1,038 matches
-
că cei doi bărbați care dăduseră peste silueta boțită În aleea Întunecată, puțin după ora unu noaptea, crezuseră mai Întâi că au de-a face cu un balot albicios de așternuturi de pat și, doar când unul dintre ei o Împunsese cu bastonul și auziseră geamătul stins, Își dăduseră seama că era o femeie și dăduseră alarma. O Împunseseră cu bastonul! Retrăind clipa in situ, fugi de pe Ramo Barbaro până pe malul celui mai apropiat canal și vomită În apă. O duseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mai Întâi că au de-a face cu un balot albicios de așternuturi de pat și, doar când unul dintre ei o Împunsese cu bastonul și auziseră geamătul stins, Își dăduseră seama că era o femeie și dăduseră alarma. O Împunseseră cu bastonul! Retrăind clipa in situ, fugi de pe Ramo Barbaro până pe malul celui mai apropiat canal și vomită În apă. O duseseră În casă și o așezaseră pe pat, dar intrase În comă și murise Înainte de ivirea zorilor. Violența morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
a unui animal simpatic care semăna cu o veveriță purpurie. Pe soclu era scris: „Lemontina norocoasă“. Cine știe ce semnificație putea să aibă asta? — Fotoliile astea sunt din piele? — Așa s-ar părea. — Unde naiba e aparatura de control? Norman continuă să Împungă cu degetul consola și, deodată, suprafața bej a acesteia căpătă adâncime și păru să conțină instrumente și ecrane. Toată instrumentația era oarecum conținută În suprafața consolei, ca o iluzie optică sau o hologramă. Norman citi inscripțiile de deasupra instrumentelor: „Accelerare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
brațul fotoliului. Apăsă pe unul din ele. Scaunul alunecă Înapoi și se deschise ca o scoică, eliberându-l. Norman se ridică și privi În spate la urma lăsată de corpul său, care dispărea pe măsură ce fotoliul revenea la forma inițială. Harry Împunse cu degetul căptușeala de piele și auzi gâlgâitul. — E umplut cu apă. — E perfect justificat, spuse Barnes. Apa nu e compresibilă, Într-un scaun ca ăsta poți suporta forțe gravitaționale imense. — Și nava Însăși a fost concepută pentru a rezista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
aproape cât acest habitat. TABERE DE LUPTĂ Beth depuse un ou rotund și alb pe măsuța port-obiect a microscopului cu baleiaj. — Ei bine, spuse ea cu privirea ațintită În ocular, este evident o nevertebrată marină. Interesant este acest Înveliș lipicios. Împunse oul cu forcepsul. — Ce este? — Un soi de materie proteică. E lipicioasă. — Nu asta. M-am referit la ou. — Nu știu Încă. Beth Își continuă examinarea când, deodată, sună alarma, iar luminile roșii Începură din nou să clipească, Norman fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Eu și surorile mele eram chemate la masa de seară. Ne așezam și, câteva minute, priveam în tăcere, perplexe, la farfuriile din fața noastră. Apoi, într-un final, una dintre noi spunea: —Aveți vreo idee? —Să fie pui? zicea Margaret neconvinsă, împungând mâncarea cu furculița. A, nu, eu am crezut că e conopidă, a sărit Rachel, vegetariana, fugind să vomite. —Orice-ar fi, eu nu mă ating de farfurie, a anunțat Helen. Cel puțin, când mănânci fulgi de porumb, știi ce bagi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
sticla și cu paharul în mână. Căutând un loc unde să mă simt în siguranță. Sperând să găsesc un loc unde imaginile alea îngrozitoare să nu-mi mai ruleze în cap. Dar gelozia și ura mă țineau trează. Mă tot împungeau, iar eu nu mă puteam liniști. Nu-mi găseam pacea. Disperată, m-am gândit că poate dacă încerc un alt pat sau o altă cameră, o să reușesc să adorm. M-am dus în fosta cameră a lui Rachel. (Știți, camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
la microunde, a continuat ea. Ai auzit vreodată expresia „Dacă nu e rupt, nu-l repara“? Și ce e asta? m-a întrebat ea referindu-se la o pungă din celofan în care erau frunze proaspete de busuioc. Mama le împungea cu degetul suspicioasă. —Ăla e busuioc, mamă, i-am răspuns eu ocolind-o ca să pun în dulap niște semințe de pin. —Și ce faci cu el? m-a întrebat ea uitându-se la busuioc de parc-ar fi fost radioactiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
