956 matches
-
dumneavoastră aveți guvern, dar n-aveți armată... Anul 1940 l-a infirmat pe Clemenceau, n-a fost o înfrângere, ci o descompunere... îi spune Marcellus lui Demetrios..."12, sau, după o discuție despre comunism: "Ăsta e, nu altul. Răzbunător. Mic. Împuțit. Mahalagesc. Pizmaș. Credincios al treimii: ură, bănuială, invidie. Cu gură de țață și ură de slugă. Societatea bunei stări, unde bucătăria e Primusul de pe coridor. Știu ei, demonii, cum să se întrupeze, nu întâmplător", inserează imediat: "BUGHI MAMBO RAG ... În
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
decât leninist (deși ar fi, poate, om cumsecade, deși burghezia a jucat un rol progresist, n-avem ce-ți face: ești cum ești, și cum altfel nu poți fii, trebuie așadar să fii osândit). Ăsta e, nu altul. Răzbunător. Mic. Împuțit. Mahalagesc. Pizmaș. Credincios al treimii: ură, bănuială, invidie. Cu gură de țață și ură de slugă. Societatea bunei stări, unde bucătăria este Primusul de pe coridor. Știu ei, demonii, cum să se întrupeze, nu întâmplător"9. În concluzie am putea spune
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
decât leninist (deși ar fi, poate, om cumsecade, deși burghezia a jucat un rol progresist, n-avem ce-ți face: ești cum ești, și cum altfel nu poți fi, trebuie așadar să fii osândit). Asta e, nu altul. Răzbunător. Mic. Împuțit. Mahalagesc. Pizmaș. Credincios al treimii, ură, bănuială, invidie. Cu gură de țață și ură de slugă. Știu ei, demonii, cum să se întrupeze, nu întâmplător." Ce-ar mai putea fi adăugat?" (Jurnalul fericirii). În ceea ce-l privește pe Wurmbrand, activistul
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
al optulea, nu poți închide un ochi toată noaptea din pricina concertului sinistru al câinilor vagabonzi din Tătărași, chestiunea livrescă devine una cât se poate de existențială. M-am uitat cât de terifiată privea tânăra canadiancă hoardele de jivine flămânde și împuțite, lătrând amenințător și gata să îți composteze gamba piciorului la cel mai mic semn de neatenție atunci când faci imprudența să te plimbi prin cartier ziua în amiaza mare și nu am fost în stare să dau prea multe explicații asupra
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
am spus că e posibil să mă-nșel a fost în momentul în care președintele nostru, aflat spontan într-un supermarket, a furat la fel de spontan un telefon unei jurnaliste, gratulând-o și mai spontan cu celebrele epitete „păsărică“ și „țigancă împuțită“. Odată deschisă o asemenea perspectivă, care deja punea sub semnul întrebării inteligența politică a președintelui, l-am urmărit pe Traian Băsescu în ieșirile sale publice, i-am ascultat discursurile libere în fața presei, am încercat, pe scurt, să-mi dau seama
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
am văzut multe nopți perpelite-n cearceafuri murdare și cleioase și zile grele de tânjală au trecut pe caldarâmul târgului noastru de-i nod de trafic de cărniță dulce și de droguri din Moldova de peste Prut și din Ucraina. Că împuțite și flocoase mai sunt kaștoacele pe-aici, nepoato cu fustanele negre, nu ca la voi, șpreiate și șamponate prin diverse subsuori și peșteri, de-ți strâmbă nasu’ la pereții scorojiți de vreme și grijile la sfântu-așteaptă. Și iată că s-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
pe unii dintre noi cuvântul „păsărică“ îi trimitea cu gândul doar la niște zburătoare, între timp am avut posibilitatea să ne dumirim că e la modă să fluieri după o femeie pe stradă, strigând-o cu acest apelativ. Despre „țigancă împuțită“ nici nu mai are rost să vorbesc. Iar de curând s-a produs și încuscrirea spirituală totală a președintelui Băsescu cu cel pe care unii îl văd ca viitor președinte, anume Gigi Becali, prin intermediul altui cuvânt politic puternic, nou-intrat în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
Orlhac în 1969, în valul lui 1968, pretinde că pune pornografia în slujba unei contestări politice: "la un anumit moment al gaullismului, romanul erotic mi s-a părut o armă împotriva prostiei politice, singura armă împotriva acestei societăți satisfăcute și împuțite"49. În această perspectivă, pornografia, "după eșecul din mai", a devenit "una dintre formele de violență capabile să mineze această societate". Astfel, în episodul cel mai transgresiv al cărții, violarea naratorului de către niște câini, el vede "transcrierea violențelor pe care
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
