4,962 matches
-
rece.Strigă iar Ioan la noiSă ne scape din nevoi,Omu-i orb trece și faceDoar ce vrea și poate-i place...În Iordan încă boteazăSă ne țină mintea trează,Iar din candela aprinsăToți să luăm mereu credință!Mir de împăcare punePeste rănile din lumeNe aduce și aleanCând se scurge clipa-n van.Prevestește c-o să vină,... XXIII. UN PĂSTOR, de Camelia Cristea , publicat în Ediția nr. 2171 din 10 decembrie 2016. Un Păstor adună turma Lupi flămânzi mereu atacă Trece
CAMELIA CRISTEA [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
toate sărbătorile din gânduri O să-mi rămână întreagă toată ființa, Până mă voi duce-n patru scânduri Pe suflet nimeni n-o să-mi pună frâu Și pe lumina ce o port sub pleoape! Răbdare am, să urle în desfrâu, Când împăcarea e atât de-aproape... Nicolae Nicoară-Horia Referință Bibliografică: Spovedanie... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1968, Anul VI, 21 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
SPOVEDANIE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385038_a_386367]
-
c-un zâmbet, Deși povara uneori ți-e grea Gândind că nu mai merită-ncercarea, E sentiment mai sus de cuget. Să poți cere în genunchi sorții îndurare Pentru păcatul ne-iubirii, Dăruind din inimă smerenia ta-nchinării, E sentiment de împăcare. Să poti a spune când greșești:" Iertare", Răstignind pe cruce minciuna Luptând în tine oprindu-ți orgoliul și ura, E sentiment de sine și-onoare. Să poți reuși acestea-n viață e nevoie Să fii Om, dragostea irumpe Iubindu-ți
SĂ POȚI... de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385071_a_386400]
-
vreme îmi dă ghes, Când voi pleca, în pumni voi ține, Ce pentru cer eu am cules, Va arde-n focul judecății, Tot ce am strâns în fire, eu, Când lutu-și caută întregirea, Suflarea, vrea la Dumnezeu. De-aceea caut împăcarea Cu Tatăl, Fiul, Duhul Sfânt, Căci "mâinele" nu-mi aparține Și efemer sunt pe pământ, Mă cheamă doruri depărtate, Dar mă opresc și meditez, Mai e puțin din viața asta Și anii-aș vrea să îi stopez, Să nu adun
ÎNCĂ MAI ESTE LOC LA CRUCE de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384341_a_385670]
-
o vivacitate peste medie. Poate că într-un alt spirit mai puțin elevat, dramă de tinerețe a lui Platon ar fi făcut adevărate ravagii, ajungând la patologic. La Platon s-a transformat într-o concepție atât de armonioasă, de adâncă împăcare cu un destin aproape implacabil, destinul celui care crede în principii, insă așa cum ne explică marele filosof, dezordinea într-un stat are trei cauze: legile rele, nerespectarea legilor și lipsa lor. Tot ce exista este rău, bun sau neutru. Pentru
SCURTE CONSIDERAȚII (ISTORIE) de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384414_a_385743]
-
Facultății de Litere și Filozofie cât și cele ale Institutului Teologic. În anul 1948 este arestat pe motivul că ar fi ajutat un legionar. Trimis la Pitești trece prin toată teroarea „reeducării” dar în întunericul celulei află lumina vorbirii și împăcării cu Dumnezeu. De la Pitești este trimis în lagărele de la „Canal”. Acolo îl întâlnește pe călugărul Evghenie Hulea - o figură de pateric, conform mărturiei Părintelui Roman Braga, care l-a determinat spre a intra, definitiv, în monahism. Este eliberat în anul
INTERVIU CU PĂRINTELE ARHIMANDRIT ROMAN BRAGA DIN S.U.A. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384529_a_385858]
-
