1,000 matches
-
a încetat niciodată să-și exprime cu emfază recunoștința față de Președintele Wilson pentru principiul autodeterminării al acestuia, care făcuse posibilă înfăptuirea României Mari. Înainte de plecarea lui Iorga, în cea mai bună tradiție a politicianismului, Vintilă Brătianu a început să-l împroaște cu noroi: Cine plătește călătoria lui Iorga?" Iorga a prezentat prompt o "notă de plată" pînă la ultimul bănuț: cheltuielile erau suportate de americanii de origine română care îl invitaseră 214. În cele din urmă, în ianuarie 1930, Iorga și
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
generală, odată cu creșterea puterii Legiunii, regele a simțit că i se forțează mîna. Începînd cu ziua de 7 februarie, el și-a inițiat ministrul de Interne, Călinescu, asupra planurilor sale. Moment în care Călinescu a părăsit rîndurile Partidului Național Țărănesc, împroșcat cu insulte de către Mihalache. Iorga a fost și el inițiat pe 8 februarie. Iar la 10 februarie 1938, regele a anunțat la "Radio România" cu vocea sa plăcută, că: "În timpuri grele, doar metodele eroice pot întări România, a cărei
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
de multă vreme dezlipită de acolo. Perry își mutase în această încăpere divanul lui, și-și instalase chiar și un reșou electric (pe care preparasem curry), astfel încât îi lăsase Pamelei restul apartamentului. Reșoul era așezat pe un pătrat de ziar, împroșcat cu stropi de mâncare. Femeia de serviciu îi părăsise după ce fusese insultată de Pam. Încăperea era îmbâcsită de praf și mirosea a tigăi arse și a rufe murdare. Dar, în orice caz, așa cum spusese Perry, ușa putea fi închisă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
am denumit „Pasul Khyber“, locul în care masivele stânci galbene au invadat pământul, înghesuindu-se pe lângă buza dealului în mormane gheboșate, printre care fusese tăiată o despicătură strâmtă, pentru a îngădui traversarea drumului. În lumina lunară, stâncile se detașau brune, împroșcate cu numeroase punctulețe sclipitoare, acolo unde razele prindeau micile fațete de cuarț. Am străbătut defileul întunecos și am trecut de golf, puțin mai departe, în locul în care se desfăcea o cărare ce urca pe deal, ocolind o pădurice și unindu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mării își schimba nuanțele, sub un cer palid, cu un singur nor mare, gălbui strălucitor, plutind deasupra orizontului, ca o lungă zdreanță de mătase. Purtam jerseul irlandez primit de la Doris. Am început să cercetez marea prin binoclu. Scrutam suprafața fremătătoare, împroșcată cu pete albe, și mă lăsam pradă unei anxietăți crescânde, dându-mi seama că ceea ce căutam eu acum, așteptându-mă să apară dintr-o clipă în alta, era monstruosul meu șarpe marin. Mi-am lăsat jos binoclul și am constatat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
întunecă brusc luminosul cerc vizual. Pe urmă, fără nici un motiv special, mi-am schimbat poziția, astfel încât lentilele vrăjite și dilatatoare să se mute dinspre apă către uscat. Zăream valurile spărgându-se de stâncile galbene de la piciorul turnului, și apa înspumată împroșcându-se din despicăturile și văiugile de piatră. Stâncile ude, pe urmă stâncile uscate, pe urmă câteva petice de iarbă cărnoasă și țepoasă, cu structură de cactus, pe urmă un tufiș de opățel, alb ca hârtia și legănat de vânt. Pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și-i trăsese în jos. Simțind nevoia să râd de bucurie, am început să mă dezbrac cu aceeași grabă, dar abia apucasem să-mi deschei nasturii de la cămașă când plonjonul său perfect a despicat marea cu un plescăit care a împroșcat stânca lucitoare de la picioarele mele. După o clipă l-am urmat, cu răsuflarea tăiată de răceala apei, dar, după câteva momente, am început să mă încălzesc și să mă avânt. Servitorul meu Opian venise să ne aducă prosoape. Părea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și apoi a făcut curba în locul unde drumul satului se bifurcă spre interior. Aci, Peregrine, a oprit mașina cu o hurducătură, a ieșit, a deschis portbagajul, și s-a întors cu un cric, a sfărâmat într-o izbitură restul parbrizului, împroșcându-ne cu o ploaie de așchii de sticlă. Examină apoi crestăturile de pe caroserie. — Ce naiba caută cățeaua asta afurisită aici? mormăi pe un ton care nu părea să aștepte un răspuns. Puțin mai târziu, adăugă îngândurat: era bună la jocul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
