1,072 matches
-
avut parte de-o surpriză neplăcută. Oh, și apropo ... — Da? — Mult noroc cu dilema dumneavoastră În locul dumneavoastră aș opta pentru o BVC. Se face între unsprezece și paisprezece săptămâni, așa că n-aveți prea mult de așteptat ca să fiți cu inima împăcată. Fran ieșise deja din cabinet când își dădu seama că profesorul folosise persoana a doua și se făcu mai roșie decât perdelele oribile de spital. Cel puțin profesorul Stephen Fay părea un om care știa să păstreze un secret. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
istorii lungi, în legănarea cărora copiii adormeau... „Mama poate a fost horopsită, poate a fost bătută, poate s-a chinuit crâncen ca să ne poată hrăni... se gândea Tudorița, cu ochii pe jumătate închiși. Eu îmi aduc aminte că o vedeam împăcată și tare, cercetându-ne somnul și plecându-se asupra noastră cu dragoste...“ Și deodată o vedea pe maică-sa limpede în lumina ochiului închis, slăbită, tristă, trecând nemângâiată spre negurile veșnice... Și un val de foc i se iezea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și ofta. Iar noaptea n-avea liniște în somn; se întorcea gemând în culcuș și parcă-și șoptea câteodată vorbe tainice. Maică-sa era bucuroasă. Nu se veselea, nu făcea gură. Numai sub tufele crețe de păr ochii îi luceau împăcați și andrelele săltau mai vioaie, înlănțuind firul albastru în călțuni. Sanis, într-o sară, și-a descleștat fălcile. Vezi? a spus el c-un rânjet bucuros. Vezi? Așa a trebuit să se întâmple... Hahamul nostru-i un om cu multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
strâmbi și negri plini de horbotă albă de floare. Cum îl simți, se întoarse și-l întrebă dacă nu poftește cozonac ș-un pahar de vin. — Vei fi fiind obosit... îi zise ea cu blândeță. Și Alexa se simți foarte împăcat și mulțămit la sunetul glasului ei. Dar în noaptea aceea chiar, după ce vătaful cel bărbos adormi liniștit, Cristina se furișă afară din odaie și se duse la portița de lângă grajd, unde o aștepta pădurarul. Cum deschise, îl și cuprinse cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-te măsurii cu care îi cântărești pe ceilalți". De altfel, una dintre ultimele însemnări din jurnalul tânărului este aceasta: Dacă eu, ca judecător, mănânc orez de pe piața neagră, cum îi pot judeca pe cei aflați sub acuzare? Prefer să mor împăcat că respect legea". Ceea ce, în cele din urmă, s-a și întâmplat. Epilog (aparent, fără nici o legătură cu cele înfățișate anterior): la scurtă vreme după bombardamentul atomic asupra orașului Nagasaki, genocid care a condus la capitularea necondiționată a Japoniei, entuziaștii
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
statuie a lui Buddha Amida, de la Kotokuin (replică din secolul al XIII-lea a marii statui din secolul al VIII-lea, găzduite de Todaiji, în vechea capitală de la Nara). După un pelerinaj pe la atâtea lăcașuri impresionante, am sufletul curat și împăcat, însă fratele porc, precum desemnau călugării creștini trupul ignobil, dă semne tot mai accentuate de oboseală. Picioarele imploră odihna unei bănci, umerii infideli vor să divorțeze de rucsac, burta, regina absolută a regatului cărnii, își cere drepturile. În turbionul foamei
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
un câine din pat, hai, zice puțin speriat, adormit, văzându-mă, hai, iartă-mă, cu ochii închiși, dacă mai poți să asculți atâtea scuze, ce vrei, așa sunt, mă așez pe margine și el e cel care se vrea mereu împăcat și aproape doarme și e mai mult el decât noi, iar eu alerg tot timpul în urma mașinii care mi-a prins fusta, aș sta și aș pleca, nu-mi convine, dar tot timpul realizez prea târziu că nu-mi convine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
de îndoială în acest sens, contrazicând violent imaginea unei „morți frumoase”, atât de asemănătoare cu somnul... Și totuși precumpănitoare rămâne aceasta din urmă, căci întregul ritual de îngropăciune oficiat mai înainte de Guiderius și Arviragus stă sub semnul unei stingeri liniștite, împăcate, aidoma unei cufundări în somn. O „moarte frumoasă”, un soi de adormire calmă și care n-ar putea avea nimic de-a face cu descompunerea lentă a corpului: De strajă-i vor fi zânele, și viermii N-au să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
