3,379 matches
-
sunt acum lumina și umbra, focul, cuvântul, dragostea, vina, trupul, iluminarea și comuniunea ca formă de cunoaștere plenară. Poemele, din ce în ce mai scurte și mai simple, aduc un elogiu ardent iubirii divine, dezvăluind, unele, o mistică a luminii (Racla de lumină, Iubire, împărăteasă, Balada nunții, Taină, Rouă etc.) Ultimele versuri ale lui T., emoționante, se ating de realitatea, din ce în ce mai apropiată, a morții, trădând, pe de-o parte, asceza, pe de altă parte combustia interioară, dorința de a nu pierde comuniunea de iubire cu
TURCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290307_a_291636]
-
Constantin Almăjan, Simion Stolnicu, Stoian Gh. Tudor. De aceeași factură, dar alegoric în chip tendențios, forțat, este Împăratul Nix. Personajului titular, un despot sângeros, războinic, i se aduce un visător „ciumat” (altfel spus, un spirit nonconformist), de care se îndrăgostește împărăteasa. Ea își ucide soțul și se mărită cu Manuel, căruia îi dă și coroana imperială. Oripilată, după aceea, de ideile lui pacifiste, îl detronează și îl aruncă în temniță. În fine, autobiograficul alimentează cam toate prozele scurte ale lui S.
STELARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
scriitori străini, îngr. trad., București, 1988, Spovedanie pentru învinși, pref. trad., Cluj-Napoca, 1991, Pelerinul inimii, îngr. și pref. trad., București, 1998, Chira Chiralina și alte scrieri, îngr. Eugen Blăjan, București, 1999, Opere, II, îngr. Teodor Vârgolici, București, 2003; Octave Aubry, Împărăteasa Eugenia, București, 1943; Jean Jaurès, Arta și socialismul, București, 1945; D. A. Furmanov, Ceapaev, București, 1946. Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, X, 91-96; Mircea Iorgulescu, „Fratele Talex”, RL, 1984, 49; Teodor Vârgolici, Alexandru Talex - ultimul mare prieten al lui Panait Istrati, ALA
TALEX. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290039_a_291368]
-
însă mai mult să domine decât să stăpânească efectiv întreaga Europă, mulțumindu-se doar cu Occidentul ei. Era un vis de glorie pe care numai Bizanțul îl umbrea. L-a realizat totuși prin manevre subtile. Pentru a o intimida pe împărăteasa Irina, s-a aliat cu califul de la Bagdad, vestitul Harun ar-Rașid. Acesta i-a oferit Palestina ca protectorat și i-a dăruit cheile Sfântului Mormânt, ceea ce i-a sporit imens lui Carol renumele său de „împărat creștin” al unui „imperiu
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
1968; Hans Christian Andersen, Povestea vieții mele, București, 1969; Joseph-Émile Müller, Arta modernă, pref. Dan Grigorescu, București, 1970; Émile Zola, O pagină de dragoste, București, 1971, Visul, București, 1992; Pierre Boulle, O meserie de senior, București, 1972; Charles Diehl, Teodora, împărăteasa Bizanțului, București, 1972; George Sand, Povestea vieții mele, I-III, București, 1972, O iarnă în Majorca, București, 1992; Al. Dumas-tatăl, Ludovic al XIV-lea și secolul său, București, 1972, Cele două Diane, I-II, București, 1973, Gemenele, București, 1976, Ludovic
POPA MAZILU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288902_a_290231]
-
alcătuiește o „fantazie în versuri într-un act și un prolog”, O noapte la Mircești (1920). Cu o intuiție sigură a formulei de succes, construiește piese cu subiect atractiv și decoruri fastuoase, valorificând senzaționalul, pitorescul, dramele pasiunii: Bizanț (1924), despre împărăteasa Theophana, Petronius (1928), pornind de la Satyricon și exploatând atmosfera decadenței neroniene, și Maria din Mangop (1933), despre iubirea adulteră a lui Ștefan cel Mare pentru Voichița. Scriitorul are o producție abundentă în varii direcții: opere ocazionale precum poemul dramatic Legenda
RADULESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289104_a_290433]
-
complet diferită. Anticipând compunerea din Triod Penticostar, stihurile slavone din Carte despre urmarea lui Hristos încearcă o descifrare a numelui invocat prin aluzii sugestive („A tot binecinstitoarei stăpânei noastre/ Făcătoarei de bine vădită în toate lăcașele [...] care asemenea/ Cu har împărătesei aceleiași cu același nume”) și fac pași, timizi încă, spre integrarea reminiscențelor clasice („Destoinici pentru aceea de bărbătească virtute/ Cununi de mulțumire nu încetați a-i împleti”). Epigramma din 1649, consacrată aceleiași doamne Elina, reprezintă o treaptă către aproprierea unei
NASTUREL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]
-
lumești. În fine, se intonează un cântec bahic și apoi, în românește, un Testamentum Bacchi. După o scenă de un spectaculos naiv, în care sfetnicii uneltitori sunt luați de un demon înveșmântat în flăcări, în încheiere se face o urare împărătesei Maria Tereza, împăratului Iosif al II-lea și episcopului Grigore Maior. Așadar, piesa e mai mult o improvizație ca de carnaval, precum în commedia dell’arte, după inspirația interpreților, probabil studenți ai școlilor înalte din Blaj. Expresiile licențioase, care apar
OCCISIO GREGORII IN MOLDAVIA VODAE TRAGEDICE EXPRESSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288505_a_289834]
-
in die tribulationis tuae, et liberabo te et glorificabis me” (traducerea românească din prima jumătate a secolului al XVII-lea sună fermecător: „Chiamă-mă în ziua grijii tale, și te voi izbăvi și mă vei proslăvi”), secvența găsirii relicvelor sacre de către împărăteasa Elena. Face ca exemplaritatea personajului să coboare dintr-un absolut creștin pe pământ și să accepte modulări către împlinirea unor țeluri particulare și naționale. Pilda este sublimată și recapitulată într-un rezumat sugestiv către sfârșit: „Vezi, iubitul mieu fiiu, că
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
de edificator al Ninei Petrova, prin accentele patetice ale Anei Pauker și ale atâtor și atâtor altele, femeile care sunt purtătoarele vieții speței umane, femeile care zămislesc viața, au spus că nu o vor sacrificată cruntului Moloh al războiului. O împărăteasă asiatică, o muncitoare de pe malurile Senei, o prințesă din Cochinchina, o savantă din țările nordice ori o țărancă din Balcani, toate s-au simțit egale pe planul măreț al existenței lor care este maternitatea. Iată de ce când la Congres a
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
puneau în umbră argintul șters al medaliei „Pentru vitejie“, care se câștiga cu greu în război... Sau cele două femei care-și așteptau clienții în fața unui hotel pentru străini. Monumentale în blănurile lor, stăteau nemișcate, părând inabordabile ca statuile unor împărătese. Scenariul lor consta în a da impresia că tocmai ieșiseră din hotel, numai că zăpada în locul unde stăteau la pândă era de mult ciuruită de urmele lăsate de tocurile cui. „Într-o bună zi, îmi spuneam, vor avea și ele
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
și politice până la aceea de guvernator al Transilvaniei, ajungând să fie cotat ca una dintre cele mai de vază personalități ale Imperiului Habsburgic. Repetatele sale deplasări la Viena, strânsele relații întreținute cu întreaga curte vieneză, dar îndeosebi cu Maria Tereza, împărăteasa care l-a apreciat și l-a susținut în mod cu totul aparte, motivează și șansa de a-și pune în aplicare proiectele ideatice și cărturărești. Dincolo de sfera politicului - de care nu se poate despărți întru totul nici o interpretare privitoare
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
