1,389 matches
-
ca acestea să fie hibrizi formați din lanțuri ? și ? codificate de o genă DQA1 de pe unul din cei doi cromozomi 6, respectiv de o genă DQB1 de pe celălalt cromozom 6 omonim (Svejgaard et al., 1986). Acest tip de împerechere poartă numele de trans, în timp ce împerecherea lanțurilor ? și ? codificate de genele de pe unul singur din cei doi cromozomi poartă numele de cis. Aceasta permite creșterea complexității combinațiilor, precum și numărul de molecule tip DQ ce pot fi exprimate. Pentru
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Loreta Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91982_a_92477]
-
din lanțuri ? și ? codificate de o genă DQA1 de pe unul din cei doi cromozomi 6, respectiv de o genă DQB1 de pe celălalt cromozom 6 omonim (Svejgaard et al., 1986). Acest tip de împerechere poartă numele de trans, în timp ce împerecherea lanțurilor ? și ? codificate de genele de pe unul singur din cei doi cromozomi poartă numele de cis. Aceasta permite creșterea complexității combinațiilor, precum și numărul de molecule tip DQ ce pot fi exprimate. Pentru moleculele HLA DR, lanțul ? este
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Loreta Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91982_a_92477]
-
celule își exprimă genele pentru TCR, astfel încât fiecare clonă de limfocite T produce un tip particular de TCR care poate lega un anumit polipeptid (antigen). Pe măsura pătrunderii în corticala timică, limfocitele T interacționează cu celulele epiteliale corticale, realizându-se „împerecherea” moleculelor TCR cu complexele HLA-antigen complementare. Totuși, majoritatea timocitelor nu găsesc peptide antigenice complementare cu moleculele TCR pe care le exprimă. Aceasta înseamnă că ele nu vor primi nici un fel de semnal stimulator din mediul înconjurător care „să le justifice
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Loreta Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91982_a_92477]
-
și opțiunea fermă pentru metodologia științifică, un deficitar simț al ierarhiei valorilor estetice. Comparat cu Arghezi, Gala Galaction ar fi „un reprezentant neasemănat mai de valoare al aceleiași generații”. Prin coborârea poetului Blestemelor (care nu ar fi decât „o hibridă împerechere de byronism și de verism al ulcerelor”) este caracterizat și Crainic. În timp ce în poeme argheziene dintre cele mai importante (socotite de exeget „surogate, nu bunuri de artă”) și-ar găsi ultima expresie „spiritul de destrămare”, „vărul Crainic” „înfățișează un tip
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286086_a_287415]
-
acel fragment al corpului care include bazinul, o parte din abdomen și rădăcina coapselor. Fesele ca semafor Știai că bucca, în latină, înseamnă de fapt obraz? La originile noastre, fesele erau un fel de semafor. Când sunt în perioada de împerechere, maimuțele din familia Rhesus pot fi văzute de la distanță, pentru că au fundul de un roșu aprins. Spre rușinea lor, băieții din specia noastră nu-și pot da seama când o fată e la ciclu și când e dispusă să facă
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
de a naște copii mulți și sănătoși. Celelalte specii nu procedează așa; de cele mai multe ori, masculul nu ține cont de vârsta femelei atâta timp cât ea este fertilă, ba chiar o alege pe aceea care pare să aibă mai multe sezoane de împerechere la activ. În specia umană, numărul limitat de ovule pe care le poate produce o femeie și impactul mare al mediului asupra calității acestor ovule justifică grija bărbatului de a profita de perioada cea mai timpurie a vieții sexuale a
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
ar fi acela care i-ar împiedica să se desfășoare din punct de vedere sexual. Orgoliu și umilință Când un babuin (o maimuță înrudită îndeaproape cu omul) este învins în luptă de un altul, el se așază în poziție de împerechere. Cel care l-a învins are satisfacția de a mima penetrarea cuiva inferior, umilindu-l. În vechime, mulți prizonieri de război erau supuși umilințelor sexuale din partea învin gătorilor. Pentru a-și sfida dușmanii, un trib african a sculptat o serie
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
relativistă a asimilat și integrat critic dezvoltările anterioare (de exemplu, mecanica clasică), și aceste domenii emergente asimilează și integrează critic dezvoltările precedente cu privire la natura umană și la starea de sănătate și boală. Astfel, multe modele biologice (de exemplu, strategiile de împerechere) și psihologice (de exemplu, modelul social standard - rolul factorilor culturali și de mediu în diferențele individuale) cu referire la subiectul uman sunt reevaluate prin prisma psihologiei evoluționiste, și multe teorii etiopatogenetice (de exemplu, în tulburări multifactoriale) și formele asociate de
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