ori, în acele nopți de groază: ― Mărturisesc în fața lui Dumnezeu că i-am dorit moartea acelui demon. Și nu o singură dată. Îți mulțumesc, Doamne, că și Tu ai dorit asta și l-ai luat la timp. Sunt pe deplin împăcată, pentru că m-am smuls din blestemățiile acelui demon și m-ai ținut deasupra, ca să pot deosebi adevărul de minciună, binele de rău, iubirea de curvăsărie. Privi iar pe fereastră spre liniștea străzii. Gânduri vechi, umiliri, siluiri de tot felul, chinuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
muncă. Apărătorul se numea George Gordon Byron. Era un lord tânăr, charismatic și, desigur, poet. „Poet?!... La ce te poți aștepta din partea unui poet renumit doar prin excesele sale?” Și, unite într-o majoritate zdrobitoare, bătrânele peruci votară, cu conștiința împăcată, condamnarea la moarte a luddiștilor. Cam în aceeași perioadă, Napoleon se afla la Maloiaroslaveț într-o stare vecină cu lehamitea de tot. Puțin îi păsa de politica de industrializare a Angliei și, cu atât mai puțin, de moartea unor prăpădiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
birou, întinzându-mi manuscrisul cel gros. Nu mai aveam scăpare... Întrevedeam doar o singură speranță - să constat, după doar câteva pagini, că textul e suficient de prost, din punctul meu de vedere, încât să pot renunța la el cu conștiința împăcată. De obicei îmi dau seama destul de repede. Uneori îmi e de-ajuns să citesc doar primul paragraf. Mi-era teamă doar că romanul s-ar putea să nu fie destul de prost, sau să fie poate destul de bun încât să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cu pasărea. Cred că e mai sigur dacă ești pe scena mea cu un papagal decât pe scaunele mele cu un sticlete. Vino cu blestemata aia de pasăre. * Domnul Gonzalez stătea lângă micul său radiator, ascultând sunetele râului, sufletul său împăcat plutind în Nirvana, pe undeva mult deasupra fabricii Levy Pants. Simțurile sale savurau în mod inconștient tărăboiul pe care îl făceau șobolanii, mirosul de hârtie veche și lemn și sentimentul de tihnă pe care i-l dădea perechea lui largă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
A fost pe naiba. Ieșim iar cu toții diseară să bem, nimic exagerat, doar o băută cuminte. Dacă vrei să vii cu noi...? Logan nu se putu gândi la ceva care să-i facă mai mare plăcere. Se simțea mult mai Împăcat În timp ce pășea pe coridor, Îndreptându-se către sala de consiliu și ședința de dimineață a inspectorului Insch. Agenta Jackie Watson voia să iasă din nou cu el În seara aceea. Sau, cel puțin voia să vină și el la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Înclinat meditației decît tata - devine filosof, În măsura În care filosofia Înseamnă reflecție asupra sensului existenței umane. Nemulțumit de viață, ros de melancolia bătrîneții care nu putea fi cu nimic potolită, nici cu afecțiunea copiilor, nici cu niște nepoței minunați, nici cu liniștea Împăcată a vieții de fiecare zi, va Începe să bombăne, să se Îmbete tot mai des. Atunci era cuprins de furie, fapt neobișnuit pentru un om calm, mereu cu zîmbetul pe buze. Înjura de Dumnezeu, blestema cerul, pămîntul, pe ruși, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pierde semnificația literară În clipa În care am Înțeles că În cercetarea acestei teme, În plan faptic, nu se mai putea Înainta, și atunci am Început să imaginez Întîmplările Întocmai cum s-ar fi putut petrece. Și atunci, cu cugetul Împăcat, am schimbat titlul: Protocolul a devenit Conspirația. Plasată pe firul faptelor - nu prea denaturate - povestirea va Începe să se dezvolte În locurile În care datele erau incomplete, iar faptele vag cunoscute, Într-o nebulozitate În care lucrurile vor dobîndi umbre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
prizonierii romani și le înfigeau capetele în pari, pe zidurile cetăților. Iordanes (Getica, 40- 41) scria despre geți că-l înduplecau pe zeul Marte „printr-un cult sălbatic (căci victimele lui au fost prizonierii uciși), socotind că șeful războaielor trebuie împăcat prin vărsare de sânge omenesc”. Unii autori consideră că altarul de andezit de la Grădiștea Muncelului era folosit la sacrificii de oameni și animale. Acest lucru pare să fie dovedit de un „lighenaș” colector, tăiat în piatră, descoperit sub pavajul de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
să se fi trezit și de fapt nimeni nu băgase de seamă ce se întâmplase. Moartea îi adusese în sfârșit liniștea. Înfățișarea aceea trufașă și neprietenoasă pe care ne-o arătase adesea în timpul călătoriei dispăruse, chipul îi era mai degrabă împăcat, ca și cum prin moarte s-ar fi eliberat de toate suferințele. Aproape că mi s-a părut că moartea, mai mult chiar decât Dumnezeu, îi adusese odihna. Unul dintre supușii lui Tanaka a dat să-i așeze la căpătâi o mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
