum să-i spună toate vorbele care le purta cu ea, măcar să-l îmbrățișeze! Acesta însă se depărta voit de ea găsind diferite preocupări în care îl antrena și pe Vișinel. Vișinel, prin întregul lui comportament, nu arăta că ajunsese la înțelegerea că toate aceste porniri afectuoase ale Inei sunt izvorâte din inima unei
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
în stradă. Nu mică le fu mirarea când o văzură pe Rafira alergând spre Vișinel cu brațele deschise, de parcă ar fi vrut o dată cu prinderea băiatului, să cuprindă tot cerul și pământul din jurul lui. El o întâlni la jumătatea drumului, o îmbrățișă și apoi așa, înlănțuiți, se pierdură pe străzile ce duceau spre marginea orașului. Cei doi soți aveau o vagă bănuială: era posibil ca Rafira să se fi aflat în preajma casei lor încă de la ceasul când ochii nopții nu se închiseseră
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
explicase pe înțelesul lor. * Lisandru hotărî să părăsească locurile chiar în dimineața următoare, când Vișinel avea să se despartă de familia sa. Toată șatra îl însoți. În fața casei familiei Georgescu, cu întreaga ființă strânsă ca într-o menghină, Vișinel își îmbrățișă mama în mijlocul drumului. Pe tatăl său nu mai apucă. Lisandru o zorea necontenit pe Rafira să urce în căruță și, când aceasta abia se aburcase, fără să se uite în urmă, cu sufletul înveșmântat într-o durere pe care abia
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
cu ochii pe Ina. Găsind-o, făcură cerc în jurul ei. Băieții îi sărutară mâna, dar ea, lovită de neașteptata surpriză, părea o stană de piatră, care avea totuși puterea să lăcrimeze. Nu putu articula nici un cuvânt, dovedind doar să-și îmbrățișeze băieții, băieții ei dragi pentru care trăise și trăia fiecare clipă cu toată ființa. Alex sparse tăcerea, care era pe cale să se instaleze și porunci, îndreptățit de înalta funcție de stăpân al casei, ca toți oaspeții să ia fiecare loc la
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
să le punem și băieților puțină șampanie și să ciocnim cu ei pentru acest mare eveniment din familia noastră și apoi să mergem la culcare. Vasele le voi spăla mâine. Alex se conformă pe dată; copiii veniră în preajma Inei, o îmbrățișară și, cu paharele ridicate, strigară în cor: - Să trăiți, mulți ani! Vișinel veni cât putu de aproape de Ina, îi luă mâna stângă, i-o sărută și zise: să trăiești mulți ani, măicuță dragă! Cealaltă mână a Inei se afla în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
această seară o discuție a noastră mai veche!? Ați avut timp suficient să reflectați pe ce drum vreți să mergeți. Noi ca părinți nu intenționăm să vă influențăm în nici un fel; am dori, ni se pare un lucru firesc, să îmbrățișați profesii cu cât mai puține impedimente. Bineînțeles, acestea să vă fie dragi vouă, să vă umple întreaga ființă, dar care, în același timp, să vă asigure o viață demnă, plină de satisfacții. - Și eu vreau să abordăm această temă, spuse
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]