6,312 matches
-
satisfacerea multor capricii financiare, nu considera că Françoise are ce să-i reproșeze. Mai bine stăteau lucrurile între perechea Hélène-Charles. Charles era un melancolic vârstnic, puțin ramolit, iar Hélène era o doamnă potolită și ceva mai visătoare. Atunci când nu se împăcau sau atunci când doreau să fie singuri (lucru ce se întâmpla mai mereu) se ignorau. Și căsnicia lor le era polița de asigurare că nu-și vor petrece singuri bătrânețile ce deja îi ajungeau. Ambele perechi erau, separat, demne de milă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
amiază. Erau considerați niște aventurieri, niște căutători de aur. Erau doi străini, și erau și unul pentru celălalt. Bineînțeles că nu aveau încredere unul în altul, nici măcar nu-și vorbeau mult. Nu erau retrași, în alte împrejurări s-ar fi împăcat chiar bine. Se întâlniseră la cârciumă, unde băuseră împreună. Și le veni ideea să facă afacerea. Cel cu harta îl alesese pe celălalt, intenționat căutase un străin. Așa că de unde să știe el pe cine are în fața sa, ce se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
de psihic devenise stabilă din nou. Era acolo și nu mai vroia să plece nicăieri. Se simțea atât de bine. avea atâta chef de viață. Simțea dorința. Se simțea! Se culcă liniștit și odihnit pe pat, mulțumit de sine și împăcat de toate. Mulțumesc, Doamne, că am ajuns înapoi! Cu tot sufletul plin de recunoștiință rostesc acest sacru Amin. Se trezi în mijlocul nopții, ferindu-se prin rostogolire de metalul săbiei nemuritoarei, care se înfipse în pat. Frumoasă și sclipindă la lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
din India. Nu, din practicile și ritualurile antice cei ce lucrau cu material și obțineau rezultate spirituale. Vrăjile există, dar ele pot lucra doar cu obiecte, căci ele sunt materiale și le pot influența. Însă, dacă faci ceea ce trebuie fiind împăcat cu tine, nu va mai conta dacă te-au învins în realitate. Indiferent ce ți se întâmplă, tu nu trebuie să greșești, pentru nimic în lume. Până și religia ortodoxă e circumstanțială. În ce fel de religie toate jafurile băbești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
lăsa șantajată . Sau, repulsie care, când preiau controlul se descarcă prin violență, de preferință cu un obiect, pentru a evita contactul direct. Totul în viață e să nu eziți: fă ceva, orice, dar nu ezita cheia succesului). Da, m-am împăcat cu situația, din comoditate sau slăbiciune, crezi ce vrei, dar știe să-i fac față, căci nu sunt dispusă să renunța principiile mele. Despre cineva: X2Cred că e puternic. O: Nu. Fuge de ceva. E vulnerabil. E în pericol. Stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
zică ceva ironic fără să le răspund pe măsură dar civilizat. Cu mătușa mea cea care mă critică, de ea îmi place și nu îi zic nimic. Nu ar avea rost. Și dacă ne certăm cumva știu cum să o împac. Și dacă se întâmplă să fie vreo neînțelegere la mijloc, atunci o lămuresc dacă e vorba de acele persoane civilizate, astfel evitând eventualele confruntări. Și de persoanele pe care nu apreciez, însă nu le detest, cu ele râd cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
recomandat medicul ultima dată, n-o slăbea Cecilia. După timp îndelungat, starea mamei se îmbunătățise. Femeia prinsese din nou culoare în obraji, îi revenise pofta de mâncare, devenise mai veselă, începuse să se ocupe de treburile gospodărești, dar nu era împăcată că Cecilia pierduse un an de facultate ca s-o îngrijească. Deși fata ajunsese deja avocat, totuși întârzierea de a-și profesa meseria o măcina însă acest regret era compensat de gândul că iubirea cu iubire se tratează. Iubirea de
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
bine! Cecilia, care descoperise minciuna, nu l-a iertat. — Domnule portar, ați avut curajul să operați oameni în spital? —M-ai prins. Ce să fac ca să mă ierți că nu ți-am spus adevărul? — S-o săruți ca s-o împaci, a sărit Elena. —Leni, băgăcioaso, a certat-o Cecilia. —E lucrul care îmi face nespusă plăcere, a spus Matei, sărutând-o pe Cecilia îndelung când pe un obraz, când pe celălalt. Când a sărutat-o pe Cecilia în poartă n-
