974 matches
-
Tijuana tocmai se însuflețea când am intrat pe Revolución, șoseaua ei principală. Micuții cerșetori scormoneau prin gunoaie, ca să aibă și ei ce pune în gură la micul dejun, vânzătorii de taco învârteau cu polonicul în oalele de tocană din carne împuțită, marinarii și infanteriștii erau conduși afară din bordeluri la sfârșitul distracției de o noapte pe cinci parai. Cei mai deștepți se împleticeau până la Calle Colon, unde-și făceau veacul traficanții de penicilină. Los fraieros se grăbeau spre East TJ, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
din Biltmore. Atunci mi s-a aprins becul, uriaș și hidos. Adio, Bleichert cel din stația de autobuz, adio, căcatule, fostul care n-ai fost niciodată, ciripitorul, gaborul din mahalaua cioroilor! Ai dat o grădină de fată pentru o fofoloancă împuțită, ai transformat tot ce-ai atins în mocirlă, iar toate promisiunile tale nu fac nici cât opt runde la sala Academy, unde ai nimerit în croșeul de dreapta al lui Blanchard și te-ai prăbușit într-o altă grămadă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
întors și a ținut draperia cortului deschisă ca să pot intra și eu. Nu mai intrasem niciodată acolo și nici nu-mi dorisem vreodată s-o fac. Era întunecat ca într-o fântână părăsită în cortul bunicului meu, iar aerul era împuțit. Rahela, care mai intrase acolo ca să-i ducă de băut lui Kemuel, a sărit peste corpul lui care sforăia și s-a dus înspre colțul unde o pătură veche îi servea lui Laban drept altar. Terafim-ul era aranjat pe două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
individul cu mers de pisică încă nu venise. Sosea totdeauna mai târziu și speram să pot dormi liniștit. Dar un scaun trântit pe întuneric, „cine naiba a lăsat scaunul ăsta aici?” sau fereastra deschisă și izbită de pervaz, „ce aer împuțit, cum să nu mă înăbuș?” mă trezeau de fiecare dată. Săream speriat din pat. „Iertați-mă”, zicea mieros individul, aprinzând lumina, făcându-mi un semn amical cu mâna și părând jenat de gafa săvârșită, încât nu puteam să mă reped
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
facă o baie. El care nu-și părăsea niciodată ghereta în timpul zilei și-a încuiat-o și s-a dus în larg. „Când s-a mai pomenit așa ceva? se mira Domnul Andrei. Nici măcar duminica. Nu se spală niciodată, e un împuțit. Și tocmai atunci l-a apucat. Dacă nu cumva - și Domnul Andrei coborî și mai mult vocea - primise ordin; în ziua dinainte Laura declarase că s-a hotărât să plece din azil”. Simțeam că Domnul Andrei nu-mi spusese totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
că vom pleca. Noi fără arme nu ne întoarcem. Tu ne-ai mințit, acum văd. Și scrisoare Piscului Sfânt nici n-are pecete. Iahuben răcni: - Vrei să fii biciuit, cîine? Uite semnul Piscului Sfînt: asta ține loc de pecete, ciupercă împuțită ce ești! și arătă cu mâna pieptul lui Auta. Ajutorul de sutaș își lăsă capul în jos și rosti, frînt: - Eu de-aicea fără arme nu plec. Soldații erau înarmați cu mai multe arme decât se obișnuia. Dibăcia lui Iahuben
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de undeva de departe, dintr-un mic ostrov răsăritean. Erau gata să întindă pânzele, și când nu se mai aștepta nimeni, se cățără vesel și vioi pe corabie, ca o pisică, Utnapiștim. - Ce vă uitați așa? Ridicați odată pânzele astea împuțite! strigă el râzând și, scoțîndu-și de la cingătoare toporul, îl trânti pe punte. Toată lumea de pe cele două corăbii căută să-l privească la lumina palidelor felinare de seu. Nimeni nu pricepea veselia lui. Dar Utnapiștim strigă din nou: - Sărutați toporul ăsta
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
înfrigurată în pătură, era dimineață rece, ca de gheață. Se îmbrăcă în timp ce în fond se auzeau urletele descreierate ale vecinilor de sus. Nu, nu erau neînțeleși de nimeni, ci doar oameni bătuți în cap. În realitate, de temut este odoarea împuțită a dezordinii totale ale ei atmosferă în care oamenii se vor nimici, măcelări până la ultimul. Ceea ce e mai sus e un vis frumos al cuiva ce era fericit. Ea trăia. Sau se va păstra urma a ceea ce a avut întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
