1,067 matches
-
din cătunul, așezarea aia de la capătul lumii, se vedea clar că experimentul reușise. Era pregătit aerodromul pentru aterizarea lui Caraiman, locuitorii încazarmați, puși să bată pasul de defilare fără nici o comandă, își strigau singuri "pas-marș, privirea la dreapta!", zona era împînzită de formațiuni paramilitare și pe toți îi năucise un val de supunere devotată, bezmetică în lipsa ei de gîndire și inițiativă, le plăcea, ăsta era succesul colonelului Ștoicescu, le plăcea să nu mai gîndească, să se miște pe ulițe în formație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
drăguța cameră de zi îmbrăcată în creton a maică-sii. Fran rămăsese oarecum surprinsă când văzuse prima oară încăperea aia, că existau atât de multe tipuri de modele florale. Împreună cu buchetele de trandafiri, bujori și nemțișor puse în vazele ce împânzeau camera, mai că-ți dădeau impresia că ai nimerit, din greșeală, în paginile Grădinii secrete. Oarecum luându-l prin surprindere pe Laurence, Fran i se aruncă în brațe, savurând atingerea cașmirului, dându-și seama cât de mult îi lipsise în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
și-mi luceau ochii de bucurie. Atunci mâni, o să vin mâni negreșit. Să vii, boierule, că n-o să-ți pară rău!... Și începu a vâsli mai vioi, trecându-mă prin tufele de trestii și papură, spre mal. Sara de vară împânzea taina-i fumurie peste Iezer. Marele pod de fier, departe, părea o panglică lungă, albă, întinsă pe sub cerul albastru. Din fund, din urmă, se înălțau aburii ușori, leneși, ai apei stătute; un vânt abia simțit aducea miasmele ascuțite, calde ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
intră în fuga calului în nourii deși de pulbere. Drumul apuca spre coada iazului; vitele umblau domol; tălăngi sunau înainte. Soarele răsărea în nourii de aramă, și deodată pulberile se umplură de o rumeneală ușoară; apoi o lumină lină se împânzi în dealuri și-n văi. Curtea și bordeiele rămăseseră departe în urmă. Balta liniștită rămânea și ea într-o parte, cu cârdurile de lișițe pe ea. Tălăngile își opriră sunetul într-o vreme, iar vitele își plecară capetele și începură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de la Cluj. Dar altfel, domnul Ionaș Popa îl găsea iarăși voinic și sprinten ca altădată și deosebit de atent la toate ale pădurii. Au pornit la deal pe o vreme lină, fără susur devânt. Era jilavă umbra brădetului; în poieni se împânzea aur rece de soare. La ceasurile cinci, au fost dincolo de pătul, în curmătură. De la locul unde s-au așezat, se deschidea lumina în fund; de-acolo poiana ocolea larg într-o parte și-n alta. În față - ascunzându-i trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
altă dată șalăul. La vremea asta însă, începea să miște crapul. Bătaia în apa liniștită și joasă a lacului se isprăvise și peștele cel mare umbla iar după mâncare. Îndată ce soarele se urcă deasupra cununilor de sălcii, o lumină orbitoare împânzi bălțile. Cătră ora zece, căldura începu să devie copleșitoare. Crapul se arăta leneș. Tovarășii mei îmi dădură câteva explicații, din care puteam înțelege că, în unele zile frumoase, crapul trage deosebit de lesne la undiță; pe când în altele, tot așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nouăzeci și nouă de bucătari, ascuțindu-și cuțitele. În vremea ospețelor stăteau șirag în jurul cortului celui mare nouăzeci și nouă de baclavagii. De la cel dintăi ceas al zilei, nouăzeci și nouă de bărbieri așteptau scularea marelui stăpân al lumii. Oștile împânzeau satele, vămuind oile și grânele. Navrapii ajungeau cu harmasarii lor până în zările cele mai depărtate, împungând cerul cu sulițe, ca să ieie spaimă neamurile. Astfel stăpânul cel înfricoșat al lumii a ajuns la porțile Amasiei și slujitorii împărăției au întins cortul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Later, dar numai de la ora nouă seara, la un mic cinematograf experimental de pe Oranienstrasse. Cobor din S-Bahn la Hackescher Markt și decid să străbat pe jos restul distanței, pentru a vedea mai îndeaproape impunătoarea sinagogă berlineză. Mare greșeală! Strada e împânzită de reprezentanți ai culturii orale și nu numai: pești, târfe, domni costumați în dame și... vițăvercea. Execut un slalom abil și reușesc să răzbat până în sala de cinema. După încheierea proiecției, mulțumit ca după un desert greu, de ciocolată, mă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ciudată îmbrăca arborii, casele, străzile. A fost o ceremonie simplă, nici nu mă așteptam la altceva, cineva a spus câteva vorbe, n-aș zice că au fost discursuri, de asta se temeau