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
acest timp, poate mai frământat decât Cecilia era Matei gândindu-se la toate cele întâmplate și condamnându-se pentru atitudinea pe care o avusese față de Cecilia. Abia aștepta să iasă din tură, ca să plece să vadă cum poate s-o împace pe Cecilia. Domnule doctor, îl strigă asistenta pe când se pregătea de plecare, vă caută un domn. —Spune-i să intre, caută să se stăpânească Matei, ca să nu se repeadă în oameni cum se repezise în Cecilia. —Să trăiți, domnule doctor
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
se lasă până nu află adevărul. — Problemisime zici, Matei. Mie poți să-mi spui. Nu cumva sunt în legătură cu iubita ta? Matei tace. —Asta era. Ce s-a întâmplat? S-a supărat pe mine. Pentru asta suferi tu? Lasă, că vă împăcați. Am jignit-o măi, am jignit-o, asta mă doare. Am procedat ca un idiot. — Ce ți-a venit că tu erai galant cu fetele și mai ales cu cele pe care le iubeai. M-a prins într-un moment
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
le iubeai. M-a prins într-un moment prost. Ce să-ți fac frate-meu, dacă-ți ieși din pepeni când nu trebuie. O iubesc atât de mult și-am jignit-o. — Nu-ți face probleme! știi tu s-o împaci c-o floare, c-o vorbă dulce, o sărutare etc. —E ușor de spus. — Te ajut eu, Matei. Ai să-mi dai două sute de mii de lei? —Ce-ți trebuie? Ies în oraș cu Alexandra. Mai am eu ceva, dar
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
în parc. — Seara aceea minunată în care parcă ne-am contopit nu ne-a fost a bună. Ați ajuns la sărutul adevărat? Nu, dar am fost înfiorați deopotrivă de iubire. Șiacum, ce să fac? Ce să fac? Trebuie s-o împac, dar cum? Mă duc să-i cer iertare. Nu! Lasă să se liniștească, fiindcă e decepționată. Te duci mâine, poimâine, îl sfătuiau logodnicii. Acum cum este tensionată, s-ar supăra și mai tare,te ar repezi și ai strica totul
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
acela nu era nimeni în biserică. Liniștea deplină, luminile lumânărilor care ardeau, mirosul de ceară amestecat cu cel de tămâie, imaginile sfinților din icoane le-au strecurat atâta pace în suflet, încât la ieșire s-au simțit mai buni, mai împăcați cu ei înșiși. O bucată de vreme au mers ținându-se de mână fără săși vorbească ca și când n-ar fi vrut să risipească nimic din starea sufletească primită-n biserică. Cel mai impresionat a fost Matei care nu cunoscuse asemenea
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
de un alb imaculat. Observând, ea vrea repede să-i acopere, dar Matei intuindu-i pudoarea i o ia înainte nerezistând însă să nu-i mângâie peste mătasea fină a capotului. — Te rog uită tot, iartă-mă, hai să ne-mpăcăm, scumpa mea. Vreau să simt pe buzele tale iertarea. Cecilia îl îmbrățișează contopindu-și buzele cu ale lui într un îndelungat sărut. Deodată, se aud bătăi în ușă. Matei se ridică știind cine este, în timp ce Cecilia este surprinsă. —Aștepți pe
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
tata va reacționa, cum este o fire mai aparte. —Domnul Sătmăreanu a fost binevoitor, cu toate că la început a fost foarte surprins. Am închinat împreună, am băut împreună. tata mi-a făcut un pic de morală, dar până la urmă s-a împăcat cu ideea. Lenuș a fost cea mai curioasă. Vrea să știe cum arată inelul de logodnă. — Îmi pare bine că mi-ai dat telefon. —Acum te las, fata mea din parc, și te pup de mii de ori. — Te pup
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
bâta-n baltă c-ar fi păcat! Leontina a pregătit masa în timp ce discutau și i-as invitat să se așeze și să servească. — Acum chiar că am o poftă de lup, le spune Matei. —Cum să n-ai. Te-ai împăcat cu Cecilia, te-ai logodit cu ea. Numai că iar suntem despărțiți. Așa este soarta voastră. De când v-ați cunoscut mai mult despărțiți ați fost. — Voi când vă căsătoriți? — În primăvara anului viitor, că acum deja este iarnă, suntem și
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
timpurilor frumoase, apuse, când era alături de soția sa pe care a iubit-o atât de mult, fără să mai stingherească pe cei doi tineri în manifestările lor de iubire. — E simpatic unchiul tău. —E un om tare de treabă. Mă împac foarte bine cu el. — Credeam că e distant, rece cum sunt nemții pe aici. El este român și chiar dacă a trăit mulți ani în Germania, nu și-a schimbat firea. Să știi că și cu nemții de aici se înțelege