binețe. Evident, gazda sa romanțioasă nu era acasă. Când era, și înnobila cu prezența sa cel de-al doilea rând de case, profesoara se retrăgea, de obicei, într-o odăiță discretă, decorată sumar, cu destul de bun gust, dar și ușor împuțită. Împuțită nu deoarece într-însa ucenicele n-ar fi făcut, din când în când, curățenie. Ci împuțită de la mirosul de om înfășurat în bulendrele lui, care nu se mai hotărește o dată să recunoască cum că îmbătrînește. Dar nu adora să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Evident, gazda sa romanțioasă nu era acasă. Când era, și înnobila cu prezența sa cel de-al doilea rând de case, profesoara se retrăgea, de obicei, într-o odăiță discretă, decorată sumar, cu destul de bun gust, dar și ușor împuțită. Împuțită nu deoarece într-însa ucenicele n-ar fi făcut, din când în când, curățenie. Ci împuțită de la mirosul de om înfășurat în bulendrele lui, care nu se mai hotărește o dată să recunoască cum că îmbătrînește. Dar nu adora să facă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
prin atâta puzderie de maeștri ai cuvântului, și printre atâția învîrtitori ai descântecului, este foarte clar că s-ar observa cel mai limpede: ...Că doar Dorului Sinistratul i s-ar cuveni privilegiul de a fi numit CĂPETENIA STRĂZII!..." - Cui?!... Dorulețului? Împuțitului ăsta mic? - "E un bărbat ales. Un tainic izvor al spiritului. Și tocmai pe el te-ai încumetat tu să-l înveți poezie... Ai idee cine a scris textul imnului care se intonează pe-aici?" - Adriane, derbedeii ăia și-au
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
împreună, ne susțineam unul pe celălalt la bine și la greu și aveam niște partide de sex grozave. După care ai apărut tu, ai fluturat din gene și-ai distrus totul. Așa că să mă ierți dacă te consider o curvă împuțită. Și așa am să te consider întotdeauna. Apoi Sofia a deschis ușa de la intrare. — Și-acum ieși! Frecându-și încă obrazul, Alison și-a cules geanta de pe jos și a ieșit. — Înainte să pleci, îți mai dau un subiect de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de pe pământ, spuse Liv. Nu renunți la putere așa ușor. Vultur-în-Zbor era gata să vorbească, dar ea îi făcu semn să tacă. — E timpul să ne uităm pe carte, zise ea și băgă mâna sub pernă. Stând într-o cameră împuțită, cu speranțele de salvare năruite de ratatul care bombănea pe-afară, redus la statutul de pion în jocul altcuiva ca urmare a adevărului rostit de silueta acoperită de văl, Vultur-în-Zbor află povestea muntelui Calf; o află atunci când credea că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
glas de femeie râzând zgomotos și pierzându-se dincolo de tăcerea verticală a pereților cenușii. Se Îndepărtă fâstâcit, Îndreptându-se spre o uliță pietruită, necunoscută, de-a lungul căreia se Înșirau mai multe magazii și câteva dughene de tăbăcărie, cu aer Împuțit. Nimeri Într-o zonă labirintică, unde pereții caselor păreau că se amestecă. O umbră imensă căzu dintr-o dată deasupra lui. Se lipi brusc de un zid rece, perdeluit cu iederă. Șira spinării Îi fu străbătută de același tren de gheață
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
moment În care femeia a Încercat să intre peste mine, În casă, ca și cum eu i-aș fi indicat locul de unde singură trebuia să-și ia. I-am retezat elanul Împingând-o și trântindu-i ușa În nas (na, așa... baborniță Împuțită!). După ce am lăsat-o bine să aștepte, am revenit la ușă cu un șervețel cu sare fină (de asta aveam), sperând să n-o mai găsesc pe hârcă acolo. Mă aștepta impasibilă. Îmi Întinse o mână descărnată, pe care am
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
pe ușă, am auzit-o pe cealaltă fată spunând: — Ce naiba ești așa proastă! Alea sunt toate niște nebune, știi doar. Uite, n-ai vrea să vedem Xena: prințesa războinică? Am înregistrat-o sâmbătă. Să vedem cum sunt caftiți niște nenorociți împuțiți. Fata asta ar trebui să-și deschidă un cabinet de terapie: ar face avere. În timp ce mă îndreptam spre furgonetă, am ochit un grup de băieți care sprijineau zidul clădirii, dar, la o privire mai atentă, am ajuns la concluzia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
fi asta? GARDIANUL: Nu mai pot! Nu mai pot! Mor! CĂLĂUL: Bruno... Eu n-am vrut... n-am vrut nimic... Mă crezi? GARDIANUL: Taci! Taci că mor! CĂLĂUL: N-am știut... N-am știut că vrei să te plângi. Numai împuțitul ăsta de oraș e de vină... Iartă-mă, Bruno. Dacă vrei să te plângi, plânge-te... Eu am crezut că vrei doar să râzi puțin. N-am crezut că ești în stare... Eu sunt un prost... GARDIANUL: Nu-i nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
