983 matches
-
iar idealuri, / Dar sunt prea multe ape și prea puține maluri” (Diana Ivănuță, Fără catarg, VI, 6, 2000, p. 17); „Păcat că trandafirul roșu încet-încet se stinge... Păcat că suntem spini, ne sângerăm destinul... Păcat că nu putem zbura, că împietrim în stânci... / Păcat că mult prea mult uitatu-iam pe sfinți... Păcat că ploaia a bătut pământul în cădere... / Păcat că basmul spune astăzi de crai doar în tăcere” (Idem, De mult prea mult, ibidem). Tinerii care scriu acum în paginile
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
temi, insistă prostul. Ei, ceva este în mintea noastră doar... Dar nu te duci! Tontule! Uită-te, mă duc! țipă Topuz. Buruienile îl încurcă, dar viteazul merge decis. Deodată apare berbecul, cu ochii de jar. Gata să șarjeze. Topuz este împietrit. Bestia pornește și-l lovește. Cade jos. O durere ascuțită și apoi pace. Se trezește cînd noaptea tocmai își făcea bagajele. Îl dor oasele! Are vînătăi și pantalonii sînt uzi. Doamne, ce-a fost asta? Dar oare pot vorbi? Țipă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mici, puișori de găină, mieluți sau purceluși. Îi mîngîia gingaș, îi ținea în brațe și chiar îi săruta delicat. Cînd tatăl i-a smuls berbecuțul din brațe și a obligat-o să-l țină ca să-l taie, fetița s-a împietrit și n-a plîns. Cînd însă a încercat s-o facă să și mănînce din acesta, fetița a refuzat categoric. A fost bătută crunt, călcată în picioare, i s-a căscat forțat gura, a fost lăsată in frig afară ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Nu cumva mata, atunci la Les Andaluses... Ba da, pune el capul în jos. Alerg la Rotaru, deschid ușa, nu dau bună ziua și strig: L-ai bușit pe tînărul care ți-a salvat fetița! Din cauza ta pierde bursa! Profesorul Rotaru împietrește. Doar mîinile și le frămîntă involuntar. Credeam că a uitat să vorbească. Într-un tîrziu mi se adresează: Îl chem și-l asculți tu, eu am să tac. Nu bădie, eu am să tac și tu îl asculți. Rotaru se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
o pălărie imensă. Nu știu, asta încercam să aflu. Turiștii încep a pipăi șuruburile, roțile și chiar pun mîna pe botul calului. Fac poze cu și fără zoom. O fetiță întinde o bucățică de ciocolată spre cal, dar acesta este împietrit. Toți pleacă în liniște și rămîn singur, frustrat de încremenirea acestui monument viu. Tot mai ești curios? Surprins că puteam face infarct, nu-mi vine un răspuns bine gîndit și mă aud răspunzînd: Păi, doream să fac un tur al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
zână, care, cu o singură săgeată slobozită din arcul ei, l-a ucis. Tatăl tânărului, fiind vrăjitor, a prefăcut-o pe Sitna într-o pasăre aurie cu ochii verzi. Mama fetei, înțelegând că și-a pierdut pentru veșnicie fiica, a împietrit la malul gârlei și, din ochi, au început să-i curgă fără contenire lacrimi de durere și jale amară. Într-o zi, auzindu-i trilul fermecător și văzând-o atât de frumoasă, [...] un flăcău pe nume Ipatie a îndrăgit-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
triste glasuri din vuiet se desfac,/ Acușa la ureche-i un cântec vechi străbate/ Ca murmur de izvoare prin frunzele uscate,/ Acuș o armonie de-amor și voluptate/ Ca molcoma cadență a undelor pe lac135. Stâlpul din Floare albastră, părând împietrit în lumina lunii, este în fapt cutia de rezonanță a întregului univers chimeric în care se adună, întocmai ca într-un creuzet fantastic, cele mai sensibile dintre toate sunetele: Urechea mea pândește să le-auză / Abia-nțelese, pline de-nțeles
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Ziua „Z” a sosit... La ora 4 și 15 de minute, infernul s-a dezlănțuit cu atacuri aeriene urmate de bombardamente de tunuri, distrugătoare.. de neimaginat. Marea era agitată... minele submarine făceau ravagii.. bărcile săreau în aer spulberate... Soldații erau împietriți de groază... La ora 6 și 30 de minute, americanii au ajuns pe plaja din Normandia. Atacul a fost năpraznic, plaja a fost acoperită cu mii de morți, răniți fără picioare, fără brațe... era ceva ce nu poate fi înfățișat
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
ca o femeie barbară să fie atât de profundă? E cu adevărat surprinzătoare și, nu știu de ce, acum mă tem teribil de profunzimea asta. Glykon M-am uitat la sculptura ce-l reprezintă pe Glykon - Șarpele Sacru - și am rămas împietrit în fața privirii lui, fără putință de a mă mai mișca, fără să mai pot rosti un cuvânt. E un adevărat sfinx, ce-ți dă răspuns la orice întrebare lăuntrică. Eram eu, în uitare de mine însumi, însă puternic. Oamenii simpli
