909 matches
-
fi tu. Tataia n-ar fi permis una ca asta ! — Am fost la înmormântare, spuse el. Am stat deoparte, n-am vrut să te tulbur. Te-aș fi văzut. A fost puțină lume. Nu știam cât de mult s-a împuținat lumea lui... — Erai îmbrăcată cu o rochie neagră și pe deasupra cu o scurtă de piele, tot neagră. Și purtai un batic negru. — Toate femeile se îmbracă așa la înmormântare... — Dar tu aveai în mâini un buchet de flori galbene. Strâns
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
tusea hohotită și neterminată din plămânii vlăguiți lăsa o spuzeală rozalie care se usca, făcând ca marginile să atârne ca o mască veche. Bunelu avea ochi neastâmpărați și veseli. Moartea, tot fugărindu-l, ostenise și rămăsese în urmă. El se împuținase și, cum la morți lucrurile se întâmplă pe dos decât la vii, începuse să se împuțineze de la miez către suprafață. Astfel încât, spre deosebire de anii primelor tinereți, singurul lucru care rămăsese la el neschimbat era pielea, doar că dobândise culoarea cenușie a
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
marginile să atârne ca o mască veche. Bunelu avea ochi neastâmpărați și veseli. Moartea, tot fugărindu-l, ostenise și rămăsese în urmă. El se împuținase și, cum la morți lucrurile se întâmplă pe dos decât la vii, începuse să se împuțineze de la miez către suprafață. Astfel încât, spre deosebire de anii primelor tinereți, singurul lucru care rămăsese la el neschimbat era pielea, doar că dobândise culoarea cenușie a talașului uscat. Cum, după o socoteală simplă, la aceeași parte de trup revenea o cantitate dublă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ai nimic... Nu exiști... Da’ ce-s io, copac ? se revoltă Iadeș. — Ar fi fost bine, râse Calu, ridicându-și buzele peste zăbală. Măcar aveai locu’ tău pe pământ. Nici măcar copac nu ești, poate talașu’, după ce-l taie... Iadeș se împuțină și-și îndesă fesul la loc, așa cum făcea când voia să se ascundă. — Eu am buletin ! anunță Bunelu, ridicând un petic cafeniu. — Dă-l încoace, să văd ! ceru Calu. Îl răsuci pe toate părțile și i-l dădu înapoi. Nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mai departe. Nu mai jucaseră de mulți ani Jocul celor o sută de frunze. Era trecut de amiază, dar mai aveau timp. Se întâlniră în fața Gării, acum era o clădire nouă și destul de nefolositoare, socotind trenurile care, între timp, se împuținaseră. Clădirea veche nu fusese demolată, rămăsese ca o anexă a celei noi, care, astfel, privită de departe, părea beteagă, cum bătea dintr-o singură aripă. Doar Luca nu mai era cu ei. Maca fu cel care dădu semnalul. Trotuarul din stânga
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
unu și, când limbile ceasului se așezau una peste alta, se îmbrățișau la întâmplare. Se bucurau, fără să știe de ce. Liniile ferate se întretăiau în dreptul gării. Dar nodul de cale ferată se mutase în alt oraș, unde dughenele nu se împuținaseră din cauza frontierelor, iar meșteșugurile se înmulțiseră. Prin gară nu treceau decât trenuri de marfă. După miros, locuitorii știau că trenurile cară cisterne cu motorină. Ori vagoane cu grâne, după stolurile de ciori care coborau, în urma lor, pe terasamente. Singurul tren
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Ți-am făcut safteaua, râse Maca. — Veneau ei oricum, spuse bătrânul, drumul spre cârciumă e neted. Dar nici asta nu mai ține mult. Silozul o să se închidă, nu mai sunt fabrici de nutrețuri, n-au cui să vândă. S-au împuținat animalele. De unde știi ? întrebă Tili. Porcii nu umblă pe stradă, precum câinii, să-i numeri... — Și calea ferată, adăugă bătrânul, oprindu-se în ușă, e aproape de faliment. Or să înceapă să dea oamenii afară... — Ce fel de lume e aia
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fără s-o dibuie, să scoată țigara din pachet. — Nici vorbă. Treaba lui e, cât sunt clienți, să stea cu ochii pe ei să nu plece vreunul fără să plătească ori să nu șterpelească ceva de pe tejghea. Și, când se împuținează și rămân doar bețivii, să-i scoată afară pe sus. La asta se pricepe de minune. Ia câte doi odată, ca pe dovleci. — N-aveam nicio îndoială, spuse Maca. Tăcură, bătrânul așteptând întrebarea, ceilalți trei gândindu-se care s-o
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
adevărat duhovnic, și iau, în felul ăsta, asupra mea toate păcatele lumii. Luă asupra lui, pe îndelete, cu înghițituri mici, o parte dintre păcatele lumii, apoi, după acest exorcism global, trânti paharul pe masă. — Da’ ele, păcatele, tot nu se împuținează. Zâmbi, plimbându-și degetul pe buza paharului : De-aia nici setea mea nu are leac. — Cu afurisenii ai încercat ? Popa ezită. — Sigur nu bei vinul ăla ? întrebă, ca să câștige ceva timp. Maca dădu din cap, atunci popa întinse mâna după
