2,171 matches
-
m-au ocrotit și m-au apărat extra ordinar, de aceea, când au murit, am rămas orfană. — De cine erai legată sufletește când erai la școală? Am vrut s-o întorc cu gândul spre vremurile de demult. În liceu mă împrietenisem cu o elevă tot atât de infer nală și de greu de suportat ca și mine. Apoi înteme iasem un triumvirat al prieteniei împreună cu alte două fete care erau în aceeași clasă cu mine. Ne-am făcut surori de cruce, înțepându-ne
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
atmosfera fermecată a castelului vechi, pereții acoperiți de tablouri cu strămoșii gazdei, pictați de artiști celebri. I-am ascultat cu voluptate pe el și pe Sergiu filozo fând până adânc în noapte. Mai era un mare regizor ita lian care, împrietenindu-se cu Sergiu, i s-a confesat odată: „Sunt îndrăgostit de trei ani de nevasta ta.“ 106 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE 1. Ida Haendel (n. 1928), violonistă poloneză, stabilită în Anglia. 2. Murray Perahia (n. 1947), pianist american
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
stam câte trei într-o bancă: Botez Nicolae, Ben Jules și eu. Mi-a părut rău că am fost nevoit să-l părăsesc pe Luca, repetentul, care-mi putea fi de atâta folos prin cunoștințele lui, dar curând m-am împrietenit așa de mult cu noii mei colegi de bancă, încît l-am uitat! Și-apoi aceștia erau boboci, puști, ca și mine, iar nu repetenți! După așezarea în bănci și întocmirea catalogului, a venit din nou "Don' petagog Pavelescu", care
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Cam așa e... vezi, la asta nu mă gîndisem! Dar acuma, vrei, nu vrei, trebuie să dai examen cu ele! Dintre toate fetele, mai frumușele erau vreo două: Dudu Stelniceanu și Lizica Mateescu-Capețineanu, bune eleve amândouă. Și lăzăriștii s-au împrietenit repede cu ele, că erau foarte comunicative și spirituale! Ni s-a părut mai greu la prima materie și a fost suficient să ne-ncadrăm în ritmul și-n atmosfera "particularilor", că restul a mers ca pe roate. Când am
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
la birjar, care, frecîndu-și labele înmănușate cu colțuni de lână cafenie, privea hodinit la ea ca și cum ar fi văzut străvezind ceva soare prin gerul afurisit... și Mini surâdea mereu mai destins, încălzind mai tare clipa ridigă. ... Da! tot atunci se împrietenise cu buna Lina ... și enigma ei părea birjarului limpede deplin, deoarece gura lui lată avea strâmbătura bucuroasă a cuiva care privește un om fericit. Mini apucase hârtia de douăzeci și liniștită o puse la loc, pornind încet spre casă, pe
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
pe truditori. Când soarele a ajuns la asfințit, obosit dar mulțumit, am coborât din înălțimi pentru a mă bucura de odihna nopții. Mâine voi porni din nou într-o plimbare prin înălțimile cerului, purtat de norul cu care m-am împrietenit și pe care l-am îndrăgit. Pe mâine! Inspirația Gândurile zboară libere, navigând singure sau în stoluri, ca păsările călătoare, purtând pe aripile lor idei și proiecte și vise. Dar cum să le prinzi? Dacă ar fi ca fluturii, le-
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
era lumea aceea, plină de lucruri pe care nu le înțelegea. Andrew a fost fericit când ea și-a recăpătat puterile. S-a implicat în munca de la misiune cu mai multă vigoare și a încercat pentru prima oară să se împrietenească cu oamenii în mijlocul cărora trăia. Simțea că-l iubește cu adevărat pe Andrew pentru c-o adusese aici, iar el îi răspunse luând-o cu el să cutreiere cartierele sărace, în căutarea oamenilor pe care voia să-i convertească. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ta? am întrebat-o, observând încântarea care-l cuprinsese deodată pe mota nul Petrușka. — Am atâtea povești să-ți spun despre iubitele viețu i toare care mi-au încălzit de-a lungul anilor sufletul cu pre zența lor... — Te-ai împrietenit cu vreun animal în copilărie? am isco dit-o plină de curiozitate, fără să-mi treacă prin cap că istorisirea Ioanei avea să stârnească gelozia motanului. Animalele au făcut parte din viața mea, ca și stelele, spuse ea cu însuflețire. Împărtășeam