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
în juru-i cu obrazul deodată împietrit și văzu totul rece și umed sub zloată. Soarele pierise, lumina se împuținase și vântul șfichiuia din când în când, fulgi care cădeau domol în tindă se topeau și dispăreau într-o clipă”. Facies („împietrit”), impresie - subiectivă, sigur („văzu...”), „descripție” - atmosferizare („Soarele...”), toate comunicând între ele și generând un efect de sinteză, a cărui dominantă rămâne, e limpede, aceeași manieră atenuantă, discret progresivă, de a implica dimensiunea interiorității pe căile arătate, așadar fără a se
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
o siluetă ghemuită înfășurată într-un fel de draperie cafenie, uzată, adevărată mumie egipteană. În interiorul bisericii, câțiva pelerini pro fită de liniștea care s-a lăsat. Sunt lipiți de nișa unde se află depus de obicei Sfântul Ioan cel Nou, împietriți în rugăciune, se aude de altfel cum o femeie se roagă cu lacrimi, își trage nasul cu zgomot, apoi iar începe să se roage. Câțiva bătrâni au adormit direct în stranele de lemn, mă întreb cum pot să se odihnească
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
mitologia autohtonă, și anume Sfânta Vineri”. Este semnalată existența în orașul Tram( ?) din nord-vestul Bulgariei, „a unei peșteri în care ar fi locuit Sfânta Petka, numele slavon al Paraschevei, iar la intrare s-ar mai vedea încă pâinea care a împietrit în momentul trecerii ei la Domnul” (Manolache, 2010). În ceea ce privește regiunea de la nordul fluviului Dunărea, etnologul Bogdan Neagota avansează ideea că întreg creștinismul de aici s-a constituit respectând mecanismul specific de funcționare a culturilor orale „prin aglutinare netraumatică și puțin
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Așa a fost soarta... Elisabeta Freundlich: Vă rog frumos să Înregistrați, să nu trec cu vederea că părintele meu avea doctorat În Talmud și diplomă de rabin din Bratislava. De unde știu? De pe piatra funerară a fratelui meu din Satu Mare. Am Împietrit - cum de n-a spus În casă? El a fost comerciant, dar a avut și studii. Dumneavoastră cât de tânără erați atunci? În lagăr? 20 de ani - acolo am Împlinit 21. Că sunt din septembrie. Și nu știați de studiile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
unul să fie păstrat în viață, ca o mărturie a milei lui Dumnezeu, iar altul să fie îngropat de viu, ca o mărturie a împietririi inimii omenești? Cine a înmuiat inima călăului pentru un condamnat la moarte și cine a împietrit aceeași inimă numai după câteva clipe, pentru un altul? Oare nu ni se întâmplă și nouă, fiecăruia, același lucru de foarte multe ori? Iată și paradoxul judecății omenești: unul a fost păstrat în viață să își poarte în continuare crucea
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
de conifere. Între culmile de obârșie vulcanică cu pante domoale, ca niște căciuli dacice, țâșnesc impetuos cele două Detunate, Golașa și Flocoasa, contrastând cu împrejurimile liniștite, provocându-ți imaginația. Vezi aievea lupta din basme dintre zmei și Făt-frumos: doi zmei, împietriți sub paloșul de fulger al viteazului zămislit din pântecele cugetului românesc. Apa Geoagelui, cu valea largă, pe care cețurile se scurg aproape permanent în trâmbe zbuciumate ca un balaur rănit de moarte, desparte culmile calcaroase de cele vulcanice. Satele se
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
am văzut-o bine. Bătrâna nu semăna cu Hartley. Era Hartley. ISTORIE Capitolul doi Acum, aflat la Londra, scriu povestea Rosinei și a tot ce s-a întâmplat mai târziu. După ce mașina a pornit-o în viteză, am rămas locului, împietrit de șoc, acel șoc care anihilează spațiul și timpul și te lasă într-o stare de contemplație. Eram paralizat. Nu văd cum de n-am căzut lat, atât de puternic a fost impactul inițial al revelației. La început am avut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Titus luă două sacoșe de plastic care zăceau rezemate de o stâncă, la marginea drumului. Astea-s bunurile tale lumești? — Nu chiar toate. Când am cotit pe dig, Gilbert a ieșit pe ușa din față a casei și a rămas împietrit de mirare. Mi-a dat prin minte că niciodată nu pomenisem de existența lui Titus nici față de Lizzie, nici față de Gilbert. Gilbert știa doar ce-i povestise Lizzie despre „vechea iubire“, și îi frânasem încercările curioase de a afla mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