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
uită în dreapta și-n stânga. Un om bântuit nu poate fi cu desăvârșire singur. — Mai are șapca aia ? întrebă Tili. — Singurul lucru care i-a rămas. Și fața ascuțită. În rest, n-ai ce alege. Merge greu, e peticit și împuținat pe dinăuntru. Am stat lângă el. Nu m-a simțit, i s-au tocit sim țurile. Se uita cu ochii holbați la film, îi plăcea de procuror și de milițienii care îi cotonogeau pe băieții ăia. Îmi venea să-i
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
era făcut bucățele, dar fiecare fărâmă continua să îngâne același răspuns, cu glas subțiratic. Sutele de voci firave, ca niște glasuri de copii, îl sfidau cu inocența lor cinică. Luă câteva bucățele și încercă să le lipească la loc, ca să împuțineze vocile. Nu se lăsară lipite, nu se potriveau, vocile lor chinuite se transformau până la urmă într-un vaiet. Brusc, se făcu din nou liniște, când Jenică înșfăcă foarfecele de pe tejghea și clănțăni din ele de câteva ori. Lozurile se cutremurară
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Dar ele nu s-ar fi destrămat, dimpotrivă, s-ar fi eliberat. L-ar fi înconjurat, cu chipurile lor alungite și dansurile lor parșive, și atunci ar fi devenit el însuși umbra a ceva mult mai mare. Pe măsură ce lumânarea se împuțina, umbrele își strângeau cercul pe perete. Nu putea să iasă din captivitatea de amintiri și fantasme decât smulgându- se. Lovi cu lama cuțitului în zid, cam acolo unde ar fi trebuit să fie gâtul umbrei lui. Bucăți din tencuială căzură
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
vitalitate. Nuharoo e în genunchi lângă pat, îmbrăcată într-o robă bej. Suspină în tăcere. Toți ceilalți se află și ei în genunchi. Timpul pare să se fi oprit în loc. Nu există nimic glorios în plecarea cerească. Împăratul s-a împuținat vizibil. Trăsăturile i s-au lăsat, ochii și gura sunt trase spre urechi. Moartea lui nu mi se pare reală. Parcă abia ieri a fost noaptea în care a trimis pentru prima oară după mine. Îmi amintesc vremea când m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
era chiar amuzant, oarecum. A trebuit să recunosc că rezultatul final s-a dovedit demn de efortul suplimentar: colăceii de grăsime nu se mai umflau deasupra taliei pantalonilor, sânii Își recăpătaseră rotunjimile de fată durdulie, deși restul persoanei mele se Împuținase, iar rimelul pe care mi-l Întinsesem la risc peste gene atinsese Întâmplător perfecțiunea, conferind ochilor mei cenușii cam blânzi o expresie sexy, aprinsă. La ora nouă fără zece fix, Penelope mă aștepta afară și am fost depuse la adresa cerută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
raporturile avari-slavi au fost încordate o bună vreme. Dar, paradoxal, la un moment dat, complexitatea împrejurărilor face ca avarii, aliați ai Imperiului, să elibereze pe "romanii" luați în robie de sclavini.15 Năvălirile avare par să fie acelea care au împuținat elementul romanic, pe care-l putem numi, la sfârșitul secolului al VI-lea, românesc, pe malul drept (sudic) dunărean. Teofan, istoric bizantin, arată că, în 579, "chaganul avar, rupând învoielile cu Imperiul, a atacat Moesia și Sciția, ruinând mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ca și cum aș lupta din răsputeri împotriva unei influențe irezistibile și misterioase. Și chiar lupt împotriva sufletului mulțimii care încearcă să pătrundă în mine. De cîte ori n-am constatat că inteligența sporește și se-nalță cînd ești singur și se-mpuținează, coboară, de-ndată ce ne-amestecăm printre oameni! Contactele, ideile răspîndite, tot ceea ce spunem, tot ceea ce sîntem obligați să ascultăm și să răspundem acționează asupra gîndirii. Un flux și un reflux de idei trece de la o minte la alta, din
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
primul, pe aceea a religiei. Dacă acest tip de discurs nu-și mai află stăpînul, artistul capabil să-l reînnoiască, își pierde puterea de seducție. Așa s-a întîmplat în Franța, imediat după dispariția generalului de Gaulle. Atunci mulțimile se împuținează, se volatilizează de azi pe mîine fără a lăsa nici o urmă. VI Iată-ne ajunși la concluzii. Există două moduri de gîndire, două doar care au vocația de a exprima realitatea: unul este axat pe ideea concept, iar celălalt, pe
