KorAP: Find »[drukola/base=împărăție & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...34 35 36 ...284 >

7,098 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240

-mi duc traiul și, din când În când, Încă mai țin câte o lecție. Ba chiar speram să te Întâlnesc la vreuna din ele, spre a ne reînnoi astfel cunoștința În spațiul cuvintelor, singurul demn pentru omul Înțelept. Singura noastră Împărăție, conchise el după o scurtă pauză, privind spre haosul din jur. - Serviciul public m-a ținut departe de această Împărăție. Dar, firește, nu am uitat lecția domniei tale. Cum văd că nici domnia ta nu ai uitat cum mă cheamă. - Îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
la vreuna din ele, spre a ne reînnoi astfel cunoștința În spațiul cuvintelor, singurul demn pentru omul Înțelept. Singura noastră Împărăție, conchise el după o scurtă pauză, privind spre haosul din jur. - Serviciul public m-a ținut departe de această Împărăție. Dar, firește, nu am uitat lecția domniei tale. Cum văd că nici domnia ta nu ai uitat cum mă cheamă. - Îl puteam uita pe elevul meu cel mai scăpărător? - Se pare că atenția domniei tale nu se Îndreaptă numai spre misterele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
Teologie putea nutri acea Îndoială. Dar celălalt nu se alătură veseliei sale. - Vreau să spun: dacă nu ar exista un singur Dumnezeu. Dacă, așa cum se Întâmplă cu lumina și cu Întunericul, principiul divin ar fi și el scindat Într-o Împărăție a Binelui și una a contrariului său? În acest caz, ceea ce am văzut căruia dintre cele două domenii i-ar aparține? Poetul era nedumerit. Arrigo ridică din umeri. - Iartă-mă, messer Alighieri. Folosirea continuă a Îndoielii se transformă cu ușurință

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
povestea unui vis. Kitab al Mi’raj. Involuntar, priorul strângea cu putere scrierea În mână, ca pentru a o reține. Cu ani În urmă, maestrul său Brunetto Îi vorbise despre volumul acela rar, Liber scalae Machometi. Călătoria lui Mahomed În Împărăția umbrelor, până la tronul lui Dumnezeu. Ar fi vrut să știe ce conținea. Iar acum era În mâinile lui, dar scris Într-un limbaj pentru el indescifrabil. Întinse codicele spre sarazin, continuând Însă să Îl strângă puternic. - Îmi vei spune ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
mai degrabă... și Cecco Îi făcu din nou cu ochiul, dându-i și un cot În coaste. Zi-mi despre operele tale. Ce se pregătește să ofere lumii prințul poeților toscani? Am auzit un zvon, printre Credincioși. O călătorie În Împărăția morților. - A morților și a celor care nu vor muri. - Ca să vezi... șopti Cecco pe un ton ironic, Însă Dante se adâncise iar În gândurile lui. Se pare că vreți să vă luați la Întrecere cu francezii În privința Îngâmfării, spuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
vrea să-l ia pe Dumnezeu cu asalt, În loc să Îl cheme printre noi cu umilință, ca În bisericile noastre. La această ultimă observație, Dante avu o tresărire. - De urcat până la Dumnezeu... Da, aici e problema... - Ce vrei să spui? - Tripla Împărăție a morților, În beznă și În lumină. Am planificat deja În minte primele două condiții, a celor pierduți și a celor care În foc Își curăță păcatele. Dar despre a treia Împărăție... - Paradisul? Cum ți-l imaginezi? - Aceasta e poarta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
aici e problema... - Ce vrei să spui? - Tripla Împărăție a morților, În beznă și În lumină. Am planificat deja În minte primele două condiții, a celor pierduți și a celor care În foc Își curăță păcatele. Dar despre a treia Împărăție... - Paradisul? Cum ți-l imaginezi? - Aceasta e poarta Încă Închisă, Cecco. În mintea mea, Împărăția Binelui nu a căpătat Încă o formă definită. Nimic din ceea ce m-am gândit până acum nu este pe măsura puterii tronului lui Dumnezeu. Uneori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
lumină. Am planificat deja În minte primele două condiții, a celor pierduți și a celor care În foc Își curăță păcatele. Dar despre a treia Împărăție... - Paradisul? Cum ți-l imaginezi? - Aceasta e poarta Încă Închisă, Cecco. În mintea mea, Împărăția Binelui nu a căpătat Încă o formă definită. Nimic din ceea ce m-am gândit până acum nu este pe măsura puterii tronului lui Dumnezeu. Uneori, prin cap Îmi străfulgeră imaginea nelămurită a unui lac luminos, În jurul căruia se Încălzesc sufletele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
cu pana, cu niște cruciulițe pe unele din vârfuri. Iar alături cuvintele: „Templum lucis, haec arca thesauri Federici”. „Acesta este templul luminii, sipetul comorii lui Frederic”. Iar mai apoi o frază scurtă În limba populară: „Aici se va deschide poarta Împărăției tenebrelor”. Iarăși acele cuvinte, aceleași din mesaj. Un fulger străbătu mintea lui Dante. Examină din nou hainele mortului, și ele de croială orientală. „Oameni de peste mare” scria În jurnalul de bord al galerei. Oare omul care zăcea acum dinaintea lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
palid aprinzându-i-se pe chip. - La Ierusalim, pe timpul cruciadei, se spune că Frederic ar fi Încheiat un pact cu necredincioșii, care, În schimb, i-au dezvăluit taina panaceului, leacul care vindecă orice boală și care alungă moartea dincolo de hotarele Împărăției beznei. Din pricina acestei legende se crede că Frederic nu a murit și că așteaptă să se Întoarcă după ce se vor fi rotit cincizeci de sori de la dispariția sa. Gândește-te, messer Durante: Întoarcerea Anticristului În anul Jubileului. Nu-i așa că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
a avut loc un masacru, poate pentru a acoperi o singură crimă. Asasinul a umplut o corabie Întreagă de cadavre. Arrigo deschise gura să mai pună o Întrebare, dar apoi Își strânse buzele ca și când s-ar fi răzgândit. - Ce este „Împărăția Luminii”? Îl Întrebă poetul pe nepusă masă. Celălalt se răsuci spre el cu un aer uluit. - Un loc al triumfului spiritului, Îmi imaginez. Sau, printr-o metaforă, ceea ce voi numiți paradis. - Noi? - Vreau să spun voi, teologii, care Îi desenați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
Într-o Încâlceală de simboluri. Mă simt pierdut Într-o pădure Întunecată precum bezna morții. - Pari a te afla În pragul infernului, prietene, murmură Arrigo. - Spre infern mă și duce gândul, și spre starea În care se găsește sufletul În Împărăția celor veșnice. - Dar de ce trebuie să te gândești la Hades? Cum rămâne cu rimele dumitale de iubire? Și cu emoția clipei prezente? Nimic din toate acestea nu mai dă consistență cântului dumitale? Îl Încolți Arrigo. Dante tăcea. Filosoful Îl scutură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
luat locul În zilele și nopțile mele. - Și care ar fi? Întreabă Arrigo. - Binele și Răul. Și Întrebările privitoare la natura lor: de ce Își Împart Între ele inima omului, de ce și În ce fel se luptă unul cu celălalt. De ce Împărăția luminoasă nu domină Încă, ci, dimpotrivă, adesea dă Înapoi dinaintea Șarpelui. - Fii cu băgare de seamă, prietene, Îl Întrerupse Arrigo. Privirea sa devenise dintr-o dată serioasă. În Nord, nu puțini au cunoscut flăcările rugului pentru această idee. Toată Provența, până

