1,052 matches
-
adevărat în chinurile iadului. 62. Cum scăpăm de ispite Într-o zi veni la preotul său un credincios, care i se plânse astfel: Părinte, ce să fac pentru a scăpa de ispitele care mi se așează în cale sau mă împresoară? Preotul se duse în bucătărie, luă un vas, îl umplu cu apă și zise: Ia acest vas plin cu apă, mergi cu el până acasă și vino înapoi, fără să verși vreo picătură din el și apoi vom sta de
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
a democratizat vioară în folosul instituțiilor de binefacere ale războiului... De pe scena Teatrului Național... trecea pe o estrada improvizată într-un colț al țării - asa de mică și așa de însuflețita - și cântă oștenilor, satelor și târgurilor și pretutindeni îl împresura aceeași dragoste și aceeași înțelegere” 60c . Sursa din care am luat citatul ne mai informează că la Iași Enescu a constituit Societatea Simfonica „George Enescu”, ca a fost aclamat ca președinte de onoare al acesteia, că i s-a oferit
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
de nuntă, după legea domnilor ș-a-mpăraților. Eroul, ajuns într-o pajiște minunată, poruncește bucătarului să-i pregătească masa, iar el pleacă cu slujitorii la vânat. În mijlocul pădurii, rotindu-se după soare, se află niște case mari, de sticlă, împresurate de dafini (laurul se asociază cu simbolismul nemuririi), în care locuiesc trei zâne cu părul de aur. "Masa singură li se punea, singură li se rădica, și niciodată piciorul pe pământ nu puseseră." Ele plănuiesc să iasă din Dafinul-Verde ("cât
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
nu pot nega, dar în același timp le detest cu aceeași forță, ca și cum ar fi prima oară când le observ. De unde are poporul acesta o așa mare rezervă de bădărănie, nesimțire? Și mă refer doar la niște banalități, care ne împresoară ca într-o pânză deasă, abjectă, care ne bruiază cel mai mult viața. Viața în România. Codruț 23 februarie 2005 Îți trimit aceste două mari reviste („L’Express“ și „Time“), găsite prin aeroporturile lumii. La urma urmei, îmi dau seama
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
de vizită. Te las să ghicești ce am scris... Mirel 25 iulie 2006 Îngrijorătoare este violența românească, dragă Mirel. O violență din ce în ce mai prezentă în viața noastră sub multe forme. Mica violență, marea violență, violența verbală, dar și cea fizică. Suntem împresurați de ea, oriunde ajungem în România. Una dintre caracteristicile ei distinctive. Studiu de caz. Recent, un amic s-a dus să bea o bere-două la singurul club din micul meu oraș, unde se poate asculta și altceva decât manele sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
că partea constrânsă (în limitele acceptabilului, el însuși determinat prin convențiile actelor de acreditare) a vieții umane are limite și că dincolo de acestea se află paradoxal ! tot viață omenească (potențială, posibilă doar, în raport cu faptelor ei): practici și reguli elementare, "gânduri" împresurate de alte fapte subiective, "rostiri" (incorecte, adică neacreditate) etc. O scrutare a acestor limite nu este cu putință în condițiile acceptării necondiționate a normelor gândirii justificatoare, constrângătoare; dar nici în disprețul acestora. Totuși, ele constituie "lumea vieții" umane, într-o
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
vremea lui Nicolae Alexandru Mavrocordat voievod: „Au venit înainte noastră...rugătoriul nostru Neofit egumenul de la sfânta mănăstire Sfânta Vineri și de la Balica ce să numește Galata de Gios ș-au făcut jalobă...pentru locul... Balicăi... zicând igumenu precum le-au împresurat locul Ioanichie de Cetățuie,...c-au intrat în locul mănăstirii Balicăi pre șes de au luat în tărie lui de a zece.” Zeciuiala au luat-o de la grădinarii din jurul lacului Frumoasei. Si zice vodă în hotărârea de judecată de la 12 iulie
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
acea seliște de la Prisăci, coasta dinspre apus, nu iaste dată de Duca Vodă...mănăstirii lui Sfeti Ioan Zlataust nici de alți domni, ce iaste dată părinților lor, fiind călărași, ca să șadză acolo și să se hrănească...și călugării o au împresurat-o cu mare nedreptate arătându-ne și cărți de pâră și de rămas de la Mihai (Racoviță) vodă.” Nicolae Alexandru Mavrocordat voievod a trimis de mai multe ori oameni domnești să cerceteze locul. Mănăstirea Zlataust a rămas să aducă în termen
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