aș putea s-o descătușez de această vină mutilantă, schiloditoare și de această adorație găunoasă! Dumnezeule, se simțea vinovată până și din cauza mea, și avea nevoie să se consoleze gândind că eu o urăsc! Era sub imperiul unei vrăji rele, împietrită de o magie autoprotectoare, pe care o cultivase de-a lungul anilor pentru a se apăra împotriva odioasei suferințe de a se fi măritat cu un maniac ticălos, despotic, de o gelozie morbidă. De frica lui, procedase singură la un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ca o casă de păpuși. Probabil că Gilbert mai cumpărase câteva lămpi în contul meu. Lumina se răspândea și pe pajiște. Când m-am apropiat, Lizzie cânta solo. Vocea ei autentică, sinceră, rătăcea prin văzduh, modulându-l în înălțimi, și împietrind în tăcere grupul de bărbați care o înconjurau. Perry, beat turtă, stătea în picioare, cu brațele încrucișate la piept, lângă ușa bucătăriei. Din când în când încerca să se legene în ritm. Gilbert, surâzând sentimental, ședea picior peste picior. Titus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de raționament fiind total inoperantă în lumea primordială, el se rătăcește în labirint, nu îl biruie, pierzând astfel contactul cu lumea irealului, rămânând la granița dintre cele doua lumi ireversibile. Reacția celor trei fete este pe măsura proporțiilor eșecului: „Fetele împietriră, ca și cum nu le-ar fi venit să creadă.” încercarea a fost una singură, irepetabilă, eșuarea ei semnificând pierderea definitivă a acelui timp fară de timp. Gavrilescu nu realizează, nici de asta dată, ce a pierdut, doar fetele întristate („Fata pe
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
o codoașă a viciului. Avea 48 de ani, ultimul soț i-a murit, a născut încă doi copii care n-au supraviețuit. Era disperată, se simțea singură și, de frica sărăciei și a foamei, a început să fure. Sărăcia îmi împietrea inima iar nevoia mă făcea nepăsătoare față de orice.... mărturisea ea, sărăcia mă mâna, lăcomia mă reținea, se justifica ea. Își spunea că Necuratul n-o slăbește, o ispitește și-i dă curajul să perevereze în a deposeda pe alții de
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
au duelat, fiul guvernatorului a fost doar rănit (credea că l-a omorât). Cavalerul și-a recuperat iubita și amândoi au fugit. Ea s-a îmbolnăvit, a murit. El, distrus, i-a săpat groapa, s-a culcat pe mormântul ei, împietrit de durere și deznădejde. La ordinul guvernatorului american, des Grieux a fost prins și judecat, acuzat că ar fi omorât-o pe Manon. Nepotul guvernatorului i-a transportat mormântul miresei promise într-un cimitir iar cavalerul, împreună cu prietenul ce venise
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
oferit Sonia. Rodion Raskolnikov n-o judeca pe Sonia. Se gândea că tânăra avea doar trei drumuri: să sfârșească sărind în apă, să ajungă nebună la balamuc sau să se arunce în brațele desfrâului, acelui desfrâu care amețește gândirea și împietrește inima. A ales ultima cale, fără să-și altereze inima și sufletul. Și mama vitregă, Katerina Ivanovna, abrutizată de sărăcie, a apărat-o pe Sonia de acuzația de furt (înscenat de Lujin, un escroc ce aspirase la mâna Duniei), spunând
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
-n ploi Pe macii ce se ofilesc în noi. SINE NOMINE II Mi-e sufletul de piatră spartă Nisipul inundat Într-un ocean Mi-e glasul blând care mă ceartă Mi-e sufletul și stâncă și mărgean. Ți-e sufletu-mpietrit în veșnicie În unda mărilor secate Ți-e binele și răul care știe Ți-e sufletul de tine prea departe. Mi-e binele tivit in galbene dantele În rochii de mirese părăsite Mi-e gândul bun în fapte rele Mi-
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
fără să știu dacă aceea era direcția cea bună, și, la întretăierea cu alt hol, m-am întâlnit cu medicul. Apăruse pe neașteptate sau poate mă așteptase, de fapt: stătuse la pândă. A intrat direct în subiect: — Avem cancer. Am împietrit. El a mai stat câteva clipe, privindu mă cumva de sus, ca pe o victimă, cu o satisfacție vizibilă, dar și nedumerit, poate pentru că eu nu dădeam semne că-i apreciez experiența care-l făcuse să pună teribilul diagnostic cu
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]