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
rămăsese din vedere asupra desenelor. - Da, l-am văzut eu pe Guido Bigarelli trasând planurile castelului, pentru a Îndeplini porunca Împăratului. Dante Începea să Înțeleagă. - E unul din castelele lui Frederic? Una din fortărețele cu care Împăratul Își marca hotarele Împărăției? - Nu, nu la hotare, ci În Capitanata, În centrul provinciei, pe o Înălțime de unde, În zare, se vede țărmul mării. În plină lumină de Miazăzi. Castelul de la Santa Maria al Monte. Tremurând, bătrânul se ridicase, urmărit de privirile tuturor. Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
să Își construiască formele cu Învățătura, În loc de pietre. - Alchimia? La ea te gândești? Aceasta e comoara lui Frederic? Cea pe care o caută toată lumea? - Comoara lui Frederic... murmură filosoful. Da, există o comoară a Împăratului. Însă numai trecând de poarta Împărăției se va putea ajunge la ea. Gândește-te, messer Alighieri. Găsește răspunsul la Întrebarea mea. Cât despre fratele Elia... - A fost cu adevărat acel mare spirit despre care se spune? Un magician? Îl Îndemnă poetul. Arrigo Îl fixă Îndelung fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
aparent infinit. - Douăzeci și șase de mii de ani? Dar acest timp nemărginit nu e decât o clipire În ochiul lui Dumnezeu, obiectă Dante. Cum ar fi posibil ca puterea lui infinită să repete șa nesfârșit identicul? Oricât de vastă, Împărăția sa ar reveni la nimic În mod periodic? Și iarăși cele șapte zile ale Facerii, de fiecare dată, și de fiecare dată Începutul luminii și drumul ei prin beznă? - De ce nu, messer Alighieri? replică Marcello. Totul va reveni la nimic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
o stranie luxură. - Urmează-mă! Îi porunci Dante, Împingându-l spre portal. Dar mai Întâi ajută-mă să recuperez ceva de preț. - Bani? gâfâi Cecco, reînsuflețit deodată. Comoara? Atunci, știi că există? exclamă. - Poate mai mult de atât. Cheia unei Împărății. Celălalt Îl fixă dezorientat. Exista Într-adevăr ceva de preț la abație. Și extrem de periculos. Ceva ce poetul nu putea abandona, cu nici un preț. Mașinăria lui al-Jazari, ascunsă În criptă. Din momentul În care soldățimea avea să Înfrângă ultima rezistență