Ileana a cunoscut o singură montare scenică, asigurată de artiști amatori la sfârșitul anului 1922. Este o amplă compoziție în versuri, împletind realul cu fantasticul, cu bogate inserții folclorice, pe motivul fetei sărace care, prin înțelepciune, hărnicie și cumințenie, ajunge împărăteasă. Virtuțile dramatice propriu-zise sunt puține, datorită atât palidei schițări a caracterelor, cât și lungilor pasaje discursive sau tiradelor operetistice. B. a tradus impecabil piesele de teatru Ifigenia în Taurida de Goethe („Luceafărul” 1906-1907), considerată, în 1931, „cea mai izbutită versiune
BORCIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285816_a_287145]
-
de a încerca să obțină tronul Țării Românești. După pacea de la Șiștov (1791), care îi spulberă speranțele că idealul unirii principatelor s-ar putea înfăptui curând, pleacă în Rusia, unde mai fusese și în tinerețe. I se acordă, prin grația împărătesei Ecaterina a II-a, gradul de colonel, iar după retragerea din armată este înnobilat cu titlul de cneaz și primește în dar o moșie pe malul drept al Bugului. Aici întemeiază, cu fratele său, Nicolae, târgul Kantakuzinka, unde își va
CANTACUZINO-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286068_a_287397]
-
caracterizează se vede mai limpede nota lor de originalitate. SCRIERI: Tapiserii cu lună, Iași, 1977; Deasupra lumii lunecând, București, 1980; Poartă în cer, București, 1982; Vânătoarea de foc, București, 1986; Portret după natură, București, 1989; Cartea cu anotimpuri, Galați, 1998; Împărăteasa norilor, București, 1998; Portret după natură - Portrait d’après nature, ed. bilingvă, tr. Sabina Russo, București, 1998; Poveștile pădurii, Iași, 1999. Traduceri: Henri Troyat, Întâlnirea, București, 1995 (în colaborare cu Ion Gârbă), Sfârșit de vacanță, Iași, 1999; Charles Perrault, Pantofiorul
CARIANOPOL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286107_a_287436]
-
care viața continuă. Deasupra lor, de veghe, stau cocenii de porumb cu menirea sfântă de bărbat de a apăra grădina lui Verde Împărat de ploi acide și furtuni. Dar ce să vezi, a ieșit măria sa Verde Împărat, la braț cu Împărăteasa, să-și scalde privirea în grădina lor fragedă, să vadă plantele cum respiră și cum se ridică din leagănul seminței spre maturitatea coaptă. Papagalul Kea - Iarăși ne-a murit o oaie! - strigă mâhnit fermierul din Nouă Zeelandă, când deschise ușa
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
ochi decât fiică de împărat! Am de gând să cutreier lumea până găsesc acel pământ, unde mi-ar plăcea să trăiesc. Am visat o insulă frumoasă care mă cheamă și n-o să am pace până n-o găsesc. Împăratul și împărăteasa n-aveau ce face, decât să înțeleagă dorințele fetei, să lăcrimeze de dorul ei, dar de oprit din visurile ei, n-aveau atâta putere. Prințesa și-a dat jos coronița așezând-o pe patul ei, apoi chema camerista și o
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
pentru a obține de la soțul ei, împăratul, favoruri cât mai convenabile pentru protejații ei. Mai ales pentru cei foarte apropiați. Dar Napoleon nu o iubea orbește pe soția sa. Flacăra iubirii de început a prins a se ostoi. „O fac împărăteasă pentru că sunt un om drept” - avea să declare el. Sau o asemenea concluzie au tras cei ce s-au ocupat de biografia împăratului, studiindu-i comportamentul și hotărârile. Nici nu are așa mare importanță un asemenea aspect. Cel mai important
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