soborul de la sfânta mănăstire de la Socola...s-au pârât cu vătămanul și cu toți sătenii din sat din Buciumi pentru hotarul sfintei mănăstiri Socolii prin pregiur, zicând rugătoarele noastre călugărițele că le-au stricat buciumenii stâlpii hotarului și le-au împresurat locul.” In urma acestei judecăți, Gheorghe Duca voievod a „trimis pre boierul...Gheorghiță Septelici logofăt al doilea, și pre...Stratulat uricariul...Au mers acolo de-au strâns oameni buni de prin pregiur megieși și au mers din semne în semne
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
poartă, către Constantin Duca voievod, la 21 septembrie 1694 (7203): „Facem știre mării tale că viindu la noi călugărițele de la svânta mănăstire de la Socola ca să mergem să le alegem hotarul satului Iezărenilor și a Găurenilor.” Vecinii însă nu încetau să împresoare hotarele pământurilor călugărițelor. Așa se face că la 12 iulie 1708 (7216) Mihai Racoviță voievod a fost nevoit să trimită pe Constantin Zbiere clucer să aleagă hotarul din jurul mănăstirii dăruit acesteia de Alexandru Lăpușneanu voievod. După cercetarea la fața locului
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
știre pentru o crâșmă ce-ar avea rugătoarele noastre, Anghelina starița și cu tot săborul de la svânta mănăstire de la Socola...la Iezăreni, lângă morișcă, ce au acolo la drum.” - Să ne întoarcem, omule bun, la judecățille călugărițelor cu cei care împresurau moșiile sau luau din averea mănăstirii. Una din pricini s-a judecat la 24 dec. 1666 (7175), în vremea lui Iliaș Alexandru voievod. Pârâtul era Gheorghe vornicul, de târgul Iași, care pretindea că un loc de prisacă de pe moșia mănăstirii
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Socola, pe egumenul di Cetățuie, dzicând stareța și călugărițele di la Socola că moșie mănăstirii lor este hotărâtă și stâlpită dispre locul Cetățuii și au și scrisori în semne, hotarnică, dar egumenul de Cetățuie trece piste semnile hotară și le împresură moșie și apuc de dijmuiește di pe locul Socolii în tărie lui. Si se plângu de mare strâmbătate, pentru că jăluiră că au mai dus hotarnici...dară egumennul de la Cetățuie ocărăști pe martori și sare să-i bată. Deci iată că
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
mitropolitul. Asta se vede din mărturia hotarnică a lui Lupu, mare stolnic, din 1 nov. 1744 (7253): „Facem știre cu această mărturie a noastră că, jăluind sfinție sa, părintele Iezechil arhimandritul, egumenul de la sfânta mănăstire Trii Sfetitele...dzicând că-i împresoară sfinție sa părintele mitropolitul chiriu chir Nichiforu un loc de prisacă...care locu...este pe locul mănăstirii Copoului și este datu de răpoosatul domnu Vasilie (Lupu) vodă ctitorul mănăstirii.” După ce Lupu, mare stolnic, face cercetarea la fața locului, constată că
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
sa părintele mitropolitul chiriu chir Nichiforu un loc de prisacă...care locu...este pe locul mănăstirii Copoului și este datu de răpoosatul domnu Vasilie (Lupu) vodă ctitorul mănăstirii.” După ce Lupu, mare stolnic, face cercetarea la fața locului, constată că mitropolitul împresura locul cu nedreptate.Buduroiul cu miere atrage nu numai muștele, ci și pe cei puși să păzească anumite orânduieli. În cazul nostru, pe cele bisericești. Chiar pe însuși capul bisericii...Nu-i nimic de râs, om bun. Mai degrabă-i
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
de la măriia sa le-au luat-o călugării de la Sventâi Ioan cu asupreală.” Și „Călugării de Sventâi Ioan tăgăduia ispisocul Ducăi vodă și nu vrea să-l areate...Si ei îmblând să cuprindă acel loc cu meșterșug (viclenie),au fostu împresurat și locul Prisăcilor.” De aici înainte, pretențiile Zlataustului se măresc: „Acmu iarăși, de iznoavă (din nou), epitropul lui Sventâi Ioan scornind pâră au cerut și locul Prisăcilor de la mănăstire Aron Vodă și locul mănăstirii Clatii (Păun) ce se află în
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
l-am văzut plin de sânge, m-am speriat și am tulit-o acasă. Toată ziua am stat ascuns prin grădină, întrebându-mă întruna: dacă moare ăla a lui Tabacaru? Ce mă fac? îi și vedeam pe jandarmi cum îmi împresoară casa, cum mă leagă în lanțuri și mă duc la ocnă. Citisem « Moara cu noroc » și mintea îmi zbura aiurea. Desigur, nu s-a întâmplat nimic din toate acestea. Puiu Tabacaru s-a ales, pentru câteva săptămâni, cu o julitură
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
