16,677 matches
-
mă uit mai atent. Am lovit un sfânt: Sfântul Prooroc Elisei. Ha, ha, ha! Probabil și-a proorocit lovitura aceasta. Pă-că-tosul de mine! În câteva locuri din bucătăria mea Îngustă se preling, ca o tainică sângerare, dâre lungi de salivă, Împrumutând reflexele diamantii ale luminii de afară. Îmi aprind o nouă țigară și inspir adânc. Nu mai tușesc. Ușor amețit și cu ”ceva” experiență de fumător acum, mă las Învăluit de pânzele subțiri ale norișorilor formați. Seamănă cu fâșiile străvezii văzute
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
strigă: - Olga, bună! Ești așa de grăbită încât nu mai vezi lumea din jurul tău? Iată că a venit și ziua cea mare, spuse Ina. Nu i așa? Prietena ei nu-i răspunse. Se priviră reciproc, câteva minute, având aerul că împrumutaseră haine străine, timp ce păru a fi deosebit de îndelungat, ca mai apoi să râdă în hohote și să se îmbrățișeze. În ochii Olgăi se iviră câteva boabe de rouă. Dar reuși să spună: - După-amiază vin la tine, am atâtea să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
modul în care domnișoara Olga își împărțea grațiile. Iată, încă o confirmare! Își spuse în sinea sa. Vorbe nechemate care se voiau rostite erau încărcate de mâhnirile naivității sale. Casandrele aveau material din belșug pentru buletinele lor de știri... Alex împrumută pentru un moment, fizionomia unui om încercat de milă pentru bietul tânăr. Dar, dată fiind situația mai mult decât delicată în care se afla, nu o putea exprima în toată deplinătatea ei. Numai un noroc l-ar fi putut scăpa
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
bună-credință. Proprietarii nu se opun plății cotelor majorate pentru ca furnizorii să nu oprească utilitățile de care au strictă nevoie. Pentru oamenii corecți, oricât ar fi de simpli și săraci plata datoriei la bloc este prioritară,chiar dacă sunt obligați să se împrumute de la o pensie la alta. În toate aceste cazuri medierea este singura soluție rapidă și eficientă care asigură recuperarea debitelor restante treptat și în timp rezonabil.Recurgerea la instanță trebuie să fie situația extremă la care se apelează. După cum s-
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
În fiecare seară, Luis privea reclamele T.V. pentru a se convinge: camere spațioase, pline de confort, ca pentru o adevărată croazieră pe fosta Mediterană. Ce îl îngrozea însă pe Luis era costul unui asemenea bilet. Nimeni nu era dispus să împrumute bani, băncile dăduseră de mult faliment, asemenea tuturor firmelor, corporațiilor și companiilor. Întregul sistem economic dispăruse peste noapte; nu mai exista nici măcar noțiunea de economie, ci doar de panică. Toți doreau un loc sigur pe arcă, iar de aici nu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Ești sigur? Mă duc să ascult muzică până e gata masa. — Ăsta e doar un pretext ca să stai cu privirea pironită în tavan. — Îți pasă? Ieși cât putu de repede. În cameră domnea veșnica singurătate, care parcă începuse să îi împrumute glasul, mirosul, în curând și înfățișarea. Ar fi preferat să se poată depersonifica, să iasă din el însuși și să o ia de la început; sau pur și simplu să sfârșească ce începuse. Puse o casetă la întâmplare: Yesterday. Se așeză
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
celuilalt. Această obligație constituie o necesitate deontologică, deoarece numai În funcție de această condiție devine posibilă surmontarea individualității empirice pentru ascensiunea la universalitate, element care este, de altfel, fundamentul Eticii. Lăsăm deoparte semnificația teoretică a atitudinii În cauză a conștiinței, lucru care Împrumută din caracterul unei veritabile categorii, În virtutea atitudinii În temă, subiectul atribuie altcuiva, În afară de el, propria sa calitate de subiect și se plasează astfel, el Însuși În raport cu acel altcineva, În situație de obiect. Considerată sub unghiul practic, deoarece e În mod
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
fără rezerve, reieșea faptul cert că dorea să-și repună ambarcațiunea vieții pe linia de plutire. În căsătoria nu demult trecută la index, nu avusese motive de satisfacție. Își acuza fosta consoartă de infidelitate. Plimbările lor sub clarul de lună împrumutaseră din atributele adolescenților la prima dragoste. Așa se face că, în una din seri, aflându-se pe o alee mai puțin circulată, Victor își îngenunche sufletul în fața Olgăi și-i spuse simplu, fără o pregătire prealabilă: - Vrei să fii soția
