970 matches
-
timpul de acum înainte, pentru că se vor ivi o sumedenie de noi oportunități. Fraierule, în cine ți-ai găsit să-ți pui speranțele, își zice Roja cu glas tare, ițindu și capul afară prin gura de metrou, ciulind urechile la împușcăturile răzlețe venite de pe acoperișuri, fofilîndu-se în patru labe pe lîngă parapetul care fusese ciuruit între timp de gloanțe de la un capăt la celălalt. După doar cîteva mișcări descoperi că drumul îi era barat de un morman de carne și zdrențe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
că nu. Blanchard clătină din cap cu tristețe. — E ca și mort. Pentru mexicani, omorul din culpă înseamnă camera de gazare. Amărâtul ăsta-i la șase săptămâni distanță de Marele Adios. Dinspre intersecția de la Evergreen cu Wabash s-au auzit împușcături. M-am înălțat pe vârfuri și am văzut trombe de flăcări răbufnind dintr-un șir de vitrine sparte și împrăștiind puzderie de scântei albe și albastre la contactul cu liniile de înaltă tensiune ale tramvaielor și cablurile telefonice. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cel mai mare dintre cele trei. Grăsanul căruia îi aparținea atelajul s-a întors să-și înfrunte adversarul. Am făcut un pas înainte. Renunțând la campania din estul Los Angeles-ului, cei trei s-au îndreptat, împleticindu-se, spre bulevard, spre împușcături și palmierii în flăcări. Blanchard l-a ciufulit pe Dos Santos. — Frumușelule împuțit, ești un om mort. Să mergem, Blanchard! Hai să găsim un loc unde să stăm până se liniștesc apele. • • • La câteva străzi mai încolo am dat peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și l-am împușcat de trei ori. A zburat pe spate. Am auzit: — Bucky, ferește! Am căzut și am prins o imagine întoarsă cu fundu-n sus: Lee și ultimul negrotei îndreptând arma unul către celălalt de la câțiva pași. Cele trei împușcături ale lui Lee îl opriră chiar când era pe cale să țintească cu un pistol de buzunar. Se prăbuși, mort, cu creierii împrăștiați. M-am ridicat, m-am uitat la cele patru cadavre și la trotuarul plin de sânge, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Polițiștii boxeri într-un schimb de focuri! Patru infractori morți!“ Dedesubt erau instantanee cu Foc și Gheață în poziție de luptă, cu mănuși de box și șorturi, alături de pozele de cazier ale celor uciși. Am citit o descriere succintă a împușcăturilor și o relatare a meciului din octombrie, apoi l-am auzit pe Lee strigând: — N-o să înțelegi niciodată, așa că lasă-mă dracului în pace! Lee o luă la fugă, ocoli aleea și se îndreptă spre garaj, cu Kay după el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Spune-mi Bucky. La revedere, Jane. — La revedere. • • • Mi-am scris raportul la secția Wilshire, apoi am verificat raportul sinuciderii clasice a lui Chambers, Eldridge Thomas, mort în 02.04.1949. N-am aflat mare lucru: Jane Chambers a auzit împușcătura, a descoperit cadavrul și a sunat imediat la poliție. Le-a spus detectivilor că soțul ei era deprimat din cauza sănătății lui șubrede și din cauza mariajului nereușit al fiicei lor mai mari. Sinucidere și caz clasat, în funcție de analiza probelor de la locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
era acum o țintă ușoară. Am prins-o în cătare, dar o ultimă licărire a goliciunii ei mă făcu să trag în aer. Am trântit un șut în fereastră. Madeleine mă privi cum mă cațăr peste pervaz. Deloc impresionată de împușcături și de ploaia de sticlă, vorbi plină de savoir fraire: — Pentru mine ea a fost singurul lucru real și trebuia să le povestesc oamenilor despre ea. Mă simțeam atât de falsă pe lângă ea. Ea avea un firesc al ei, pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
părțile. Pe fereastra spartă se vedeau luminile lanternelor. De undeva, de te miri unde, Lee Blanchard își reluă replica din timpul revoltei costumelor zoot: — Cherchez la femme, Bucky! Ține minte treaba asta! CAPITOLUL TREIZECI ȘI CINCI Ne-am prăbușit împreună. În urma împușcăturilor mele, apărură patru echipaje de poliție. Le-am explicat polițiștilor că la secția Wilshire e o de urgență și că o arestez pe femeie pentru crimă cu premeditare. La Wilshire, în sala de interogatorii, Madeleine a mărturisit că l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Am dus pușca la ochi și am tras. Apoi am țintit și celălalt cerb, grăbit; agonia lui îmi făcea rău. Între timp, pescarii ieșiseră în marginea cătunului și, nemișcați, înghesuiți unul în altul, urmăriseră toată scena. După ce-au auzit împușcăturile, s-au întors la fel de tăcuți să bea ce mai rămăsese pe fundul ceștilor de cafea. M-am trântit lângă Dinu pe iarbă. Simțeam nevoia să mă descarc într-un fel de surescitare și am izbucnit cu o veselie forțată: — În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