simțea cu toată ființa că acela era adevărul. Și se lăsă pierdută în îmbrățișarea prelungă care-i umplea sufletul de o bucurie cum nu mai simțise vreodată, pentru că nu era în ea nici un pic de exaltare, ci numai liniște și împăcare. Și în timp ce îmbrățișarea părea că nu se mai sfârșește și devenea tot mai strânsă, începu să simtă că respiră tot mai greu, că fiecare inspirație este un efort din ce în ce mai mare și că încercarea de a se desprinde puțin pentru a
ECOUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382493_a_383822]
-
nu sunt ca tine o răsfățată, Tocmai am mângâiat o inimă-nghețată, Am adus alinare unui suflet plăpând, Și-am stins văpaia dintr-o privire arzând. Eu n-am dormit ca tine într-o floare Oferită dimineața-n dar de împăcare, Ci, m-am prelins din al sufletului izvor Să potolesc cu mine focul unui dor. Roua, trimisă de Dumnezeu din cer, Știa că pe pământ timpu-i efemer Și văzând lacrima plină de întristare, Se-nduioșă și îi dădu o imbrățișare
ROUA ȘI LACRIMA de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382616_a_383945]
-
DESCHIZÂND FEREASTRĂ Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1613 din 01 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Deschid o fereastră, ultima se pare, și privind în zare, care-i încă-albastră fac din flori din glastră cuib, sperând că-apare, cântând a-mpăcare, pasărea măiastră. Tot ce-a stat în mine ca într-o celulă zbor de libelulă și azur devine. Aer prospăt vine cu forță destulă ca să facă nulă bezna din rutine. Simt în al meu sânge splendide vibrații de când în noi
DESCHIZÂND FEREASTRĂ de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382649_a_383978]
-
ca „o comedie sentimentală din lumea provincială. Scriitorul râde cu bunătate de inși cu orizonturi mici, dar cu pretenții mari, caracterizează nuanțat personaje de efect, amuză și înduioșează, găsește poezia sau ridicolul cotidianului și plasează totul într-o atmosferă de împăcare sufletească” Din distribuția piesei, alături de Vasile Muraru, mai fac parte Ana Maria Donosa, Valentina Fătu, Cristian Simion, Nae Alexandru, Paula Rădulescu și George Ioan Hodor. scenografia și costumele de Ana Iulia Popov, iar ilustrația muzicală de Patricia Prundea. În legătură cu biografia
VIVA REVISTA PEREGRINÂND MOLDOVA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383810_a_385139]
-
de ce nu, desăvârșind. Autoarea nutrește - astfel - dorința de a-și împlini visele, iar pentru aceasta caută și găsește, prin poezie, calea de a-și atinge scopul. Relevantă nu este anvergura propriului succes, ci consecvența împlinirii spirituale, prin care se dobândește împăcarea cu sine și împăcarea cu Dumnezeu. Pentru un suflet ales, o dorință firească a cărei intensitate amintește de una dintre confesiunile scriitoarei engleze Emily Brontë: N-am decât o singură dorință, și întreaga mea ființă și toate puterile mele țintesc
NOI APARIȚII EDITORIALE – OCTOMBRIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383804_a_385133]
-
nutrește - astfel - dorința de a-și împlini visele, iar pentru aceasta caută și găsește, prin poezie, calea de a-și atinge scopul. Relevantă nu este anvergura propriului succes, ci consecvența împlinirii spirituale, prin care se dobândește împăcarea cu sine și împăcarea cu Dumnezeu. Pentru un suflet ales, o dorință firească a cărei intensitate amintește de una dintre confesiunile scriitoarei engleze Emily Brontë: N-am decât o singură dorință, și întreaga mea ființă și toate puterile mele țintesc spre împlinirea ei. Am
NOI APARIȚII EDITORIALE – OCTOMBRIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383804_a_385133]
-