populații nu implică neapărat doar creșterea frecvenței alelelor dominante, ci poate să implice și scăderea frecvenței acestora. 1. nu se produc mutații 2. selecția naturală nu acționează 3. populația este numeric infinită 4. toți membrii populației participă la reproducere 5. împerecherile se fac absolut aleatoriu 6. fiecare individ produce un număr egal de descendenți 7. nu are loc imigrarea și/sau emigrarea din populație 1.3. Mecanisme ale evoluției 1.3.1. Mutațiile După o definiție simplă ce apare în aproape
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
în vedere că este transmisă la descendenți de către heterozigoții de tip Aa. Acest tip de selecție, în care banca genetică va fi direcționată spre o creștere a frecvenței alelelor avantajoase, poartă numele de selecție direcțională. Tabel 3. Combinațiile posibile de împerechere între genotipurile parentale pentru o genă cu două alele (A și a) și frecvența expectată a tipurilor de descendenți, atunci când are loc selecția unui homozigot (aa), așa cum sunt prezentate de O’Neil (1997). Selecția contra unui genotip homozigot (aa) Combinații
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
Goldrick, 2003). 2) Selecția contra ambilor homozigoți Dacă selecția naturală acționează contra ambelor genotipuri homozigote (AA și aa) și se presupune că acestea vor fi eliminate de timpuriu, deci chiar înainte ca indivizii homozigoți să participe la reproducere, atunci singurele împerecheri posibile vor fi între indivizii heterozigoți (Aa x Aa). Dintre descendenți, doar heterozigoții vor fi suficient de adaptați mediului pentru a se reproduce. Un mediu ecologic extrem care determină doar supraviețuirea și reproducerea heterozigoților va duce atingerea unui polimorfism balansat
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
nu avea descendenți direcți, s-a ajuns la o scădere semnificativă în populațiile de evrei a frecvenței alelei mutante pentru maladia Tay-Sachs. 4) Selecția contra genotipului heterozigot Dacă selecția naturală acționează numai contra indivizilor heterozigoți, vor exista patru tipuri de împerecheri posibile: AA x AA, aa x AA, AA x aa și aa x aa. Evident, jumătate din descendenți vor fi heterozigoți (Aa), iar dacă se presupune că heterozigoții vor fi selectați contra din stadiile timpurii ale dezvoltării, deci nu vor
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
un bărbat heterozigot (așa cum se întâmplă în condiții naturale) aproximativ un sfert din descendenții săi vor manifesta anemie siclemică și un sfert din descendenți nu vor avea rezistență la malarie. Un al treilea cost al sexualității este dat de costurile împerecherii, cum ar fi timpul și resursele energetice investite în căutarea și găsirea unui partener sexual. Cu toate aceste costuri, reproducerea sexuată este cea mai răspândită formă de reproducere. De ce? Cei mai mulți dintre cercetătorii care au încercat să răspundă la această întrebare
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
decât femelele subordonate care produc mai multe fiice decât fii. Aceste exemple sugerează că selecția dependentă de frecvență acționează asupra raportului sexelor atât la ungulate, cât și la primate (Murphy, 1997). 1.3.7.3. Dimorfismul sexual și sistemele de împerechere Cele mai multe specii de animale, inclusiv specia umană, manifestă dimorfism sexual, adică o serie de caractere morfologice, comportamentale și psihologice care diferențiază cele două sexe. Din perspectivă evoluționistă, există trei explicații potențiale ale evoluției dimorfismului sexual: 1) diferențele între cele două
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
mai multe ovule decât poate produce o femelă de-a lungul vieții sale. Trivers (1972) conchide că această diferență între abilitățile de fertilizare stă la baza generării unor conflicte de interese evolutive în ceea ce privește strategiile de reproducere (de căutare, găsire și împerechere cu un partener) între cele două sexe. Conform teoriei investiției parentale (parental investment theory; Trivers, 1972), masculii vor tinde să investească în fertilizarea a cât mai multor femele și să utilizeze atribute ce indică fertilitatea (tinerețe, vigoare) în căutarea partenerei
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
ci va conta doar găsirea a cât mai mulți parteneri, indiferent de calitatea acestora. Sexul care investește cel mai mult în descendenți însă va tinde să dezvolte mecanisme de alegere a partenerilor (eng. mate choice mechanisms), astfel încât să se asigure împerecherea doar cu parteneri de calitate. Astfel, o femelă care se împerechează cu un mascul dominant va avea atât avantaje legate de fitness pe termen lung (cum ar fi calitatea genelor partenerului), cât și avantaje pe termen scurt (cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
handicap, în sensul creșterii vizibilității față de prădători. Zahavi argumentează însă că doar indivizii cei mai puternici pot să supraviețuiască, chiar și în condițiile în care ei expun aceste caractere în timpul alegerii partenerilor lor sexuali. 1.3.7.4. Sistemele de împerechere (mating systems) Există dezbateri multiple privind definirea sistemelor de împerechere. În general, sistemele de împerechere se definesc în funcție de cât durează un cuplu și în funcție de numărul de parteneri sexuali obținuți de fiecare de exemplu, Foarte mulți autori nu iau în considerare