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Urmă o clipă de tăcere. Motanul nu se clintise din loc, fixându-ne cu ochii lui scânteietori. Doar în răstimpuri își mișca mustățile aurii într-o parte și-n alta. — Când aveam vreo șapte ani, reîncepu Ioana, la Câmpulung, mă împrietenisem cu un șoricel pe care-l botezasem Nae. Mă întâlneam cu el când se termina dejunul; după ce masa era strânsă, mă duceam tiptil-tiptil să aștept la gaura de lângă ușă, unde îl descoperisem cu un an înainte, căutând vreo firimitură uitată
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
e formidabil, dar viața de acolo nu era pe gustul meu, era prea mondenă, singurele distracții erau jocurile de cărți, iar în vizite conversațiile mă plictiseau la culme. Era o viață monotonă, fără cultura efervescentă de la Paris. Noroc că mă împrietenisem cu Gloria Alcorta, scriitoare și sculptoriță de mare talent, care avea o fermă cu cai, ți-am povestit despre ea. — Ai pictat ceva în Argentina? — Foarte multe guașe. — Adică ai avut, să zicem, o perioadă latino-americană în pictura ta? — Am
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
m-au ocrotit și m-au apărat extra ordinar, de aceea, când au murit, am rămas orfană. — De cine erai legată sufletește când erai la școală? Am vrut s-o întorc cu gândul spre vremurile de demult. În liceu mă împrietenisem cu o elevă tot atât de infer nală și de greu de suportat ca și mine. Apoi înteme iasem un triumvirat al prieteniei împreună cu alte două fete care erau în aceeași clasă cu mine. Ne-am făcut surori de cruce, înțepându-ne
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
în suflet atmosfera fermecată a castelului vechi, pereții acoperiți de tablouri cu strămoșii gazdei, pictați de artiști celebri. I-am ascultat cu voluptate pe el și pe Sergiu filozofând până adânc în noapte. Mai era un mare regizor italian care, împrietenindu-se cu Sergiu, i s-a confesat odată: „Sunt îndrăgostit de trei ani de nevasta ta.“ — De bună seamă că Maestrul s-a enervat, am pre supus eu. — Știi ce i-a răspuns Sergiu? „Și eu sunt îndrăgostit de ea
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Un țurțure lung nu se formează într-o singură noapte de ninsoare“. Păi, rădăcinile incidentelor pot fi găsite în timpul domniei împăratului Kang Hsi. În acea vreme, când Marea Împărăteasă Hsiao Chuang a ajuns în toamna vieții sale, ea s-a împrietenit cu un misionar german pe nume Johann Adam Schall von Bell. El a fost cel care a convertit-o pe Majestatea Sa la catolicism. Cum a fost posibil așa ceva? Mă refer la convertirea Majestății Sale. — Nu peste noapte, desigur. Schall
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
la universitate. De aceea i se întîmpla destul de des să n-aibă chef de seminarii; atunci își lua de-a valma grupa, fete și băieți, și-i ducea sub deal, la cramă. Acolo încingeau un chef de pomină; astfel se împrieteni cu noi la cataramă. Nu mult după ruptura dintre Patricia și mine s-a petrecut una din aceste agape. Afară de cîteva fete, toată grupa o luă către podgorii pe jos. La barieră era iarmaroc. O țigancă tînără se zvîrcolea, deznodîndu-se
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pensionar, acesta se scula în picioare, privea nedumerit în spate la scaunul cu arc care pocnea de spătar și își așeza umerii în palton. Deputat de circumscripție, moș Chifor fusese ilegalist. Mititel, cu ochi limpezi de găină, fostul fochist se împrietenea mai ales cu necunoscuții. Se mirau și aceștia de căldura cu care, strîmbîndu-se de rîs, îi întîmpina ilegalistul. De la prima frază sala izbucnea în hohote. Toți adormiții se trezeau. Nici vorbitorul nu pricepea cu ce a înveselit lumea; rîdea și
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
I-am lăsat pe ăia micii fără mâncare. Tata e la muncă. Să vezi chirăială când s-or trezi. N-are nimica! Să mănânce și ei din grădină și de prin pomi. Diseară le fac pește fript!”. Cu Lică se Împrieteniseră Într-o tabără pentru elevi. Era undeva, pe malul unui râu, Între niște dealuri care lor, crescuți la câmpie, li se păruseră munți uriași. Barăcile În care dormeau copiii erau aproape numai din lemn și În dormitoarele băieților cartonul pereților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nu-l jignească, arătând din vorbe că Îi văzuse bine singurătatea. „Hai să vin”, răspunsese Lică. Avea În glas, pe lângă bucurie și ușurare, și ceva care spunea că se lăsase rugat până să primească poftirea la masă. De atunci se Împrieteniseră și fuseseră nedespărțiți cât durase tabăra. Întorși acasă, aflaseră că mama lui Lică murise. Deși nu