de vei atinge, Pe loc miresma el și-o pierde. Ești răul ce nu poți respinge, Căci răutatea nu se vede. Se scurge timpul implacabil. Așterne-n calea sa uitarea. Nimic în viață nu e stabil. Doar Dumnezeu ne dă-mpăcarea. Gabreila Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: SINGURĂTATEA MĂ APASĂ / Gabriela Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2043, Anul VI, 04 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Zidaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
SINGURĂTATEA MĂ APASĂ de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383852_a_385181]
-
avea în cutume sărbătorirea trecerii în neființă și prohdeau nașterea spre suferința vieții. Nu știu dacă traiul lor avea restricțiile și neplăcerile care ne amărăsc nouă ziua de mâine. Dar zău că somnul veșnic îți oferă, măcar trupește, liniștea și împăcarea cântată de doine, incompatibile cu viața trăită. De ce să suferim, și în special să arătăm lumii această suferință personală precum Becali a cărui dreaptă nu este suficient de lungă spre a vedea lumea ce smerit se închină. Dumnezeu este în
PA, TIBIC MIC! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383911_a_385240]
-
poate să re'nvie cu linele-i acorduri de vioară iubirea care sufletu-mi omoară iar vinul să-l preschimbe-n apă vie *** dă-mi ... dă-mi gura ta ca semn că m-ai iertat să-mi sorb din ea-mpăcarea de fugar ce-a rătăcit cu gândul lui ștrengar și ca zălog că răul e uitat dă-mi sânul tău ca leagăn pentru vise cum marea îi adoarme pe năieri în zori când îl desmierd cu mângâieri aroma-i simt
PĂCATUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383971_a_385300]
-
că voi cădea răpus, că-a visurilor turmă, pierind fără de urmă, va crede că de voie de lângă ea m-am dus. Simțeam în mine plânsul regretelor că pier neîndrăznind revolta să o înalț spre cer, dar fără de-ndurare o veche împăcare îmi picura în suflet al resemnării ger. Atunci văzui icoana frumosului tău chip și m-am trezit deodată că din mânie țip, că nu mai pot pricepe și nu mai pot concepe să fiu în a mea viață un oarecare
TREZIRE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383993_a_385322]
-
glorii.” Adevărata glorie este iubirea, căci aceasta este strălucirea inimii și a existenței noastre. Însetat de iubire, autorul încearcă să soarbă gloria supremă într-un ultim sărut, ca mai apoi să se piardă în taina unor universuri neexplorate învelit în împăcare. “Mă intorc doar o clipă, un bob de zăbavă,/ S-ating glezna-ți albă c-un ultim sărut,/ Sorbitor însetat din prea dulcea-ți otravă,/ Împăcat să mă pierd către necunoscut.” ( Vremea împăcării ) Veșnicia se poate ascunde într-o clipă
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
în taina unor universuri neexplorate învelit în împăcare. “Mă intorc doar o clipă, un bob de zăbavă,/ S-ating glezna-ți albă c-un ultim sărut,/ Sorbitor însetat din prea dulcea-ți otravă,/ Împăcat să mă pierd către necunoscut.” ( Vremea împăcării ) Veșnicia se poate ascunde într-o clipă de maximă intensitate în care sufletul cunoaște profunzimi aparte. Însă această frumusețe a clipei profunde poate fi umbrită de amăgiri din trecut care ne împiedică zborul. Dumitru Marian Tomoiagă reliefează în versul său
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
Acasa > Strofe > Atasament > OCHII-MI PICUR LACRIMI Autor: Florica Gomboș Publicat în: Ediția nr. 1865 din 08 februarie 2016 Toate Articolele Autorului OCHII-MI PICUR LACRIMI Ochii-mi picur lacrimi peste tăcerea ce-alunecă-n iubiri și dorințe. Aștept în liniște împăcarea, încuiată în înfrigurarea iernii. Până acum ești nerecuperat! Oare-mi pasă? Azi am văzut ce-ntins e arcul vieții. Nu-mi călca inima, căci ochii-mi picur lacrimi peste odihna din seva mea. Voi aștepta ceasul de adevăr, plutind pe