el, frecându-și palmele de bucurie. „Hei, fiți atenți”, a strigat Mopsul și a ridicat pușca. Țintea o pasăre neagră, cu pete albe, aproape de mărimea unei găini, cocoțată în vârful unui gutui sălbatec, ca acela de la poarta Martei. A răsunat împușcătura, dar pasărea n-a căzut. A tresărit doar, înspăimântată de moarte. „N-ai nimerit, n-ai nimerit”, râdea Nelson, iar ochiul lui, singurul, i se învârtea ca un titirez în orbită. Glontele atinsese, în schimb, urechea unui cățel care începuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
fel pentru noi. Dar ține minte că noi le facem de fapt o favoare. Perpetuăm rasa umană și nu există nimic mai important. Unde o să-și mai găsească ei clienți dacă noi nu ne mai reproducem? S-au auzit niște Împușcături, iar Jill a izbucnit În râs. Avea un fel minunat și dezlănțuit de a râde: părea să spulbere toată prostia și răutatea din lume. Și mai știți ceva? Ea era singura persoană care nu mi-a zis niciodată: nu știu cum reușești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
văzut pe Bourbon lungit pe jos, în mod vizibil mort. Când l-am auzit, m-am mulțumit să dau din umeri. Alții l-au repezit cu asprime: lupta era în toi pe zidurile orașului, mai cu seamă spre Borgo, iar împușcăturile nu fuseseră niciodată mai dese; strigăte de luptă, de suferință și de teamă se înălțau din oraș; nu era momentul să te umfli în pene cu fantasmagorii. Cu toate astea, înainte de sfârșitul zilei și, trebuie s-o recunosc, spre marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ca și cum ar fi ratat o treaptă pe întuneric. Împiedicându-se, alergă până când nu mai putea fi văzută de pe drum. Când i se domoli respirația, se uită în jur și își dădu seama că e singură. După o secundă auzi o împușcătură deasupra ei, pe drum, și știu, cu o siguranță de fier care o făcu să înghețe, că Uri fusese cel lovit. Capitolul 51 Ierusalim, vineri, 6.15 a.m. Stătea nemișcată, atentă chiar și la sunetul propriei respirații. Mușchii și fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
nimic pe lângă ce simțea acum. Vru să-l îmbrățișeze, dar se opri când el icni de durere. Arătă spre piciorul drept, explicându-i că sub blugi era un bandaj gros care acoperea rana provocată de un glonț. Îi povesti despre împușcături și despre interogatoriu, iar pe chipul ei se citea o suferință crescândă în timp ce îl asculta. Îi spuse cum, în timp ce își făceau treaba, torționarii săi primiseră un telefon care îi determinase să se oprească. Îl îmbrăcaseră în haine noi și îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
pricină de ceartă între cei doi fii ai mei; fie ca numele lor să rămână aici ca Isaac și Ismael. Așa că am grăit în fața judecătorilor mei că Muntele va fi împărțit după cum urmează... Tăcu imediat în clipa în care auzi împușcătura. Când se prăbuși, mâna îi rămase strâns înfășurată în jurul tăbliței, agățându-se de ea ca de viața însăși. Capitolul 64 Ierusalim, vineri, 1.44 p.m. Camera îi căzu din mână și se izbi de pământ. Uri se năpusti spre ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
călcâie și o văzu pe Maggie ridicându-se, frecându-se la ochi. —Maggie! Trăiești! — Îmi pare rău. Nu știam că sunt așa de papă-lapte. Ce vrei să zici? Se presupune că sunt ditamai diplomatul. Nu trebuie să leșin la prima împușcătură. Poliția îi reținu pe toți trei, Uri, Maggie și Mustafa, mai multe ore, cerându-i fiecăruia să dea câte o declarație lungă și amănunțită. Tot timpul lângă ei se află avocatul David Rosen, care insistă asupra dreptului clienților lui ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
curețe; se oprește; se apleacă peste masă și vomită.) (Pauză.) (PARASCHIV își ridică încet capul, se șterge pe gură, se ridică în picioare și se repede spre scară; de sus se aud tropăituri, un fel de goană, un răcnet, câteva împușcături.) PARASCHIV (Urcând scara, îngrozit.): Maco! (Un moment de tăcere.) Tu ești? (Se agață de deschizătură și își înalță ușor capul prin ea.) Unde ești? (Se aud alte tropăituri, alte strigăte, un răcnet dement.) PARASCHIV (Cu voce tremurândă.): Tu ești? (Tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