vorbiseră niciodată despre asta, verii se gândiseră multă vreme cum femeia, cu dureri de moarte În pântece, izbutise să Încingă cuptorul de pământ, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și care făcea stihuri pe care le recita seara la divane. Nu Înțelegea nimeni mare lucru din poeziile lui, dar Îi arătau respect pentru că erau Încredințați că știa multă carte. Pe deasupra, le citea și ziarele cu voce tare. Lățosul se Împrietenise cu unul dintre popi și se bețivăneau Împreună În camera din dos a cârciumii. Popa Îi arătase, ca pe un zapis de mare preț, ce scrisese pe o bucată de hârtie un preot de demult, al cărui nume nu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În timpul scurtei Înfruntări, Locotenentul zăcuse În nămol, cu inima cât un purice. Mormăise mulți ani după aceea Colonelul În somnul său din patul de văduvă al Tușii: „Ce era să fac, domnule? Ivan habar n-avea că țările noastre se Împrieteniseră cumva și se pregătea să ducă la capăt ce Începuseră nemții, adică să mă umple de plumbi. Până una-alta, trei dintre ei scotoceau prin atașul motocicletei, iar al patrulea mă păzea...”. Când ăia scoseseră strigăte de Încântare, cel ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
De atunci Îmi poartă centralista o râcă statornică, deși am Încercat de câteva ori s-o lămuresc ce și cum. Așa că nici telefonul nu e o soluție. Oricum, n-aș vrea să mă Îngroape. Când aveam vreo doisprezece ani, mă Împrietenisem cu un rudar, Lică. Băiatul ăsta s-a Înecat În Gropanul de la Dunăre. S-a aruncat În apă, Încins de soare și de vin, a făcut un șoc termic și-a murit. Când tată-său l-a scos din adâncuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
acasă, nemernicindu-mă, după cum era și firesc, cu vin mult și ospețe grele, cu carne de porc. Pe urmă am plecat la niște camarazi din companie care stăruiseră să mă duc pe la ei și-mi promiseseră chefuri și orgii nemaiîntâlnite. Ne Împrieteniserăm, printre altele, și pentru că eu primeam mâncare de acasă mult mai des decât ei - locurile lor de baștină erau câteva sute de kilometri spre nordul țării - și totdeauna Împărțeam până și ultima firimitură. Mai ales prăjiturile mamei Îi dădeau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
școlărească Își cumpăra, pe lângă altele folositoare grelei munci de Învățăcel, și acea hârtie albastră de la prăvălia fără firmă de la capul satului, numită după vremelnicii gestionari. Pe când magazinașul Înghesuit Într-o singură odaie strâmtă se numea La Titi, Ectoraș (care se Împrietenise cu vorbărețul gestionar ce se plângea tot timpul că, după cât câștiga În urma negoțului său, ar fi fost mai Înțelept din partea lui să investească o sticlă de gaz și un băț de chibrit ca să dea foc Întregii șandramale și să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mă‐ndeamnă Să vin spre‐această temniță ciudată În care toți vom fi închiși odată. Trec iarăși printre cruci posomorâte, Printre cavouri bine zăvorite și lespezi care sunt atât de grele Pentru nimicul îngropat sub ele. Cu morții greu ne împrietenim! Îi ducem cu alai la țintirim, Cât mai departe din oraș afară, și îi ascundem bine în pământ și le‐ așezăm și‐o piatră pe mormânt. De frică parcă să nu iasă iară! Absurdă trudă, amăgire lașă! Abia întorși acasă
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
al păcatului”. Gândurile de pe șine s-au regăsit pentru un moment și au visat un vis cutremurător...A durat douătrei secunde, cât durează visele visate de mulțimile șterse, comune...Dar era unic pentru că era visul lor...Și pentru că s-au împrietenit, în spațiul subconștientului, s-au sprijinit unul de altul, așezându-se cât mai comod pe șina metalică, lucioasă, întrebându-se unul pe altul dacă-i este bine.În subconștient era plăcut si parcă era bine...Și atunci, au pornit hai-hui
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
celulei căptușite în care o să fii închisă într-una din cămășile alea superbe cu mâneci lungi, n-o să te mai crezi așa de grozavă! — N-o să fiu închisă într-o celulă căptușită, am spus eu cu îngâmfare. Și-o să mă împrietenesc cu toate celebritățile de-acolo. Chiar vin acolo vedete pop? Oricât încerca ea să mascheze, începuse să se vadă ce încântată era. — Da, am asigurat-o eu. — Sigur? m-a întrebat ea din nou. — Sigur. — Sigur, sigur? Sigur, sigur. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]