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
sută de pagini cusute laolaltă: Decem continens tractatus astronomiae. Marea lucrare a lui Guido Bonatti. Cea mai Însemnată carte de astrologie din epoca modernă. Iar Bonatti fusese astrologul lui Frederic. Încă o fantomă a trecutului care se Întorcea, ca și când, din Împărăția morților, Împăratul ar fi poruncit să se adune curtea, pentru ultima oară, În cetatea aceea a Florenței, care se sustrăsese mereu deplinei sale autorități. Instinctiv, atingerea mâinilor sale se făcu mai delicată. Răsfoi primele pagini cu admirație. Așadar, Arrigo era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
Da. Are dreptul să vadă și el ceea ce voi vedea eu. Bătrânul se Încovoie sub acele cuvinte, ca și când un vânt impetuos l-ar fi izbit. - Și ce crezi că vei vedea? Întrebă el după o clipă, mânios. - Visul lui Frederic. Împărăția luminii. A chemat cele mai strălucite minți ale curții sale pentru a pregăti Încercarea. Pe Elia da Cortona ca să creeze, prin alchimie, un fulger care să Îl egaleze pe acela din ziua Facerii. Pe Michael Scotus ca să studieze modalitatea și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
sticlele sale minunate. Și, de la Răsărit, pe al-Jazari, cu mașinăriile lui, și pe Guido Bigarelli, pentru a clădi locul Încercării. Spre a descoperi cât a călătorit lumina În cele șase zile ale Facerii. Voia să cunoască amplitudinea universului, să măsoare Împărăția lui Dumnezeu. Bonatti Încuviință Încetișor. - Frederic era nebun și blasfemator. Un campion al imposibilului. Dacă lumina ar avea o mișcare a ei, aceasta ar continua și În prezent, Într-o cursă către un neant cumplit și infinit. Oricare certitudine, oricare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
lui Arrigo, Învelit În lințoliu, parcă le observa mișcările. O margine a țesăturii alunecase, descoperindu-i fața. Era drept să se afle acolo, se gândi Dante. Încă nu trecuseră două ceasuri de la moartea lui, iar sufletul Îi rătăcea la hotarele Împărăției umbrelor. Încă putea vedea. Una câte una, cele opt plăci fură rezemate de câte un perete. Bonatti urmărea perimetrul construcției, indicând din memorie unghiurile, ca și când ar fi trasat pe piatră un ultim, extraordinar horoscop. Dante Îl urmărea, verificând cu o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
un geamăt sufocat. Nedeslușit, Îl Întrezări pe Bonatti, care se zgâia năucit la fața lui, iluminată de acea strălucire. - Lumina lui Dumnezeu! strigă Dante, continuând să se ferească de valul lucitor. Se mișcă... așa cum totul se mișcă! Forma cerurilor, acea Împărăție a drepților atât de râvnită și pentru care nu găsise niciodată cuvintele, se afla acum acolo, În fața lui, plină de strălucirea cea dintâi. În ochii lui Încă orbiți, octogonul desenat de străfulgerări parcă dansa Într-o mișcare supranaturală. - Frederic avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300

mii de ani a trudit el pământul! Nu mă interesează secretele toposului inițial (așa-i zicea taică-meu, topos inițial), nici ale Evangheliilor, au fost patru, au fost 80?, aduce noutăți Evanghelium Judas?, eu nu vreau să mă îngrijesc de Împărăție, s-o facă alții, Neli, spre exemplu, că ea e cu cele sfinte, să bată ea mătăniile. Ne iluzionam că trăim într-o societate masculină, falică precum inflorescențele pătlaginei din curtea mea, de fapt, femeile au condus totdeauna, ele au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
tău. — Am pornit grădina asta, grădina la care dumneavoastră, Frumoasă Neli, munciți, în care acuma împletiți cununile astea de ceapă, iar eu povestesc, nu mai pot să păstrez atâtea întâmplări numai în sufletul meu, chiar dacă taina, misterul, secretul, ele creează împărăția femeii, acolo este ea stăpână, ăla e regatul ei: secretul bine păstrat. Iar eu nu mai vreau să am nici un secret, nu-mi trebuie mistere, nu mai vreau, eu vreau să povestesc, poate mă voi simți mai bine... Ăștia suntem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
Loredana și-ar trebui să fie Cordelia. Goneril, Regan, Cordelia. Cele trei fete. Cum iubim? Sinceritatea Cordeliei. Te pierde sinceritatea, omule! Blestemul de a fi străină-n veci!, hotărăște Lear, uitându-se lung la Loredana. Nu e Cordelia. Harta, împărțirea împărăției celor două fete... Replici. În sfârșit, bufonul: Primește boneta mea de nebun. (Și-i dă lui Kent boneta.) Lear îl întreabă cu drag: Ei, dragul meu aghiotant, ce mai faci? De-abia când bufonul ajunge la: Anul ăsta nebunia/ E

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]