va mai putea... CĂLĂUL (Vine jovial, atras de alcool.): Domnule Artur... eu, în pofida celor spuse despre mine... (Brusc izbucneste în plâns.) Și ce dacă sunt șovăielnic și neputincios? Căci sunt victima neputinței noastre de porci râioși ce suntem, de viermi împuțiți și îngâmfați... Eu și Bruno, două scârnăvii, doi rahați.. prieteni de o viață... Dar eu, în sufletul meu... GARDIANUL (Către Artur.): Să-i dăm și lui... Nu vă uitați că e laș, că e perfid și viclean, că e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
-se pe o ladă.): Începe ea.. Numai lăsați-o-n pace. Ei! (Îi face semn PRIMULUI BĂRBAT pentru o țigară; și-o aprinde.) Ei! (Îi face semn lui BRUNO: Încep să-și dea unul altuia țigara.) AL DOILEA BĂRBAT: Ce împuțite sunt țigările astea! Își suflecă pantalonii și se așază pe marginea gropii, cu picioarele în groapă.) Uah! BRUNO: E bine? AL DOILEA BĂRBAT: E excelentă. BRUNO: Am spus eu că intră în normal. (Apare FETIȘCANA CU GĂLEATA CU LĂTURI.) FETIȘCANA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
iasă nimic. Piesa asta n-are cum să se termine. Sunt doi șarlatani, tâmpitul ăsta mic a făcut și pușcărie pentru că a vrut să fugă peste graniță, în Iugoslavia... Da. Eu nu știu cum dracu’ l-au primit în teatru... GRUBI: Canalie împuțită! (Se repede la el.) Nu te uit eu! Lasă că ți-arăt eu! De mâna mea ai să mori! Tu-ți... BRUNO: Lasă (lasă, suntem în teatru... GRUBI: Îl omor! PRIMUL BĂRBAT (Scoțând capul de undeva,unde s-a ascuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
lui MACABEUS.) PARASCHIV: Te doare? MACABEUS: Nu știu, nu cred... PARASCHIV: Ar trebui să urli de durere... MACABEUS: Nu știu ce am. Nu mă doare. PARASCHIV: Ești lovit prea tare. De aia. MACABEUS: Arăt al naibii de urât, nu? PARASCHIV: Ca un drac. MACABEUS: Împuțită treabă. PARASCHIV: Asta-i... MACABEUS: Nu trebuia să mă duc... PARASCHIV: Ți-am spus. MACABEUS: Nu mi-ai spus nimic. PARASCHIV: Ba ți-am spus să nu te duci. MACABEUS: Minți. Tu m-ai trimis. PARASCHIV: Nu fi lepră. (Pauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
PARASCHIV: Asta nu poți s-o știi. Cred c-o să te doară mai târziu. O să te doară de-o să-ți vină să te urci pe pereți. MACABEUS: N-o să mă doară. PARASCHIV: Ba o să te doară. Creierul tău negru și împuțit încă nu e în stare să simtă. Da’ o sa se dezmorțească el și-o să te doară. MACABEUS: Crezi c-o să mor? PARASCHIV: Da. MACABEUS: Crezi c-o să rămân orb? PARASCHIV: Sper. MACABEUS: Ai început să-ți scoți colții? PARASCHIV: Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
S-a greșit... (Molfăie.) mașina lumii... (Molfăie.) o să cadă căcăreaza pe noi... (Molfăie.) PARASCHIV (Îl șterge pe gură.): Gata. MACABEUS (Indignat.): Gata? PARASCHIV: Restul sunt ai mei. (Mănâncă.) MACABEUS: Ia te uită! PARASCHIV (Mâncând.): Încearcă să dormi. MACABEUS (Stupefiat.): Ce împuțit poți să fii! Îmi mănânci mâncarea. Vezi cât sunt de bolnav și-mi mănânci mâncarea! PARASCHIV: Gura! MACABEUS: Ia te uită... Ia te uită... (Pauză; PARASCHIV mănâncă; termină și începe să se foiască prin încăpere.) MACABEUS: Ce faci? PARASCHIV: Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
furioasă, iese; personajele își îndreaptă atenția, pentru câteva secunde, spre IOANA.) HAMALUL (Privind în urma IOANEI.): Ha! Până la urmă totul se va transforma... într-o poveste frumoasă... ȘEFUL GĂRII (Furios din cauza aprecierii lui GRUBI.): Gata, la masă! Cărați-vă la masă, împuțiților! CASIERUL (Către CĂLĂTOR, tâmp.): He, he! Masa, domnule! HAMALUL (Viclean, către CĂLĂTOR.): Să mergem la masă, domnule. Nu vreți să mergem la masă? Ehe, ce masă... ȘEFUL GĂRII (Comportament bizar; dă târcoale celor trei, fără să aibă curajul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Reverberații.) Aaaa... Auzi? Auzi ce frumos sună? CASIERUL: Aaaa... (Nu se aude nimic.) Aaaa... (Nimic.) La mine nu sună! ȘEFUL GĂRII: Nu? Hm! Ha, ha, ha... (Râde în hohote largi.) Păi... de aia nu sună... Ești un criminal, un ucigaș împuțit, n-are cum să sune... La păcătoși nu sună... Fii atent! Aaaa... (Nu se aude nimic.) Aaaa... (Nimic.) CASIERUL (Izbucnește în hohote grotești.): Ho, ho, ho... Nici la tine nu se mai aude... S-a oprit... Ho, ho, ho... Așa-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]