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
că doar indivizii cei mai puternici pot să supraviețuiască, chiar și în condițiile în care ei expun aceste caractere în timpul alegerii partenerilor lor sexuali. 1.3.7.4. Sistemele de împerechere (mating systems) Există dezbateri multiple privind definirea sistemelor de împerechere. În general, sistemele de împerechere se definesc în funcție de cât durează un cuplu și în funcție de numărul de parteneri sexuali obținuți de fiecare de exemplu, Foarte mulți autori nu iau în considerare durata unui cuplu, așa că semnificația unor termeni, cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
puternici pot să supraviețuiască, chiar și în condițiile în care ei expun aceste caractere în timpul alegerii partenerilor lor sexuali. 1.3.7.4. Sistemele de împerechere (mating systems) Există dezbateri multiple privind definirea sistemelor de împerechere. În general, sistemele de împerechere se definesc în funcție de cât durează un cuplu și în funcție de numărul de parteneri sexuali obținuți de fiecare de exemplu, Foarte mulți autori nu iau în considerare durata unui cuplu, așa că semnificația unor termeni, cum ar fi promiscuitatea, este variabilă în funcție de studiu
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
se referă la un număr indefinit de parteneri pe care fiecare sex îi poate obține de-a lungul vieții, sau de-a lungul unei perioade de reproducere). În etologie și în psihologia evoluționistă, cele mai utilizate definiții ale sistemelor de împerechere sunt prezentate mai jos (pentru detalii, vezi Murphy, 2006). Astfel, monogamia reprezintă împerecherea dintre un singur mascul și o singură femelă pe parcursul uneia sau a mai multor perioade de reproducere. Poliginia se referă la împerecherile simultane dintre un mascul și
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
poate obține de-a lungul vieții, sau de-a lungul unei perioade de reproducere). În etologie și în psihologia evoluționistă, cele mai utilizate definiții ale sistemelor de împerechere sunt prezentate mai jos (pentru detalii, vezi Murphy, 2006). Astfel, monogamia reprezintă împerecherea dintre un singur mascul și o singură femelă pe parcursul uneia sau a mai multor perioade de reproducere. Poliginia se referă la împerecherile simultane dintre un mascul și două sau mai multe femele, cum ar fi sistemul de tip harem, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
utilizate definiții ale sistemelor de împerechere sunt prezentate mai jos (pentru detalii, vezi Murphy, 2006). Astfel, monogamia reprezintă împerecherea dintre un singur mascul și o singură femelă pe parcursul uneia sau a mai multor perioade de reproducere. Poliginia se referă la împerecherile simultane dintre un mascul și două sau mai multe femele, cum ar fi sistemul de tip harem, iar poliandria reprezintă împerecherile simultane între o singură femelă și mai mulți masculi. Împerecherile în afara cuplului (extra pair copulations, EPC) sunt împerecheri între
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
singur mascul și o singură femelă pe parcursul uneia sau a mai multor perioade de reproducere. Poliginia se referă la împerecherile simultane dintre un mascul și două sau mai multe femele, cum ar fi sistemul de tip harem, iar poliandria reprezintă împerecherile simultane între o singură femelă și mai mulți masculi. Împerecherile în afara cuplului (extra pair copulations, EPC) sunt împerecheri între indivizi, dintre care unul sau ambii sunt deja implicați într-un cuplu reproductiv. Sistemele de împerechere pot să varieze în interiorul unei
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
mai multor perioade de reproducere. Poliginia se referă la împerecherile simultane dintre un mascul și două sau mai multe femele, cum ar fi sistemul de tip harem, iar poliandria reprezintă împerecherile simultane între o singură femelă și mai mulți masculi. Împerecherile în afara cuplului (extra pair copulations, EPC) sunt împerecheri între indivizi, dintre care unul sau ambii sunt deja implicați într-un cuplu reproductiv. Sistemele de împerechere pot să varieze în interiorul unei specii, putând căpăta valori de strategii evoluționare stabile (SES) în funcție de
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
la împerecherile simultane dintre un mascul și două sau mai multe femele, cum ar fi sistemul de tip harem, iar poliandria reprezintă împerecherile simultane între o singură femelă și mai mulți masculi. Împerecherile în afara cuplului (extra pair copulations, EPC) sunt împerecheri între indivizi, dintre care unul sau ambii sunt deja implicați într-un cuplu reproductiv. Sistemele de împerechere pot să varieze în interiorul unei specii, putând căpăta valori de strategii evoluționare stabile (SES) în funcție de factorii de mediu ecologic și social (de exemplu
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]