Maria Walewska, soția contelui Athanase Colonna Walewski, șeful unei familii foarte puternice, ajuns acum la șaptezeci de ani, după ce fusese nevoit să suporte două văduvii. Nu a fost prea ușor ca impulsivul Napoleon să se despartă de Josefina. Nici fostei împărătese nu i-a fost la îndemână despărțirea, mai ales că anii se adăugaseră și începuseră să se vadă. Către sfârșitul anului 1809, Bonaparte s-a retras la Versailles, în Marele Trianon, admirabil reconstruit și reamenajat, în stilul Empire. Acolo, în
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
Asistentele țineau În brațe amândoi copiii. Băiatul primi numele de Miltiades, de la marele general atenian, dar avea să fie cunoscut cu numele de Milton, marele poet englez. Fetița, care avea să crească fără tată, a fost numită Theodora, de la scandaloasa Împărăteasă a Bizanțului, pe care Sourmelina o admira. Și ea urma să primească mai târziu o poreclă americană. Dar mai e ceva ce vreau să menționez despre acești bebeluși. Ceva imposibil de observat cu ochiul liber. Uitați-vă mai atent. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
anii care au trecut peste ea. Părul lung și negru i se revărsa în cascadă peste o mantie cenușie, special căptușită împotriva gerului, și ochii verzi, încă pătrunzători, examinau fiecare față. Se uita debusolată în jur. Căuta pe cineva. Ani, împărăteasa, când dădu cu ochii de mine, se apropie, mă luă de umeri, îngrijorată, și îmi reproșă de parcă aș fi pierdut ceva: Vladimir, unde e Corvium? Unde îmi e fiul? Capitolul 27 Cărarea lungă a reuniunii Fură destul de impresionați de interiorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
stătea o femeie aproape la fel de înaltă ca și el, zveltă, cu părul negru și lung și ochii de un verde mai crud decât cel al pietrei de jad. Ghicise cine era bărbatul... Fugi înaintea mamei sale și o îmbrățișă pe împărăteasă cu drag pentru că nu o mai văzuse de luni bune de zile. Apoi, fără cuvinte, se întoarse spre Felix, îl îmbrățișă și pe acesta cu dragoste și îi șopti: Tată! Lacrimile începură să-i curgă pe obrajii săi albi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
București. În prezent este profesor de limbi străine. În amintirea părinților mei, Corina și Cornel Îi mulțumesc dnei Ileana Vulpescu, care a avut amabilitatea - și răbdarea - să citească manuscrisul și să sugereze unele corecturi. CAPITOLUL I Escortată de doamnele ei, împărăteasa Livia înaintează grăbită dea lungul peristilului cu coloane de marmură prețioasă, în jurul căruia se deschid ușile birourilor administrative. Este partea oficială a palatului. Funcționarii imperiali se opresc din drumul lor grăbit și își pleacă fruntea cu umilință în fața ei, întrebânduse
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
dar o cunosc pe augustă și au aflat că are mâna lungă și că e iute la mânie. Anunțat de venirea ei pe căi oculte, Parthenicus, cubicularul principal, îi iese în întâmpinare. — Doctorii îl consultă chiar acum, șoptește respectuos. Bătrâna împărăteasă ezită pentru o clipă, apoi îi face semn din bărbie să o conducă înspre iatacul principelui. De ce naiba o fi venit pe intrarea principală? se întreabă libertul. Putea doar să folosească pasajul privat dintre camera ei și cea a cezarului
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
medici: — Ce s-a întâmplat? — Blestemata asta de constipație rebelă, mormăie Musa, manipulând spatula cu grijă, pentru a obține dilatarea dorită. Murmură ceva ininteligibil către colegul său. — Ia nu mai șușotiți acolo pe grecește, de parcă ați avea secrete, se impacientează împărăteasa. Vorbiți tare, să vă auzim și noi. — Cred că nu e cazul să mai încercăm încă o clismă, îndrăznește Themison. Având în vedere că hemoroizii au sângerat azi-noapte... Foarte bine, atunci lăsați omul să se așeze comod, nu l mai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]