să aducă în discuție anumite lucruri necunoscute publicului larg, sau chiar trecute cu vederea: temperamentul lui Marx, bubele aceluiași domn, alcoolismul lui Hemingway, sexualitatea ciudată (mai poți spune așa ceva?) a lui Rousseau... O muncă (nici măcar nu-i muncă) de rădașcă împuțită scormonitoare prin rahat. Așa cum știm cu toții, instituția biografiei serioase nu există în această țară, drept care credităm cu valoare de document însăilările unor așa-numiți intelectuali fără căpătâi (dar cu patalama, în cazul lui Johnson, până și asta fiind de doi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
care lucra la îngropat cabluri prin gară și prietenii de pahar. Sau de borcan, căci amestecurile ciudate („Lacrima Comsomolistei“, „Spiritul Genevei“, „Liliacul alb“Ă se prepară în borcane largi, din care gurile sorb hulpave. În parc, în tren, în bombe împuțite, se bea vârtos. Și Erofeev tot din borcan soarbe acasă, lângă Galia. La Moscova, sunt intervievați medicii de la spitalul de psihiatrie unde a stat Erofeev, intoxicat în stare gravă. Femeia de serviciu de la scara blocului e și ea personaj. Îl
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
fiică de preot și fața rotundă și ochioasă... zâmbitoare... cu părul despărțit de-o cărare tandră, albă, călătorind periculos de dulce spre ceafa grăsuță, numa’ bună... Mi-e dor, atât de dor de muma voluptuoasă (în fond, o soacră cam împuțită dpdv al neveste-mii!Ă și setoasă de masacre a lui Ștefan cel Mare: „Du-te la oștire! Pentru țară mori!“. Interesant ar fi fost s-o smotocesc puțin în poarta castelului, după ora 12 noaptea fix, pe o stâncă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
mă mir public că o gafă a unui ministru de Externe, precum cea privind deportarea infractorilor în deșert, poate să ocupe mai mult spațiu în ziare și la televiziuni decât viziunea unui președinte de țară care vorbește despre păsărici, țigănci împuțite și găozari referinduțse direct la jurnaliști. Dincolo însă de ceea ce mi se pare mie a fi o campanie orchestrată, rămân problemele reale ale membrilor acestui guvern. Dacă scandalurile de corupție, adică tema principală a națiunii române din ultimii ani, nțau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
prezidențial, aceiași 75% au votat și pentru ca în anul 2007 să ai dreptul de a-i smulge unei femei, fie ea ziaristă sau nu, telefonul mobil din mână, de a-i spune „păsărică“ în față, de a o numi „țigancă împuțită“ pe la spate. E, până la urmă, și asta o platformă. Dar una care îmi dă dreptul să recunosc acum, cu oarecare mândrie, că eu m-am numărat, la referendumul din 19 mai, printre ceilalți 25%. Românii e deșteptți Radu Pavel GHEO
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
o știm. Șoc și groază în capitala României. Haos de nedescris în București, scapă cine poate. Totul a plecat de la o gafă monumentală a președintelui suspendat, care, în urmă cu o lună, s-a adresat unei reporterițe cu apelativul „țigancă împuțită“. Această declarație abdominabilă a generat o situație de criză, creînd un precedent pentru toate luptele violente și manifestațiile de stradă care au urmat. După protestele firești ale etniei rrome, următorii care s-au folosit de această situație pentru a-și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
miez de nucă. Iar apoi spaima revine în forță și obiectul ăsta casant și contondent care se plimbă prin gura mea își regăsește locul, iar eu înghit în sec cu teama că m-aș putea îneca în propria mea salivă împuțită. Și nu strănut. Slavă Domnului, nu strănut. Iar efortul de a supraviețui acestor secunde interminabile mă vlăguiește, iar dorul de a mesteca un miez de nucă devine o durere a simțurilor. Închid ochii și simt cum o lacrimă tulbure mi
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
altă luminozitate. Frumusețea unui interpret stă în puterea lui de schimbare. Nu aș fi putut face Dulcineea ca pe Azucena! Aș fi fost o matroană penibilă, nu un filigran. — Azucena cred că vă era foarte confortabilă... — E un terțet acolo împuțit rău, dar Azucena rămâne unul dintre rolurile mele cele mai dragi. În Ulrica, unde toată lumea ciulește urechea la grave, nu aveam pretenții să fiu Madame Barbieri. Ea era contraltă. Eu le făceam cu vocalitatea mea. Doamne, ce spectacole făceam cu
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
poate supraviețui. Deși puterea ei scade vizibil, ochii ei văd. Ceea ce văd este terifiant, insuportabil pentru o biată făptură umană. Ceilalți sunt cumva protejați de dimensiunea apocaliptică a orbirii, nu-i văd consecințele. Câinii și pisicile ajung să sfâșie trupurile împuțite ale morților. Orbii vii mișună printre gunoaiele din magazinele devastate în căutare de hrană. Soția doctorului ajunge prin deducție într-o pivniță întunecată plină cu alimente. Este o altă coborâre în alt strat al infernului. Infernul lui Saramago este multistratificat