bucată de timp. Vremea de vară răcoroasă revenise cu un cer cețos și o mare calmă. Apa era de un gri-bleu, pal și luminos, aproape alb, care se confunda cu cerul, și se legăna cu o mișcare alertă, aproape dansantă, împroșcată de soarele anemic cu mici explozii de lumină metalică, palid aurie. Avea un aspect de mare fericită și mi se părea că o privesc prin ochii lui Titus. M-am întors în dormitor. Ceilalți trei dormeau în camerele de jos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mai puțin decât cel condus de analfabetul de Dăscălescu”. (Chiar dacă hiperintelectualul și-a depus mandatul, lăsând în urma sa doar premisele create pentru bișniță și pentru un fel de cultură de piață în care atunci când cineva îndrăznește să spună adevărul este împroșcat cu noroi în toate fițuicile care nu se mai sfiiesc să facă deschis elogiul securității.) „Nu te lăsa, Petrică, tată”, era îndemnat acum un an într-o astfel de fițuică liderul nostru național, iar cel care îi spunea aceste cuvinte
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
versuri, unui citat din Coșbuc: "și-acum mă taie, dacă vrei/ și-aruncă-mă la câini." Ce-o fi ieșit? Cum scriu? Scriu cu tocul cu peniță muiat în călimară, pe o hârtie cu textură aspră, astfel încât tocul se mai împiedică și împroașcă cerneală. Tocul e fix acela cu care am scris în primii ani de școală. La fel și penițele. Până și eu sunt tot acela care a scris cu tocul și cu penița în clasele primare. Ce-i poezia? Repet: nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
arbuștilor se afla un șanț nu foarte adânc, dar destul de larg, astfel că șansa ca mașina să se oprească acolo era destul de mare. Mașina s-a prăvălit în șanț, dar, ca un mistreț furios, a izbit cu „râtul“ malul celălalt, împroșcând totul în jur cu noroi, „a mușcat“ din arbuști și, în sfârșit, s-a oprit. Dincolo de arbuști, aveam să văd curând, începea o prăpastie cu pereții perfect verticali, al cărei fund nu se vedea. Am coborât din mașină și ne-
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
La sfârșitul concursului, a avut loc proba cea mai distractivă. Umflarea și vopsirea baloanelor. Încheiate fiind aceste operații, câți- va membri ai... juriului treceau din om în om, apreciau, chipurile, reușita, timp în care înțepau baloanele. Evident, acestea pocneau și împroșcau vopseaua albă, care, de fapt, era un fel de pastă ce nu producea nici un necaz nimănui. După aceasta ultimă isprava, micuțul Armel s-a apropiat de Claudia și a întrebat-o: - Dumneavoastră ați știut să completați chestionarul? - Da, Armel, cred
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
fiori. Astăzi ce mai urmează oare? Trăim periculos, într-o atmosferă saturată de violență și teamă, de agresivitatea tipică pentru subdezvoltați și în confuzia valorilor care a fost întotdeauna premergătoare epocilor dominate de autoritarism și conflict. Cum deschizi televizorul, hiene împroșcând ură, orori și vulgaritate te sufocă pur și simplu. Există semeni de-ai noștri, mai puțin atinși de efectul civilizator al educației sau al culturii, care își fac un titlu de glorie din animalitatea lor stridentă. Fotbaliști care răcnesc manele
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
tot timpul la clasă ne spunea ea, într-un timp extrem de scurt violența verbală va rămâne fără efect din cauza obișnuinței. Chiar așa, pe cine mai impresionează azi cutare psihopat de la Antena 3 care răcnește, cu ochii scoși din orbite și împroșcând cu bale ecranul televizorului pe dinăuntru, la fel ca în ultimele 327 de apariții seară de seară? Există deja, o putem spune fără ocol, o insensibilitate generalizată față de nedreptate și orori, față de lipsuri și față de corupția instaurata (pe scară mare
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
trebuie „lapidate” ori măcar simbolic „violate” lingvistic. Furunculul nu este un individ care poate fi rezolvat prin stoarcerea sa de puroi ori prin metode chirurgicale. Și asta pentru că puroiul acela instrumentat astfel, fie chiar și în scopuri terapeutice, i-ar împroșca și pe „chirurgi”, mânjindu-i. De aceea, soluția cea mai la îndemână este ca Furunculul să fie lăsat să piară pe limba lui, înecat în propriul său puroi, în propria-i mâzgă lingvistică. Omul-furuncul este un individ întru totul căzut
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
lingvistic, tocmai pe o igienizare cinică a țării incriminate. Dezgustați de „mahalaua” (politică) și de „țigănia” (politică) România, „deratizatorii” intenționează să o purifice prin șoc și prin insolență: dar repulsia produce tot repulsie, lăsând la iveală doar plăcerea de a împroșca și spurca. Cinismul trupei Paraziții nu salvează nicidecum melodia Fuck you, România! de senzația de mocirlă morală (chiar dacă, în videoclipul promovat de Paraziții, este incriminat pe bună dreptate regimul Iliescu din perioada 2000-2004, remarcat pentru caracterul său mafiotic la nivel