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
cum nu se prea arătase în ultimul timp, ținând la spate ceva care constituia surpriza acelei seri. Nu se putu stăpâni mult timp și scoase la iveală un buchet mare de crizanteme albe, semnificând puritatea. A cui? Poate voia să împrumute din nevinovăția florilor și să o transfere în comportamentul lui care se depărtase, fie și accidental, de albul imaculat. Cine știe? Ina îl îmbrățișă, îl sărută și-i mulțumi pentru acest gest neașteptat, care constituia acum un adevărat eveniment. Dar
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
În câteva rânduri se gândi să renunțe la practicarea vânătorii și să-și și înstrăineze arma. Se răzgândi, însă. Chiar dacă bijuteria aceea ar fi încăput pe mâna oricui, tot unealtă purtătoare de moarte ar fi rămas. Pentru câteva săptămâni o împrumută unui coleg. Piuitul nu-l slăbi .O reluă și se duse cu ea acasă. La vânătoare mai ieșea, din când în când, dar, numai acolo nu-i era gândul. Piuitul îl ucidea, clipă cu clipă, mai rău decât un blestemat
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
păcat ai dat, dragul meu. Da. Peste mare păcat. Ai căzut în bestemul hachițelor. Ce-s alea? Nervii. Nervii femeilor nepotolite. Blestemul lor pătimaș. Să fugi de ele, cât vei vedea cu ochii! Să fugi, și să tot fugi! A împrumutat, de la șatră, o căruță. Sa dus la un castel de-al său, mai apropiat. I-a plătit descântătoarei, cât n-a fost așteptarea ei. Apoi, și-a ales pe una din femeile cele mai frumoase de pe proprietatea sa, și i-
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
cu el însuși - așa l-a găsit un vechi prieten, Edouard Saenger, cel care îl ajutase să se mute. Pentru că nu-i plăcea să aibă datorii, și-a pus pe piept portofelul cu 100.000 de franci, pe care-i împrumutase de la un prieten iranian în vederea închirierii unui studio; alături, manuscrisele ultimelor opere, arse. A doua zi, Șahid Nura’i, scriitor iranian și unul dintre cei care-l iubeau mai mult, moare de o criză cardiacă, într-un spital din capitala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
vasul intrase în mine în timp ce desenam și îmi condusese degetele. Era imposibil să disting cele două desene unul de altul. Doar că al meu fusese executat pe hârtie, în timp ce desenul de pe vas era dintr-un vechi email translucid, materie care împrumuta portretului un suflet straniu și făcea să-i apară în ochi o lumină nefastă. Nu, era incredibil! Aceiași ochi mari, goliți de gânduri, aceeași fizionomie, ermetică și naivă totodată! Nimeni n-ar putea înțelege ce am simțit atunci. Aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
care o impunea aerul fierbinte. Pretutindeni se simțea misterul la pândă. Plămânii nu mai îndrăzneau să respire. Deodată am băgat de seamă că trecusem de poarta orașului. Cu mii de guri lacome, căldura soarelui îmi sorbea nădușeala corpului. Strălucirea luminii împrumuta mărăcinilor din câmpie tonuri galbene, de șofran. Din fundul cerului, astrul, precum ochiul bolnav de febră, își revărsa razele asupra peisajului mut și neînsuflețit. Cu toate acestea, pământul și ierburile exalau un miros deosebit, atât de puternic, că, respirându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
adevăr, fața și ochii ei mă făceau să mă rușinez. O femeie care își dăruise trupul tuturor, cu excepția mea, în timp ce eu trebuia să mă mulțumesc cu vaga evocare a copilăriei sale, a acelei epoci în care trăsăturile sale puerile îi împrumutau un aer nesigur și fugitiv și când fața ei nu purta încă semnul dinților bătrânului negustor de mărunțișuri. Nu, nu mai era aceeași ființă. Mă întrebă, cu un ton sarcastic: „Ce mai faci?“ I-am răspuns: „Nu ești liberă? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Dumnezeu i-a ferit de chinul autoestimării ; În mintea lor , să zicem, Nicoleta Luciu Îi e superioară Luciei Sturdza Bulandra, deoarece ultima nu apare la tv și prin reviste. SÎc! Văd vînzătoare de la alimentară mergînd la chioșcul de ziare și Împrumutînd gazete ; mă enervează la culme! Într-o zi, mă voi duce și eu să-mprumut un ...parizer, să văd, vor fi de acord? Vine instalatorul, Îmi schimbă neonul, Îmi pune o aplică și-mi cere 200. lei. Într-o zi
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