cel mai mult băieții cu ochi albaștri care împânziseră cimitirul nici măcar deghizați în simpli curioși, ci ieșind în față să-i vedem, suntem aici, aveți grijă ce spuneți, suntem stăpâni peste tot. N-aveau cum să ajungă și acasă, dar cred că pândeau pe undeva prin apropiere. De la cimitir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și trase perdeaua ca să le poată examina farfuriile. Îi plăcea să o vadă pe doamna Vincent mîncînd. Uitîndu-se cu coada ochiului la ea, Jim studie terciul. Boabele făinoase erau albe și umflate, și nu le puteai deosebi de gărgărițele care Împînzeau aceste gunoaie din depozit. În primii ani de lagăr, toată lumea dădea deoparte gărgărițele sau le arunca pe cea mai apropiată fereastră, dar acum Jim le consuma cu socoteală. Adesea erau peste o sută de insecte, așezate pe trei rînduri, În jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
creadă în ceea ce vor vedea, să se împotrivească suspiciunilor și neîncrederii manifestate de râsetele scepticilor, ale acelor „oameni instruiți” ce refuză să recunoască existența Zânelor. Corul mamelor are în chip vădit rolul de a susține credința populară într-un univers împânzit de personaje fantastice, credința spectatorului naiv, a spectatorului cu suflet de copil, și de a se opune „lucidității” bănuitoare, care se îndoiește că pot exista pe lume și Zâne rele, și vrăjitoare - într-un cuvânt, că poate exista magie. Scepticul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
mata, adăugase piticul scuipându-și călușul, - la noi se mănâncă numai cegă și păstrugăă Pe domnul Șvaițer l-am întâmpinat la frontieră și i-am arătat din tren pământul roditor, întins și neted ca marea. Venit dintr-o țară muntoasă, împânzită de linii ferate, cu gări la două-trei minute una de alta, cu supraproducția numai în industrii, domnul Șvaițer își freca ochii mari și bulbucați, uluit de imensitatea câmpiilor. Cutreieram cu el toate orașele țării. Pretutindeni încheiam afaceri, pe care domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Pentru a fi sigură, porni alarma și Îl Încuie Înăuntru. Reușiră să ajungă până la recepție Înainte ca Logan să leșine. 3 Sediul Poliției Grampian. Clădirea era din beton gri și sticlă, un blocturn cu șapte etaje, al cărui acoperiș era Împânzit de sisteme de transmisie pentru urgențe și antene radio; clădirea era ascunsă În capătul lui Queen Street, chiar lângă Sheriff Court, vizavi de Marischal College, o construcție cenușie, din granit, cu aspect de tort de nuntă, și chiar după colț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
veniră cu cîntări și psalmi; copiii purtau făclii și icoane, iar peștera vuia de cîntările lor pioase, de rugăciunile lor, răsunau vocile preoților, glasurile copiilor, ale băieților Îmbrăcați În alb, aidoma unui cor de Îngeri. De Îndată grota se va Împînzi cu fumul torțelor și de mireasma tămîii, toți cîntau Într-un glas Întru slava Domnului, preoți, copii și ei trei, Dionisie, Malhus și cuviosul păstor Ioan, cîntau Într-o simțire psalmi Întru slava lui IIisus Nazarineanul, Făcătorul de Minuni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
sus, apoi opriră pe o rampă suspendată lângă un portic cu o priveliște spectaculoasă asupra oceanului. Lux îl conduse pe Buzz printr-o serie de coridoare albe, antiseptice, și ajunseră într-o încăpere mică, înțesată de fișete metalice. Afișe medicale împânzeau pereții: o serie de mostre în imagini pentru chirurgii plastici specializați în reconstrucții faciale, făcute în genul lui Thomas Hart Benton. Buzz spuse: — Claire Katherine De Haven. E-un soi de comunistă. Lux deschise un fișet, trecu în revistă dosarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cu întreruperi, mereu cu ochii pe cer, de frica bombardamentelor aviatice. După ce intrau în țară, convoaiele de căruțe, dar și trenurile cu refugiați, își continuau drumul spre județele și localitățile unde erau repartizați, astfel că aproape întreaga țară a fost împânzită de cei aproape 1 000 000 de refugiați. De remarcat este faptul că pe tot parcursul refugierii în gări, în localități de popas, oamenii de toate categoriile sociale ofereau refugiaților hrană și un adăpost peste noapte. Pentru refugiații repartizați în
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Seniuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1663]
-
Dabija. Redau acea înregistrare: „în 1949, floarea intelectualității naționale rămase după masivul exod în Țară, a fost dus în Siberia. Tot în Siberia au ajuns și gospodarii satelor, marea majoritate ne-mai apucând să și revadă locurile natale. Siberia este împânzită de morminte ale românilor basarabeni. Astăzi Siberia, a venit în Basarabia. Foamete, frig, disperare, întuneric e în casele bunilor români ai Basarabiei. V-ați întrebat câți din bunii români basarabeni și au putut realiza visul de a trece Prutul? Măicuța
