3,501 matches
-
termosul cu care făcusem cunoștință o zi în urmă. Și tot pe neașteptate trecuse la Bruch, poate Fantastica scoțiană, dacă era să mă iau după nuanțele folclorice Mă gândeam la ea. Mă incita măiestria, cadrul, tristețea ținutei ei. Brațele și îmbrățișarea violoncelului îmi spuneau multe. Uitasem de timpul meu limită și nu am mai privit ceasul. Apoi, am tresărit când l-am auzit pe Ceaikovski. Mă momea deci cu melancolia lui Ceaikovski colorată, cu tristețea omului consumat și încă puternic, dornic
VIOLONCELUL DIN CENTRUL DIZENGOFF de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348637_a_349966]
-
covârșită de o iarnă grea. În acea primă dimineață în Israel, când au deschis temători fereastra, o briză, pentru ei necunoscută, cu aromă de pădure și de livadă, năvăli peste ei. Sau întors în patul din odaie pierzându-se în îmbrățișările fericirii momentului, în sărutări, în mângâieri reciproce și în dorința unui somn recuperator, după atâtea emoții. Și-ar fi îndeplinit dorința dacă n-ar fi izbucnit zbârnăitul ceasului deșteptător, așezat pe jos, înadins aproape de pat. Ceasul le vestea că e
LA CAESAREA de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348638_a_349967]
-
o să ți-l crească. E nebună după un nepot. - Și tu crezi că chiar așa va fi? Și eu îl vreau deși viața o să ne fie foarte grea acum, cu atâtea datorii. - Eu o să te ajut. Florica își aminti de îmbrățișarea de-atunci, când se plimbau pe ulițele înguste ale vechiului târg arăbesc, târguind câte ceva pentru casa nouă. Și Andrei s-a ținut de cuvânt. Serile, spăla vasele, lăsând-o pe Florica să se odihnească. Ea moțăia și auzea zgomotul vaselor
LA CAESAREA de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348638_a_349967]
-
studențești. Andrada care îl aștepta, auzind claxonul coborî imediat. La ieșirea din holul de acces în cămin, Cris, cu ușa din dreapta larg deschisă, întâmpină o brunetă cu ochii negri ca tăciunele, subțire și grațioasă ca o trestie tânără aflată în îmbrățișarea caldă a adierii molcome a vântului din diminețile de vară, cu umerii firavi, înaltă, trecută de un metru șaptezeci. Fata avea sprâncenele și genele negre ca și părul, nasul mic și un pic cârn, o gură senzuală cu două buze
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349287_a_350616]
-
Timidă Căutam cuvântul În zborul de cocori Sau libelule, Iar șoapta să mi-o ducă Pân’ la tine vântul, Că-n viața mea Ai fost și ești minune, Că tu ești valul, Când eu sunt o mare Și amandoi suntem Îmbrățișare... Iubirea ta, iubire absolută, Pe-un piedestal, sculptat cu a ei vrajă, M-a ridicat... Și-n abandon total, în DA, Eu sunt Parfumul florii Sau CHANSON DE NE M’OUBLIE PAS... Referință Bibliografică: CHANSON DE NE M’OUBLIE PAS
CHANSON DE NE M’OUBLIE PAS de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349377_a_350706]
-
de viață, veselă și predispusă la ghidușii. Lua câte o frunză de stejar și-l gâdila pe Cristian pe față, lăsându-se cuprinsă de acesta cu mâna de după mijloc și în pași ritmați dansau pe alee, apoi se smulgea din îmbrățișarea lui fugind pe alee, dar nu așa tare să nu fie prinsă, îmbrățișată și sărutată de Cristian. Îi plăcea jocul și se simțea fericită că a ieșit în natură cu prietena ei și cu băieții. Chiar, ce-o face Deea
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349335_a_350664]
-
apropiind-o de pieptul lui, iar când a terminat de recitat, buzele deja au pus stăpânire pe gura fetei cu multă pasiune. Surprinsă nepregătită și aflată încă sub hipnoza versurilor și a momentului liric, Andrada se smulse cu greutate din îmbrățișarea și sărutarea pătimașă a tânărului asediator. - Ce faci? Parcă am discutat ceva acum câteva minute. - Bine atunci, îți voi face o mărturisire și începu din nou să recite: Gândind la tine-nșir mărgăritare, Ești un mister și-aș vrea să