acum? L-am mințit. Până la urmă tot n-a venit în Japonia ziua în care creștinii să poată spune cu mândrie că sunt creștini. Însă, eu nu l-am uitat pe omul acela. De dragul lui n-am putut să țin împăcat slujbe și predici frumoase în mănăstirea de la Manila. Călătoria noastră continuă fără peripeții. În fiecare zi mă rog pentru Japonia. Mă rog pentru solii japonezi pe care nu i-am mai văzut de când ne-am luat rămas bun la Luzon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mare pe toți creștinii ca nu cumva să lase vreo urmă după moartea lor. În cele din urmă, și noi o să fim preschimbați în cenușă și aruncați în mare. Ca un fruct sorbind lumina blândă de toamnă o să-mi primesc împăcat soarta pe care mi-a dat-o Dumnezeu. Nu mai socotesc drept o înfrângere apropiata mea moarte. M-am luptat cu Japonia și am fost înfrânt... Îmi vine din nou în minte bătrânul acela rotofei așezat în scaunul lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
s-a întors în Japonia...” Samuraiul știa că Velasco avea să se întoarcă în Japonia încă de când se despărțiseră de el în Luzon. Străinul acela cu firea lui înverșunată nu era omul care să poată îndura o viață liniștită și împăcată. Firea sa înverșunată îi rănise de mai multe ori în timpul călătoriei pe samurai, pe Tanaka și pe Nishi. Cât timp au călătorit împreună, samuraiul a simțit întotdeauna că Velasco era străin, diferit de ei, japonezii, și multă vreme nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Ogatsu. Nu știa nici unde era, nici cum o ducea acum omul acela, dar avea să moară cu minciuna pe care i-o spusese. Trebuia să moară drept răscumpărare și pentru minciuna aceea. Cu toate că se spovedise, tot nu avea inima împăcată. În toiul nopții, Luis Sasada începu dintr-o dată să plângă. Îl cuprinsese din nou teama de moarte. Ca de obicei, Velasco îl strânse pe Sasada de mâna firavă și se rugă fierbinte la Dumnezeu să treacă toată acea suferință pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și familia prof. Ioan Alexa, vizită cu mișcătoare momente de trăire națională. La 29 august, preotul de la biserica Sf. Spiridon, aflată în incinta spitalului, a spovedit-o și a împărtășit-o pe măicuța Natalia. îndeplinindu-ise voința, și fiind cu sufletul împăcat, măicuța a nădăjduit din nou să-și vadă fiul. La sfânta slujbă făcută pentru ea, am luat parte și noi, Iurie Ilașcu și Constantin Chirilă. Mergeam de două, uneori de trei ori pe zi la spital, la măicuța Natalia. La
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
undeva? Acolo, în Maramureș și "mainimicul" e cosmic, din câte am văzut...! Mi se pare că starea de nostalgie e însăși starea de "mainimic" iar ținta ei e tocmai lipsa țintei punctuale și plaja fără contur a melancoliei. Un ins împăcat sufletește nu scrie poezie, ba chiar nu scrie deloc. Scrisul (de)vine cu "nățăsitate" din neîmpăcare. Poezie, numele tău e neîmpăcare! Din păcate determinările omenești-prea-omenești, familiale, aspirațiile egoist-individuale și de (mic) grup m-au obligat să părăsesc realul și cosmicul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
boală veche, constat că devin din nou mulinolog și aș fi gata să încalec cu ei, plecând la studiul altor mori moarte. Îngrozit, îmi dau seama că-mi pierd înțelepciunea antimulinologică. Vin zorii, vine dimineața, mă trezesc și-mi zic împăcat că iar am fost neserios și am scăpat de ispită, precum în cer așa și pre pământ. Acest om care ne-a învățat să privim altfel lumea, acest om care ne-a deșteptat suspiciunea față de cuvinte, mese și scaune, față de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
planul artei? Nu vine o vreme când o lașitate - rapidă cât cauterizarea unui neg - se transformă într-o tumoare a operei? Dacă mica ticăloșie de azi, dacă porcăria de mâine, dacă simpla lașitate de la sfârșitul săptămânii - săvârșite, desigur, cu conștiința împăcată că n-au nici o legătură cu arta, așa cum viața nu contează în fața „Ooooperei” - se acumulează lent, imperceptibil, fără analize și, deodată, în câțiva ani buni de creație, cancerizează opera, îi rup echilibrul celular și - ca și în oncologie - nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]