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
rezistă, se împotrivește. Andi nu-și dorește schimbarea vieții, renunțarea la cutumele lui. El își ameliorează angoasele ori anxietățile recurgând la otrăvurile modernității. Pocăiții sunt minoritarii religioși, de două ori minoritari. Discriminarea în România, cine ar spune că există? „Niște împuțiți” - erau vorbele cu care îi dezmierda bunicul lui Andi. Pocăiții din romanul lui Dan Lungu sunt prigoniți, alungați, excomunicați. Povestea în care Sem îl târăște pe Andi este o poveste a singurătății. Sem se izbăvește de singurătate prin slujirea aproapelui
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
că aceea a fost cea mai tristă zi din viața mea. Ajunsesem ”departe”, după cum mi se prezicea adesea. În sfârșit, mă aflam deja în ușă hotelului, dar eu tot mai întrebăm unde este hotelul... Ceea ce aveam în fața era o maghernița împuțita, plină de jeg și scârboasa. În sfârșit, am primit o cameră în dreptul recepției, nu întâmplător, pentru că în miez de noapte deja recepționerul îmi propusese o vizită. Așa-zisul hotel era plin de șoferi de TIR în tranzit, unii însoțiți de
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
Desprinde rochia cu o prăjină cu cârlig. Pare să-și spună că pe scrântiți nu trebuie să-i contrazici prea tare. În "magazin" e beznă. Bâjbâie, printre boarfele împrăștiate pe jos, și dă cu capul de ușa jalnicei chichinețe, cam împuțită, botezată cabină de probă. Își îndreaptă spatele. Nici vorbă de oglindă, evident, dar nu are de ce să-i pară rău, altfel ar fi intrat toată în ea. Îmbracă rochia care o strânge ca o menghină, în vreme ce gulerașul montant, adevărată capcană
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
și obosit, dar mă simt perfect sufletește. Acum știu bine că tot răul mi se trăgea de la troglodit. Lucrurile s-au precipitat la timp, pentru că după ieșirea din spital (făcusem din nou hemoragie digestivă, cu o zi înainte de congresul acela împuțit) semnasem protestul cu cei 18 și se hotărîse excluderea mea de peste tot (am găsit hîrtii în acest sens și ne-a confirmat, în ianuarie, și Săceanu, fostul șef al propagandei!).Vom scoate și aici o revistă: Antiteze (la Piatra Neamț n.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
toată regula. Îți dădeai seama în ce loc te afli numai după scaunele șubrede, zgâriate și arse de mucuri de țigară de cine știe când, înjurăturile și chiotele care umpleau fondul sonor al salonului și mirosul de tărie din aceea împuțită, care nu iese nici cu toate gea- murile deschise. — Sachi Disperatu’, domnișorule Vasile, râde Ion Pribeagu, amicul lui Mihail, întrebat despre unul dintre pseudonimele sale. Așa am semnat cel mai des ! — O, Doamne, dar publicul trebuie să vă iubească ! Ovrei
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
aproape douăzeci de artiști în total. — Mă, vă jur, era Pribeagu, încă vreo doi amici ai lui de teatru, beau și râdeau la o bere, și moșul se ridică nervos de la masă și-i strigă : Ieșiți afară de-aici, jidani împuțiți ! povestește Fernic, care se îmbătase bine de tot de atâta bucurie, văzându-se printre atâția prieteni. — Vai, nu cred, așa, în plină zi ? se miră Maria. — Dacă-ți zic ! Ce naiba ! — Și Sachi ? Dragul de el, ce i-a zis, nu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
mai ales de dureri. A fumat o țigară, privind tavanul în gol, fără să se clintească, respirând încet, simțind cum se însănătoșește și cum fiecare celulă din corp reînvie, odată ce apa o învă- luia. Era tot mai cald, iar mirosul împuțit pe care îl prinsese dispărea ușor, ușor. I-a venit să se și pișe la un moment dat și l-a durut. Un jet gros, brun și sângeriu i-a țâșnit din penis și simțea că parcă i se despică
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
servi, când terminăm noi ce avem de povestit despre dumneata, iar domnul elegant s-a ridicat de la masă, zâmbind cinic, și l-a salutat pe Cristi. Și, într-adevăr, se vedea izgonit până și din cele mai ieftine și mai împuțite crâșme, pe când cântăreți fără mari voci și cu un repertoriu sărac, dar care învățaseră lecția și se vânduseră cum puteau mai bine se umpleau de bani și de faimă. — Și tu, Gică ? Și tu ? ! — Ce vrei, nea Vasile ? Ce ? Să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]