OCHII-MI PICUR LACRIMI de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384049_a_385378]
-
16,13). Conștiința misiunii trebuie lărgită, iar misiunea Bisericii nu a înțeles alegerea ca supremație. Aceasta este misiunea Bisericii, marele mister: ea împacă totul și ceea ce este pe orizontal și pe vertical. Misiunea sa este a chemării, a slujirii și împăcării. Referințe speciale avem la Sf. Ap. Și Ev. Matei - cap.10 și Luca - cap. 9 din ele rezultă legătura indisolubilă dintre evanghelizare și slujire, Biserica făcând prezentă, ca activitate mântuitoare, prezența Lui Iisus Hristos în lume și în Istorie. Pe lângă
EMILIAN LOVIŞTEANUL – EPISCOP VICAR, ÎNFĂPTUIREA MISIUNII BISERICEȘTI ÎN PAROHIE ȘI MĂNĂSTIRE, EDITURA “MITROPOLIA OLTENIEI”, CRAIOVA, 2015… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384012_a_385341]
-
plăsmuiri amețitoare, care împingeau adesea trupuri spre margini de prăpastie ale sinelui lor, forțându-le mereu să se caute la nesfârșit, purtate fiind prin nemărginirile tărâmurilor existenței, până la regasirea lor, în fața certitudinii cuprinderii a noi momente sosite, de armonie și împăcare cu sine, date a fi trăite. Printre vise și emoții, bizar de contrastante în profunzimi, ce desăvârșesc ființa răscolind-o, șlefuindu-i fiecare muchie cu care atinge tăișurile ascuțite ale realității lumii permanent vigilente și "înarmate", printre plutiri ale acesteia
GÂNDURI DESPRINSE DIN LUMI UITATE de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383412_a_384741]
-
are strânse nevoit boccele de păcate? Suntem ființe ce greșim, suntem doar praf de rouă E omenesc a fi căiți și-a-ngenunchea-n iertare, Să nu urâm natura rea când vorbele își plouă Căci ploaia vorbelor e rost și-i chip de împăcare. Te rog mă iartă că greșesc, de multe ori cu vorbă Așa mi-i felul de-a grăi, nu-s al naturii spin Căci recunosc suflet frumos și îți doinesc din teorbă O rugăciune de-a ierta și un prelung
TE ROG... MĂ IARTĂ de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383468_a_384797]
-
are strânse nevoit boccele de păcate? Suntem ființe ce greșim, suntem doar praf de rouă E omenesc a fi căiți și-a-ngenunchea-n iertare, Să nu urâm natura rea când vorbele își plouă Căci ploaia vorbelor e rost și-i chip de împăcare. Te rog mă iartă că greșesc, de multe ori cu vorbă Așa mi-i felul de-a grăi, nu-s al naturii spin Căci recunosc suflet frumos și îți doinesc din ... Citește mai mult TE ROG... MĂ IARTĂTe rog mă
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
purăși n-are strânse nevoit boccele de păcate? Suntem ființe ce greșim, suntem doar praf de rouăE omenesc a fi căiți și-a-ngenunchea-n iertare,Să nu urâm natura rea când vorbele își plouăCăci ploaia vorbelor e rost și-i chip de împăcare. Te rog mă iartă că greșesc, de multe ori cu vorbăAșa mi-i felul de-a grăi, nu-s al naturii spinCăci recunosc suflet frumos și îți doinesc din ... X. COTLOANE ALE MINȚII, de Ciprian Antoche , publicat în Ediția nr.
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
prin Dumnezeu, Ai un statut, altă trăire, Ești transformat, ești un om nou Și amprentat, destinul tău, Este pavat cu nemurire. Crăciunu-i zi de cercetare... Ești tu iertat de Dumnezeu? Crăciunul...este-o nouă stare, E har și pace și-mpăcare, Ce poți să spui în dreptul tău? De vrei o viață împlinită, Cu sens, speranță, nu uita: Viața Domnului, jertfită Pentru creația Sa iubită, E toată moștenirea ta! De-aceea vreau acum să-ți spun: Să te gândești, să meditezi, În
CRĂCIUNUL, ZI DE CERCETARE de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382836_a_384165]