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
din John Dos Passos, J. Barberi din Antonin Artaud și J.-C. Dunyach din Julio Cortàzar, fără a mai vorbi de F. Berthelot, care se hrănește din tot ceea ce înseamnă literatura. Trebuie remarcat faptul că referințele la Dick s-au împuținat, fiind concurate de multe altele, precum trimiterile la J. G. Ballard și la cyberpunk. În plus, interesanții scriitori care sunt J.-M. Ligny, J.-C. Dunyach, F. Berthelot și J. Barberi, printre alții, scriu mai degrabă texte care pot fi
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
mireasă ziua bună” sau chiar în descrieri și interpretări ale folcloriștilor au o tot mai slabă acoperire în viața socială actuală. Căsătoriile la sat și între tinerii țărani sunt tot mai rare, în primul rând pentru că posibilii miri s-au împuținat (demografic) drastic. Tinerii de vârsta căsătoriei au școală profesională, liceu, facultate, chiar dacă părinții lor sunt țărani, dar țărani care locuiesc majoritatea la oraș, cu slujbe mai mult sau mai puțin calificate. Căsătoriile se întemeiază aproape 100% pe bază de sentimente
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
situație un pericol comun, de care Însă se ferește numai el, fără a-l avertiza și pe prietenul său?) „Vom câștiga prietenia unui om cultivând În noi Însușirile pe care le prețuim la el.” (Socrate) Dacă se Înmulțesc reproșurile, se Împuținează prietenia. (Un alt proverb ne oferă explicația: „Nu reproșa, căci reproșul duce la acuzare, acuzarea este soră cu cearta, cearta e soră cu dușmănia, și dușmănia este mama Întristării”.) „Să nu legi niciodată prietenie cu omul pe care nu-l
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
precis care-ți sunt limitele și mai afli că trebuie să le corectezi pe cele de care ai luat cunoștință, realizezi că mereu apar alte limite și că tendința de corectare este fără răgaz și fără speranța că se vor împuțina...". Ca dramaturg s-a manifestat constant ca un astfel de luptător. A scris, a publicat, i s-au jucat mai multe piese, cele mai interesante rămînînd din punctul meu de vedere "Calul verde" și "Regulamentul de bloc". Cea dintîi este
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
organismului, al bolilor ce încep să ne reorienteze atenția de la ceea ce se întâmplă în jurul nostru spre ceea ce se întâmplă în noi. În momentul în care începi să-ți resimți existența organică, naivul sentiment de libertate specific tinereții începe să fie împuținat de presimțirea apropierii limitei de netrecut. Când mă întreb cine va plânge după mine simt că ar trebui să devin mai bun cu ceilalți. Însă teama mea de necunoscutul morții îmi va putea fi anulată de povara a cât mai
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
nu-I pasă; are pentru dânșii pistoale încărcate în desagi” * De către un crâșmar * “Meșter la vorbă era cel cu căciulă” * “Oase risipite, cu zgârcurile umede, albeau țărâna. Botforii, tașca, chimirul, căciula brumărie erau ale lui Nichifor. El era acolo, însă împuținat de dinții fiarelor...Asupra rămășițelor descoperite ale lui Nichifir bătea piezis soarele auriu de aprilie” Personaj absent, Nechifor Lipan: soțul Vitoriei Lipan, concentrează în jurul său toate acțiunile și întreg zbuciumul interior al femeii, în strădania de a afla adevărul despre
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
se preocupă în mod caracteristic de probleme ce țin de sfera lor de competență, considerând de obicei dificil sau periculos să calce înafara scopurilor inițiale, iar dacă își lărgesc sfera de activitate, așa cum încearcă adesea mișcările sociale, numărul adepților se împuținează rapid. Totuși, entitățile cele mai politizate se încumetă să își extindă activitățile și devin partide politice. Vom vedea în capitolul 9 în ce măsură pot reuși aceste activități fără o bază comunitară largă. Diferențele dintre grupurile asociative sunt așadar acute. Acolo unde
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
gîfîit ca horăiala gîtuită a monstrului. E. Zola, Germinal, p. 5 Iar acest Voreux, într-un fund de groapă, ghemuit ca o fiară vrăjmașă, se îngrămădea tot mai împovărător, înghițind, într-o răsuflare tot mai anevoioasă și mai prelungă, aerul împuținat de greoaia-i digestie de carne omenească. E. Zola, Germinal, p. 15 Deodată îi răsăriră în față doi uriași ochi galbeni străpungînd întunericul. Se afla sub un clopot, în sala de recepționare, chiar la gura puțului.. E. Zola, Germinal, p.
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]