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349335_a_350664]
-
ia „o gură de aerˮ, resimțindu-se cu totul revigorată. Evident, peisajul natal, parte integrantă a ființei Elenei Buică, izvodește gânduri emoționante, memorabile: „Scriind despre vizitele făcute în țară, de fiecare dată mă încearcă dorința de a surprinde trăiri intense, îmbrățișarea dorului, freamătul codrilor, legănarea apelor, surâsul soarelui peste casa copilăriei mele, borangicul stelelor din nopțile senine și misterele nopților cu lună așa cum mă înfiorau în copilărie, corul ciripitor al rândunelelor, zborul planat al berzelor care au cuiburi cu pui pe
REFLECŢII ÎN OGLINDA DE NESTEMATE A MEMORIEI AFECTIVE de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349391_a_350720]
-
-ți mai priește alături de mine, cărarea noastră s-a ascuțit cu pietriș care-ți înțeapă tălpile pantofilor lăcuiți, în timp ce genunchii îți tresar în ritm cu pașii și minciunile frumoase le scuipi printre buze. cuvintele tale fermecate mă mângâiau pe dinăuntru, îmbrățișările tale erau lanțurile iubirii absolute din căușul palmelor tale așezai mult drag și patimă pe trupul meu, ce erau pecetluite cu buzele tale ispititoare care dovedeau adevărul simțurilor tale. fizionomia ta este acum mimica lui Charlot, a lui Louis de
NU-ŢI MAI PLACE, AŞA CĂ... (2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349449_a_350778]
-
de dor, au înflorit maci sub pocnet de iubire! Și lumina o filtrează inima sub sunetele poemelor margaretelor! Libelulă Vocea ta? Emoția vântului în brațele copacilor frunzărindu-mi trăirea sub răscolitoarea simțire. Da dragul meu, E vremea libelulelor din anotimpul îmbrățișării E timpul arcuitelor-străvezii-albastre- zbateri din ziua bucuriei. Fără formă dar cu fond, fără chemare dar cu sosire, fără mal, doar o continuă curgere într-o clipocitoare, totală detașare, a mea de mine, a ta de tine, într-un nou necunoscut
VARĂ de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1279 din 02 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349777_a_351106]
-
plânge ca o stea”) ANCA FLORENTINA POPESCU trăiește ispititor momentele din copilărie, atmosfera din casa părintească și ninsorile de altădată apar ca o constantă a existenței: „Mi-e foarte dor de voi când vin colindătorii, / Și am uitat demult căldura-mbrățișării / Adun cu greu, în cufăr, din amintiri și-mi pun / Speranța că-n cer, la voi, mai vine Moș Crăciun.” (Anca Florentina Popescu - „În Seara de Ajun”) În poezia lui VIRGIL CIUCĂ, SEBASTIAN GOLOMOZ sau a poetelor NICOLETA MILEA și
„ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE” de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349750_a_351079]
-
o exacerbare și o etalare a răutății și a răutății oamenilor. Era semnul unui supliciu cumplit, dar în același timp pe cruce vedem că Fiul lui Dumnezeu convertește această ură și această violență într-un gest de iubire și de îmbrățișare dumnezeiască. Așa cum spun de altfel și cântările bisericești, nu soldații romani au fost cei care i-au întins Mântuitorului mâinile pe cruce, ci Mântuitorul Însuși își deschide brațele într-un semn de ultimă îmbrățișare, de iubire dusă până la moarte din
DESPRE CRUCEA LUI IISUS HRISTOS CA LEGE SUPREMĂ A VIEŢII NOASTRE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 79 din 20 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349674_a_351003]
-
un gest de iubire și de îmbrățișare dumnezeiască. Așa cum spun de altfel și cântările bisericești, nu soldații romani au fost cei care i-au întins Mântuitorului mâinile pe cruce, ci Mântuitorul Însuși își deschide brațele într-un semn de ultimă îmbrățișare, de iubire dusă până la moarte din dragoste față de Dumnezeu Tatăl și apoi din dragoste față de toți oamenii - fiii Lui. Deci, Crucea este imaginea simultană, suprapusă într-un fel, a păcatului omenesc, este o etalare a puterii distrugătoare a păcatului, dar