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
voastră, servicii bune, sunteți alături de-ai voștri, vor merge și la noi lucrurile mai bine acum cu aderarea, că nici în altă parte dacă nu muncești, nu câștigi! Tu știi mai bine, Cecilia. —Ai dreptate, Gelule. Deja ne-am împăcat cu gândul că vom rămâne aici. Noi ne bucurăm cel mai tare, că vom fi împreună. Ne ar fi părut rău dacă ne-ați fi părăsit, că ne înțelegem foarte bine și ne cunoaștem de ceva ani. —Ai văzut, Gelule
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
n-ar fi existat; de aceea căsnicia lor era armonioasă. Uneori se certau ca la ușa corului. Își amintea de cuvinte hazlii sau expresii pe care și le spuneau la furie și de care râdeau și ei când rapid se împăcau. La toate aceste amintiri Matei în toată durerea lui zâmbea, parcă așteptând-o să iasă din comă să i le spună și ei, să râdă împreună. Din nefericire, acum, Cecilia nu putea să râdă. Își amintea că a văzut-o
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
nestatornicie vie, puternică, care nu îmi dă nicio dovadă că s-a săturat de mine și că dorește să mă părăsească. Și, chiar dacă aproape că am ajuns să mă resemnez cu prezența ei în sufletul meu, încă nu mă pot împăca deloc cu gândul că ea va rămâne toată viața cu mine și că vom muri împreună. Dat fiind lucrul 126 Rareș Tiron acesta, uneori parcă îmi doresc să nu-mi fi dat niciodată seama de cât rău îmi provoacă mie
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
a izbânzii alături de el, ca apoi să cazi vertiginos în hăul fără fund al eșecului, fiind trădat și răpus în suflet. Iar și asta este tot o culme, dar a disperării! Iar aceasta este o consolare cu care puțini se împacă pe deplin, căci cei mai mulți sfârșesc nemângâiați și, de multe ori, fără pace. Bagă de seamă! Roua acestor infinite absurdități, numite speranțe, pare bună la început, dar este otrăvitoare în esență. Iar veninul ei lucrează repede și puternic. De aceea, nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
-i viață, atunci când ar ști și ar simți clipă de clipă că baza ei este alcătuită numai din tristețe și dintro totală lipsă de sens? Cred că nici măcar cel mai ignorant și mai nepăsător dintre muritori nu s-ar putea împăca vreodată pe deplin cu un astfel de trai. Așa stând lucrurile, Adriana știa că nu face altceva, decât că, din cauza serviciului ei banal și mărunt, aproape prostesc și enervant, duce o existență infernală, adică o viață prea grea... Parcă vedea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
și mult prea greu izbutise, mai apoi și treptat, să-și liniștească inima. Iar lucrul acesta, de fapt, era numai o impresie de moment, căci, la drept vorbind, tânărul nici acum nu se simțea cu mult mai bine și prea împăcat cu situația, și asta tocmai fiindcă acel fost prieten era mort pentru dânsul acum, iar, în astfel de cazuri, cei pățiți știu că ți se întâmplă întocmai ca la morți, fără deosebire: îți plângi defunctul intens, cu lacrimi fierbinți și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
fost primul în gândul lui Căiță să merg. Așa că nu face tu pe deșteapta cu mine, dacă mă înfurii îmi ascut imediat dinții în blănița ta, a zis tare supărat Stup. -Dacă vreți să mergeți amândoi, vă rog să vă împăcați și să nu vă mai certați, altfel nu iau pe niciunul. Hai, Cârtițo fă-ți bagajul că nu mai am mult de lucru și poate o luăm la drum. -Nu am de luat cu mine decât un sac cu merinde
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
mă apăra în eventualitatea că voi fi atacat de câini vagabonzi. Nu am stat mult pe gânduri și am intrat în pădure. După o tăiere serioasă pădurea era în formare, peste tot creșteau tufișuri făcând-o de nepătruns, dar mă împăcam cu gândul că nu trebuie să mă afund în adâncul pădurii, pentru a găsi un băț. Pentru un timp relativ scurt am rămas locului pentru a observa vegetația și a găsi din priviri ceea ce căutam. Nu am găsit ceea ce căutam
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]