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
mereu triști. Parcă plutea ceva amenințător în aer. Deseori o vedeam pe mama îngenunchiată în fața icoanelor rugându-se cu lacrimi fierbinți și cu blândețe ne îndemna pe noi, copiii să-i urmăm exemplul. Când am văzut soldați înarmați, pe motociclete, împânzind satul am înțeles, în felul meu copilăresc amenințarea reală care ne pândea. Într-o noapte ne trezește tata, ne ia în brațe și ne duce pe fiecare la căruță unde ne cuibărim lângă mama. Mama privește mereu înapoi și-și
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Aglaia Chiribău () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1676]
-
întrebare solicitantului: "La ce îți trebuie banii?" Banii i-aș da celui care ar ridica, din kilometru în kilometru, o librărie sau o bibliotecă. Inchipuie-ți o autostradă între Piatra Neamț și Sighetul Marmației care din kilometru în kilometru ar fi împînzită de librării și biblioteci!!! Nu s-a văzut neam! O autostradă cu librării și biblioteci? Asta ar însemna că lectura s-ar face în goana mașinii...! Iar din goana mașinii se pot citi doar reclamele la coca-cola...! Dar să ne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
un pic din duioșia pășunistă, pe când turturică însiropează orice poveste. Ca și ghiocel, lăcrămioară sau liliac (deși, pentru a respecta adevărul, să adaug că întâmplarea cu guguștiuci s-a desfășurat pe fond înmiresmat de liliac și lăcrămioare - zeci, sute! - care împânzesc curteaă. Deci mama a ochit mai întâi cuibul, apoi ouatul, apoi clocitul, zborul cu schimbul și-n cele din urmă ieșirea la lumină a celor doi bebeluși cu cioc. Adio presă locală deschisă glonț la pagina cu morți, adio știri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
și aici. Mai ales aici, unde stropitorile împrăștie curcubeie deasupra grădinilor proaspăt însămânțate, unde vitrinele curățate cu Windex transformă viața fiecăruia într-o carte larg deschisă și unde copiii merg pe biciclete, nu din acelea negre folosite la cărat - care împânziseră străzile Amsterdamului până când germanii le-au confiscat și pe ele -, ci biciclete de culoarea pietrelor prețioase din bijuteriile pe care soacra mea le pretinde drept tribut de dragoste de la socrul meu; și el, asemenea multor afaceriști, a prosperat în timpul războiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
plin de noroi, cu bârne de lemn care se ridicau din șanțuri, a lăsat să îi scape un țipăt. Am întrebat-o ce s-a întâmplat. A spus că scena îi amintea de pozele cu orașe bombardate care încă mai împânzeau în fiecare săptămână paginile revistei Life. Ar fi trebuit să îmi dau seama încă de pe atunci cu ce mă confruntam. Fata mea nu credea în aiureli de genul hai să băgăm războiul sub covor și să ne continuăm viețile. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Rudy, câștigând la tribunal absolut toată averea. O pedeapsă mult mai grea. Tot romanul urmărește coagularea atitudinii lui Rudy în fața lumii care i s-a arătat ostilă, după ce el a comis marea ruptură cu normalitatea. Un perpetuu sentiment de culpă împânzește rândurile romanului. Dar nu doar atât. Rudy este portretul-robot al unui anumit tip de erou american, cel care revine după o vină și o răscumpără prin inocență. Nu e un antierou european. Ci un antisupererou american. Vonnegut este obsedat de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
în haine de camuflaj, iar în mână ținea o pușcă. Anu’ ăsta sunt elani din belșug, a anunțat Ellis coborând de pe verandă. Seceta i-a împins înspre nord. Zach și-a luat pușca din gabară. În Kimberly împușcase iepurii care împânzeau câmpurile de găuri. Pe unii îi țintise de la douăzeci de metri. Zach știa cum să țintească în sus, cu boltă; în mod normal, de la distanța aia, gloanțele se pierd. L-a urmat pe Ellis pe cărarea care ducea la Lucky
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
câmpie unde să facă asta. Ăsta nu era însă un loc unde să-ncepi o nouă viață; ăsta era un loc unde să ți-o închei sau să-i dovedești valoarea. Nu era deal sau vale care să nu fie împânzite cu tăblițe de avertizare sau cu morminte de dimensiunile unui copil. Coy Lansbury era înmormântat la Lantz Bar, Rose Cook și copilul ei născut mort la Campbell’s Ferry și, doar un pic mai încolo, bietul Normal Wolfe, de cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]