DESPRE CRUCEA LUI IISUS HRISTOS CA LEGE SUPREMĂ A VIEŢII NOASTRE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 79 din 20 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349674_a_351003]
-
a păcatului omenesc, este o etalare a puterii distrugătoare a păcatului, dar care se topește în fața iubirii mai mari decât moartea, cum spune Cântarea cântărilor, care a fost iubirea lui Dumnezeu Tatăl manifestată în Iisus Hristos față de noi toți. Această îmbrățișare a Mântuitorului pe cruce e mai mare decât cruzimea și ticăloșia oamenilor. Așa se face că noi, creștinii, nu ne închinăm la un semn al răutății noastre; într-un fel ea ne aduce aminte continuu că noi suntem cei care
DESPRE CRUCEA LUI IISUS HRISTOS CA LEGE SUPREMĂ A VIEŢII NOASTRE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 79 din 20 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349674_a_351003]
-
cu tine! Eu te voi aștepta cu drag! Nu te voi uita oricât de mult timp, orice s-ar întâmpla. Mergi, dragul meu Nerun, dar nu întârzia prea mult!... Și tinerii s-au despărțit abia după o ultimă și lungă îmbrățișare. Plecă Nerun să-și caute norocul în alte părți. Dar înainte de a părăsi satul se abătu un pic pe la un stareț care trăia singur într-un schit prăpădit de la marginea satului, vrând să-i ceară sfat cu privire la hotărârea sa de
BALADA LUI NERUN (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1389 din 20 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349833_a_351162]
-
căci tatăl lui Andraș nu avea un program de muncă fix, corelat cu al familiei. Cu Suzana nu puteam avea intimități decât pe fugă, prin bucătărie, când toți erau plecați prin alte părți, iar aceste intimități se limitau doar la îmbrățișări și sărutări. Uneori mai profitam și de lumina pe care o stingeam ca să nu fim văzuți, când mama și Andrei erau în camerele lor, nimic mai mult, cu toate că dorințele noastre erau cu totul altele. Doar nu pentru atâta lucru făcusem
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349754_a_351083]
-
reușită, iar acum ne întâlneam, într-o încercare de a ne regăsi unul pe altul. Când s-a întors cu fața spre mine, am observat mișcarea sânilor ei mici și tari, fremătând de nerăbdare. Mi-a prins gâtul într-o îmbrățișare tandră și am simțit-o imediat lipindu-se toată de mine, cu sfârcurile micuțe, pe care mi le închipuiam de o roșeață delicată, produsă de apa fierbinte a dușului, cu șoldurile ei impecabile, genunchii frumoși, curbura atletică a pulpelor și
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349754_a_351083]
-
și curba delicată a stomacului, care se sfârșea în triunghiul blond acoperit de chiloțelul minuscul și transparent. Când a simțit pe pulpele ei calde protuberanța adamică, a scos un geamăt de plăcere și m-a strâns și mai mult în îmbrățișarea ei... Îi simțeam dorința de a se abandona iubirii, de a sta cât mai mult lipită de trupul meu. Se lăsa cu voluptate îmbrățișată și strânsă la piept, emanând un parfum discret folosit la duș și un flux ciudat al
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349754_a_351083]
-
înfiora. Pătrunsă de nesățiosul oaspete sosit de la malul mării, se zbătea să-și descătușeze întreaga energie reținută de prea mult timp pentru o femeie tânără. Degetele ni se împleteau, corpurile noastre erau unul singur, aveau aceeași formă, memorând pentru eternitate îmbrățișări de neuitat. Cu zvâcniri puternice, îmi strângea cu picioarele mijlocul, îmi înfigea mâinile în umeri, apăsându-i, abandonându-se pe sine în final, întinsă pe spate, lăsând orgasmul să stârnească în ea valuri de senzații, care deveneau cu timpul tot
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349754_a_351083]