e superioară Luciei Sturdza Bulandra, deoarece ultima nu apare la tv și prin reviste. SÎc! Văd vînzătoare de la alimentară mergînd la chioșcul de ziare și Împrumutînd gazete ; mă enervează la culme! Într-o zi, mă voi duce și eu să-mprumut un ...parizer, să văd, vor fi de acord? Vine instalatorul, Îmi schimbă neonul, Îmi pune o aplică și-mi cere 200. lei. Într-o zi mă voi duce și eu la niște reviste de cultură, să le cer măcar 200
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
ce rar se ascultă unul, pe celălalt, În anumite spectacole! La Început mă amuzau, acum mă enervează, comedienii care n-au răbdare să-și termine partenerul textul, și-i taie cu replica lor! De aici, dialoguri de involuntar absurd : „Așa că Împrumută-mi 100 de lei!” - trebuie să zică În finalul micromonologului, un histrion. Dar colegul s a plictisit să-l asculte, de zece minute, și-i taie finalul. Totuși, răspunde mecanic „ Nu dau bani cu Împrumut, din principiu!”. Nu-i voi
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
care o turnase în bidoanele răsturnate în buza canalului. Iar de aici, traiectoria imaginilor mentale se opri la insecticid. Nu la cel vărsat, de care în momentul acela nu-i păsa în niciun fel, ci la cel uitat în sticlele împrumutate de la nea Vasile, dosite în spatele tomberoanelor. Îl enervase dobitocul ăla de Anton și din pricina acestei enervări gândul îi fugise de la ele, când ieșise furios pe poartă, dimineață. Stătu un pic să analizeze mai atent problema. La finalul acestei scurte și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
-i moartă, fug dezvoltatorii pă capete. Cin' să bage lova, când toți șade cu capu' între urechi și-așteaptă la cutie, cu curu' pă bani. Cine are parnosu' nu să mișcă încă, cine nu-l are, nu să riscă să împrumute acuma dân bănci, la ce dobânzi își iau ăia. Să vând un teren care peste doi ani e un sfert dă milion pă cinzej' dă mii, doar fi'ncă-mi arde buza?" Ce dreacu', mă, am io față dă guțan!?" "Bine
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
scoți să-l vadă lumea, până negociezi, până găsești omu', până faci actele, trece, în mă-sa, mai mult dă două, trei, săptămâni. Mie-mi trebuie acu'!" "Și atuncea? Acum, pă bune, n-ai și tu pă nimeni să te-mprumute?" Dacă te-mprumuți, tot nașpa e, că le miroase la ăilalți a sânge proaspăt. Înțelegi? Singura treabă e să mă bag pă o bancă, deși asta era ultima opțiune." " Da, mă, da' rămâi cu obrazu' nepătat și nu te știe
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
vadă lumea, până negociezi, până găsești omu', până faci actele, trece, în mă-sa, mai mult dă două, trei, săptămâni. Mie-mi trebuie acu'!" "Și atuncea? Acum, pă bune, n-ai și tu pă nimeni să te-mprumute?" Dacă te-mprumuți, tot nașpa e, că le miroase la ăilalți a sânge proaspăt. Înțelegi? Singura treabă e să mă bag pă o bancă, deși asta era ultima opțiune." " Da, mă, da' rămâi cu obrazu' nepătat și nu te știe nimenea." "La asta
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Plus că mă simțeam ca ultimu' om, ultimu' guțan. Da, ce să mai vorbim! Și atunci, ce era să fac. Banii mei ca banii mei, da' trebuia să mă achit față dă dumneavoastră. Așa că du-te, Relule, la bancă și împrumută-te, că bani lichizi pă prafu' ăsta n-aveam și nici nu voiam să umblu să mă împrumut pă la cineva. Știți cum e: cine cere nu piere, da' nici nume bun nu are..." "Corect!" " Da. M-am dus la
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
să fac. Banii mei ca banii mei, da' trebuia să mă achit față dă dumneavoastră. Așa că du-te, Relule, la bancă și împrumută-te, că bani lichizi pă prafu' ăsta n-aveam și nici nu voiam să umblu să mă împrumut pă la cineva. Știți cum e: cine cere nu piere, da' nici nume bun nu are..." "Corect!" " Da. M-am dus la bancă, m-am milogit dă ăia, în morții mă-sii, și până la urmă mi i-a dat. Iar
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
de prejudecăți, și mai ales egalitatea în drepturi a sexului frumos cu a bărbaților. De altfel prin anii șaptezecitrei și șaptezecișipatru traversam o perioadă în care atât îmbrăcămintea fetelor sau tunsura lor, cât și chiar vocea intenționat răgușită sau groasă, împrumutau parcă ceva de la cele masculine; croiul pantalonilor părea că imită coriul pantalonilor bărbătești; desigur, se manifesta și reversul: bărbații parcă preferau pantalonii mulați pe corp, mai mult decât neîncăpători în partea din față de sub abdomen, ca cei femeiești, pletele, brățările
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]