Steinhardt, botezat de părintele Mina Dobzeu în celula 18 a penitenciarului Jilava, în 1960. Superbă este mărturia părintelui Steinhardt legată de acest eveniment: „Va să zică este adevărat că botezul este Sfântă Taină, că există Sfintele Taine. Altminteri fericirea aceasta care mă împresoară, mă cuprinde, mă îmbracă, mă învinge, n-ar putea fi atât de neînchipuit de minunată și deplină... și noutatea, sunt un om nou: de unde atâta prospețime și înnoire ?”. Ioan Ianolide povestește în „Întoarcerea la Hristos” despre convertirea și botezul în
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
la bunuri imobiliare sunt trecute cele 8 1/2 fălci, care reprezintă pământul bisericii după legea rurală din 1864, la care a lucrat cu sârg și căminarul, însă [...] de peste 30 ani acel pământ nu se stăpânește de clerul bisericesc, fiind împresurat, nu se știe de cine: de proprietar sau de locuitori?47 În ianuarie 1903, bisericuța, după descriere, pare o ruină: podul deteriorat, lăsând să pătrundă păsări nocturne în ea și să facă mizerie și dezordine 48. Se sugerează chiar închiderea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
îl dezmiardă 312. Poetul accentuează, și în proza fantastică, asemănarea iubitei cu propria mamă, căci disponibilitățile ei materne îndeamnă femeia șă-și desmierde și să-și ocrotească iubitul ca pe un copil, să-l apere de presupuse primejdii și să-l împresoare cu o dragoste din care nu reiese întotdeauna limpede cât îi aparține mamei și cât iubitei 313. Mai mult decât atât, Ieronim se familiariză [...] cu micul imperiu, era ca acasă (s.n.), îngrijea de straturile grădinei și de stupi, îmbla ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
mă trimit către o poezie a cărui autor nu îl cunosc: Căsuța mea Căsuța mea, cu geamurile plânse, E noapte-n jur, luminile sunt stinse. Sub candela cu mucul ei de tort Veghez trecutul, ultimul meu mort. Doar umbra mă-mpresoară când m-apropii. În preajma ta șoptesc în taină plopii. O văd pe mama, lunecând tăcută Cu mâna ostenită pe-alăută. Iar tata a plecat și el departe Într-o poveste, dincolo de moarte. S-au dus pe rând și n-au
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
bucăți de carton ondulat, aflată În plin câmp, iar În spatele ei zărisem ceva ca un hangar, care părea să se potrivească descrierii lui Andrei. Până să mă apropii de poarta mare de tablă, lăsată lipită de gard, m-am pomenit Împresurat de o haită de șapte-opt javre flenduroase. Nu făceam decât să le Întărât și mai tare lovindu-le cu piciorul la grămadă și aplecându-mă după o piatră pe care n-o mai găseam. Schelălăielile deveneau numaidecât lătrături și mârâituri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
amurg perpetuu purtându-mă printr-un oraș subteran pe care-l dărâmam și-l reclădeam neîncetat și-l populam cu mii de figuri familiare și necunoscute. Ele mă asaltau și dădeau să mă strivească sub gemetele și văicărelile lor, mă-mpresurau cu chiotele și hohotele lor de râs, râdeau de mine, mă scuipau și-mi trăgeau șuturi În dovleacul de căpățână, se ușurau pe masa mea și-n patul meu, abia de mai puteam respira de duhorile lor Înecăcioase. Aș fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
În noi. Vânau poporul ca pe iepuri, din Dacii În plină viteză. Ne Împușcau de la ferestre, din poduri, de pe acoperișurile blocurilor și iarăși fugim și trebuie din nou să ne grăbim fără să ne pripim. Ceața unui amurg fumegos ne Împresoară și ne sufocă. Hansi gâfâie lipit de zid lângă mine, și pe urmă Îl văd aplecându-se În spatele unei Dacii care rulează la pas. Alunecă pe lângă ea dându-i ocol și trage prin parbriz afară un om ca pe-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cu soldați și nouă taburi spre centrul orașului și de-acum știam că rămăsesem un popor format dintr-un singur ins. Sărmanele oasele mele, da, e ziuă și a Început din nou să se tragă și iarăși fug cu moartea Împresurându-mă din toate părțile. Am făcut un ocol mare pe câmpuri ca să ajung la gară și-am constatat cu surprindere că În Împrejurimi viața părea să fi intrat În normal. Lumea mișuna Încolo și Încoace nesinchisindu-se de Împușcături, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
privirea Înlăcrimată În Întunericul demisolului meu din Bariera Vergului, unde aceeași istorie teribilă și perfect ilizibilă zăcea ferecată În două sute de kilograme de coli de hârtie scrise de mâna mea pe ambele fețe. De cum m-am apropiat, m-am pomenit Împresurat de un nor de praf a cărei unică menire părea a fi aceea de a mă Împiedica să respir. N-am putut să stau acolo mai mult de o zi și o noapte, astfel că-n primele zile de după Anul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]