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
cum să-mi extirp ori să-mi lichidez identitatea. Tocmai pentru că este a mea. Am, în schimb, alergie și port bătălii cu România mahalagizată și „țigănizată”. Pe aceasta o resping - dar chiar și așa, nu o insult și nu o împroșc. Tocmai pentru că este și a mea. Nu am cum și nu pot să ucid România, fiindcă aș comite un soi de sinucidere simbolică și o autolapidare. Dar și fiindcă nu mi-am pierdut nădejdea. Nu sunt dotată cu vreo răbdare
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
o vrea. Nu este Anglia și nu este britanică.Numai să te țină... ... Doar că după atâta cultură ingerată pe gratis (muzeele sunt free of charge!), până și cupa de cafea s-ar putea să îți dea o idee pentru împroșcat, nu cu gelatină, ci cu real art. Put you brain at work in London, zice omul din Subterană... ... E o lume în sine... ... Și îmi trece prin cap, ca artist stradal, as London welcomes me enough. Covent Garden, here I
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
nu se răzgândească arbitrul și cu fani învinețiți de ură împotriva echipei adverse. La nivelul cel mai de jos, patronii agramați, ale căror declarații sunt vânate de o ciurdă de ziariști... Nu se mai vede mingea de fotbal de lăturile împroșcate pe gazon, ca și de femeile goale ori mașinile ultimul răcnet cu care presa tabloidizată întreține pasiunea microbistă. Nu mai poți vedea fazele, pasele, driblingurile, momentele de virtuozitate tehnică, gândirea strategică. Competiția sportivă tinde, la noi, către un spirit de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
Hai că v-am plictisit... O TARTĂ PENTRU ILIESCU La sfârșit de mandat prezidențial, Ion Iliescu a mai încercat un turneu nord-american de succes. Însă nimeni nu-și va aminti discursul său de la ONU. Toată lumea va reține cum a fost împroșcat cu brânză de un român din diaspora. La început știrile au fost contradictorii și dramatice. Încă înaintea jurnalului propriu-zis o televiziune anunța că la Montréal Președintele Iliescu a fost lovit de un manifestant cu o pancartă. La știrile zilei era
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
de ce a recurs la această formă de protest. Avrut „să-l facă de brânză“, „să-l facă de râs“. Să fie el vreun nebun furios? Nici vorbă. Cristian Păvălucă nu e un marginal confuz ca Isaia, omul care l-a împroșcat cu cerneală pe fostul președinte Constantinescu. Păvălucă este un om cu studii superioare pe care le-a absolvit cu o medie aproape de zece, ceea ce i-a permis apoi să înceapă o carieră universitară. În ’90 emigrează în Canada, unde lucrează
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
început să ne declarăm tablourile și cadourile... NIȘTE CIORI VOPSITE-N ROȘU Pe cine mai interesează angoasele unui om sfârșit? Iliescu le-a bătut obrazul noilor lideri PSD. Hai să zicem chiar că i-a plesnit. Sau că i-a împroșcat în față: ciocoi, aroganți, oportuniști, corupți. Veți spune: ei și? Adresanții au răbdat în tăcere, s-au șters pe fețele acre și-au trecut mai departe. Nu s-a schimbat nimic, dar nimic. Cel mai așteptat eveniment al săptămânii, Consiliul
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
înalte studii politice. N-o mai spală nici inundațiile, nici alegerile anticipate. NICIODATĂ, NICI O BRAZDĂ Când C.V. Tudor a urcat la tribuna Senatului, am crezut că plesnește ceva în el. Cu ochii scoși din orbite, cu pumnul strâns, Vadim a împroșcat în obrazul liberal-democraților: „Este o lege criminală, cu consecințe foarte grave. O parte a Ardealului este maghiarizată, peste tot vezi steagul Ungariei... Dați-vă jos denumirea de partide naționale, o să vă scuipe lumea dacă votați această lege! Treziți-vă!“ Odată ce
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
putea fi străpunsă. Nu știam încă, pe vremea aceea, că pentru a pătrunde unele fecioare e bine să folosești pomadă ori unt proaspăt. Până la urmă îmi prinse pula, ca să mă ușureze. Strânsă de mâna ei blândă și albă, slobozi și împroșcă o sămânță azurie pe pizda, pântecele, coapsele și mâna ei!". Op. cit., p. 44 La început, se pare că dorința n-ar fi împărtășită, dar, o dată demarată relația, tânăra, deosebit de înzestrată pentru activitatea sexuală, devine, la rându-i, activă. Slobozirea spermei
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]