-
de viață. Îți iubesc experiențele prin care ai devenit atât de potrivit pentru sufletul meu, atât de frumos în ochii,revelații nescrise, pentru această partitura de viață. Iubesc cărțile pe care le-ai citit, săruturile în care au dogorit gândurile, îmbrățișările în care ți-a locuit bucuria, dezamăgirile care ți-au spălat pieptul, privirea, femeile pe care le-ai iubit, femeile care te-au rănit, prietenii lângă care respiri naturalețea, greșelile prin care ai crescut, grâu auriu, încolțit direct în sufletul
DECLARAȚIA ANULUI de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1828 din 02 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349934_a_351263]
-
TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Scrieri > DESTINE PARALELE - ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) Autor: Stan Virgil Publicat în: Ediția nr. 1179 din 24 martie 2014 Toate Articolele Autorului Îmbrățișarea pădurii Cristian încerca să-și facă o analiză amănunțită a sentimentelor sale care uneori erau contradictorii. Era învățat să zburde dintr-o relație în alta, fără a poposi mai mult în vreuna decât un fluture pe o floare, considerând că
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349900_a_351229]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > ADEVĂR Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1286 din 09 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Sunt atâtea melodii necântate, atâta mișcare nedansată, atâta dor nemărginit, îmbrățișări neîmplinite și inimi nemărturisite. Rătăcim atâtea sentimente și acceptăm atâta singurătate din teama, necredința, neputința îndepărtării celor ce se joacă de cei sinceri, sub lacrima dragostei, negustând echilibrul respirării prin celălalt adus de iubire! Referință Bibliografică: Adevăr / Lia Zidaru : Confluențe
ADEVĂR de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1286 din 09 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349972_a_351301]
-
piciorul printre picioarele ei fine și frumos conturate. Nu erau o redută ușor de cucerit, dar parcă te invitau să o cucerești cât mai repede. Încet, încet am ajuns deasupra ei și corpurile noastre au fost unite de o tandră îmbrățișare, despărțite doar de slipuri, care au dispărut cu repeziciune, de parcă nici nu le-am fi avut pe noi. Căldura și umiditatea cupei era dulce și primitoare, iar puful pubian electrizant. Mă cutremuram de plăcere și mă temeam să-mi grăbesc
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
atunci a Transilvaniei“. Miracolul Marii Uniri a românilor din 1 Decembrie 1918 a rămas adânc întipărit în conștiința și ființa neamului românesc. Au fost momente de neuitat încărcate de adânci sentimente de emoție, lacrimi, bucurie și fericire deplină, saluturi și îmbrățișări frățești și camaraderești, însoțite de țipete și urlete de bucurie și veselie. Oamenii aveau în ochi râuri de emoție și fericire. Se îmbrățișau unii cu alții, dansau o „horă mare“. În inima celor prezenți vibra inima întregii țări, iar pe
VENIŢI LA ALBA IULIA! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1062 din 27 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344544_a_345873]
-
cu sticle, în mâini, iar în suflete sentimentul că avem aici la Terre di Baccio, ca prieteni, doi oameni fermecători care cu talentul și munca lor ne-au dăruit două ceasuri de neuitare. Evident, la sfarsit nu au lipsit nici îmbrățișările pentru că, hai să recunoaștem, nici unul dintre noi nu era neamț sau japonez. Și sunt convins că, peste timp, atunci când vom scoate dopul uneia din sticlele de vin un gând cald va uni două puncte doar geografic îndepărtate. Fiindcă, așa cum spuneam
DA! SÂNGELE DOMNULUI FACE MINUNI! / SI ! SANGUE DEL SIGNORE FA MIRACOLI ! de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344518_a_345847]