unele le și câștigasem - doamna Elvira era bine documentată. Dar aș fi fost În stare să trag? Și, mergând mai departe, ar fi fost suficientă eliminarea unuia sau chiar a mai multor paznici pentru a fi liber? Sigur, nu. Zgomotul Împușcăturilor i-ar fi alertat pe ceilalți. În plus, habar n-aveam unde mă aflu. Cât privește șansa de a găsi afară o mașină cu cheile În contact În care să sar acrobatic și să mă fac nevăzut cât ai clipi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
câteva minute mai înainte. Principele moștenitor are timp să-și scoată revolverul, dar, în clipa următoare, un necunoscut cu barbă își face loc din mulțime și, îngenunchind, ochește cu carabina. Principele Luiz Filip cade, grav rănit. Se mai aud câteva împușcături, care rănesc pe al doilea Principe, Don Manuel. Landoul pornește în goana cailor către Arsenalul Marinei, Regina, încercînd zadarnic să susțină capul însîngerat al lui Don Carlos. Regele murise, iar Principele moștenitor își dă sufletul puține minute după ce trăsura regală
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
o foiță de hârtie de mătase. Văd foița dezintegrându-se - la Început fiind prost Îndoită, apoi ruptă - dar frontispiciul Însuși, care fără Îndoială Îl Înfățișa pe nefericitul frate al Louisei Pointdexter (și probabil unul-doi coioți, dacă nu cumva confund cu Împușcătura mortală, o altă povestire de Mayne Reid), a fost atât de mult timp expus imaginației mele Înflăcărate, Încât acum s-a decolorat complet (fiind Însă În mod miraculos Înlocuit de realitate, după cum notam când am tradus acest capitol În limba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
distanță de Începutul plajei și de posibila strălucire a focurilor de tabără, nu avea de ce să se teamă de prezența intrușilor. Avea să rămînă prin urmare acolo, pîndind din umbră, și poate că avea să-l doboare, dintr-o singură Împușcătură drept la țintă, pe detestatul căpitan sau chiar pe negrul Miguelón. Îi trecu prin minte o idee grozavă. Să-l ucidă pe căpitan și să fugă să se ascundă În refugiul său, Îngăduindu-le ca ziua următoare să răscolească insula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
capră nebună. Ceva urma să se Întîmple, și și-au dat seama imediat. Cel care venea avea un În fiecare mînă cîte pistol din care soarele făcea să iasă scîntei la fiecare salt, și puțin mai tîrziu se auzi o Împușcătură. Optzeci de membri ai echipajului de pe Adventurer Își ațintiră privirile asupra insulei și observară cum necunoscutul de pe stîncă se Împleticea. Apoi celălalt se opri, ținti cu mare grijă a doua oară și se văzu cum fumul ieșea din țeava pistolului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
În cele din urmă, cu calm, ridică harponul, ținti cu grijă, Întinse brațul și azvîrli arma fără a o Însoți de strigătul lui caracteristic. Santinela căzu pe spate cu un strigăt, iar cei care dormeau se ridicară imediat. Răsunară două Împușcături, și un bărbat se prăbuși cu capul străpuns de un glonț, În timp ce altul Își ducea mîinile la burtă, ghemuindu-se și gemînd de durere. Abia dacă se auziră pașii repezi ai unor picioare goale care se pierdeau În noapte, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
gură, iar norvegianul Knut, prostul, i-o mușcă atît de tare, Încît s-ar fi zic că vrea să i-o găurească. Niña Carmen scoase un țipăt de durere, dar celălalt continua să strîngă dinții, pînă cînd se auzi o Împușcătură care-i zbură capul de pe umeri, aruncîndu-l În spate. Stropită cu sînge și creieri, asurzită de detunătura care-i răsunase chiar În ureche, isterizată la vederea chipului distrus de glonț și strîngîndu-se cu putere de mîna Însîngerată și sfîșiată, Carmen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de durere fără un geamăt și ținti spre capul acestuia. Mubarrak deschise ochii și ea putu citi în privirea lui infinita recunoștință a unei ființe pe care urma s-o scape de lungi ceasuri de suferințe fără speranță. Gacel auzi împușcătura în clipa când cămila sa își relua drumul, dar nu se întoarse. Presimți, mai mult decât văzu, în depărtare, o turmă de antilope, și asta îl făcu să-și dea seama cât de foame îi era. în zilele anterioare mâncase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]