răsturnând peste martorii fără vină mese și scaune, ceainice și cești de cafea. Mă așteptam să văd cum i se ridică părul pe ceafă, cum face ochii mari pentru ca apoi să înceapă să-i strige oricui l-ar fi ascultat, împungând aerul cu degetul, într-o mișcare violentă care ne indica pe mine și pe Kate: „Să știți că femeia aia e nebună. E nebună de legat. Să vă feriți de ea“. Dar Adam n-a făcut nimic din toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mă ataca? El mă părăsise pe mine, nu? Așa că dacă cineva trebuia să acuze, atunci eu eram persoana potrivită ca să lansez acuzațiile. —James... am spus cu o voce pierdută. El m-a ignorat și a continuat să spumege și să împungă aerul cu degetul în direcția mea. —Erai imposibilă. Mă extenuasei. Nu știu cum de am stat cu tine atâta timp. Nu știu cum ar putea cineva să stea cu tine. Ei, ia stai nițel! Asta era deja prea mult. Am început să mă înfurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
dat banii cam În silă, pe palier, fără să mă invite la o cafea, la o discuție, nu mai Înțelegeam nimic, nici chiar șoaptele tandre amestecate cu acuze ale Marianei, ale soacrei venite special de la Sankt Petersburg pentru a mă Împunge cu degetul În ochi, același cu care arătase spre nemți În timpul blocadei Leningradului, Îi degerase așa, Întins spre mine, acuzațiile erau croșetate blînd pe o octavă superioară, de ce mama dracului nu-ți iei odată premiul ăla Întreg, să scăpăm de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pe gios, cându pitulat pe bicicletă, aprinsu deja spre mari lucrături economicești, cum stă scris și-n hronicul Academiei de nu să mai găsește. Să priceapă așadar bunul cetitoriu cu toate mințile sale toate oțărâtele răutăți omenești cu carele-i Împuns senatoriul, ele fiind de altmintrelea de prisos, că doară dânsul și-a lăsat până și beșica fierii În mânurile hirurgilor hulpavi, și aceasta numai den dragoste de țarină. „Alex Bârlădeanu, acest admirabil luptător pentru armonia socială (...) mare luptător de stînga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
neobișnuită. Meeks zări un tip care stătea culcat pe burtă, În spatele lăzii de la pat, și trăgea de acolo. Se aruncă la podea, lovi cu piciorul, rată. Individul trase un glonț... cît pe ce. Meeks scoase cuțitul, sări și Începu să Împungă cu lama la Întîmplare: În ceafă, În față... tipul țipa și trăgea, gloanțele ricoșau puternic... Meeks Îi tăie beregata, se tîrÎ spre ușă, o Închise cu vîrful pantofului, Își luă pistoalele și respiră pur și simplu. Incendiul se răspîndea: cadavre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
casă subțire și încheiată doar la câțiva nasturi sau descheiată la alți câțiva, încât i se vedeau sânii mari, goi și săltând de fiecare dată când se apleca spre măsuță să-și ia altă forfecuță ori pila de unghii și împungeau cu sfârcurile late și negre în pânza rochiei, indiferentă și făcându-se că nu observă roșeața băiatului care nu se putea stăpâni să privească, dar nici nu-și putea dezlipi tălpile, rămânând înțepenit la masă, deși îl strigase de câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
venele umflate, de un albastru pământiu, cu bulbucături din loc în loc, ca mușuroaie, în care pulsa sângele gros, acoperite de o piele zbârcită, subțire și alb-pământie și ea. Cămașa în care era îmbrăcată se umezise în jurul gâtului, al umerilor osoși împungând subțire. În mișcarea de întoarcere își dezvelise picioarele, a încercat câteva clipe să se acopere din nou cu cearceaful alb, dar efortul era vizibil prea mare. Andrei Vlădescu s-a aplecat peste marginea patului și a acoperit-o. L-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
atârnat-o într-un cui din perete. A trecut în camerele celelalte. S-a sprijinit cu fruntea de geamul uneia dintre ușile-fereastră ale balconului. Casa era cuprinsă încet de întuneric. În cenușiul de afară se învârtejeau frunze umede. Dintre acoperișuri împungea scheletul urât și pe jumătate ars al fostului țugui, învelit în grabă în carton smolit și prăfuit. „Vasăzică acuma totul s-a terminat?“, se gândi din nou. O vedea stând la biroul mic, ascultând liniștită și el știa că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
zicând: „Vasăzică, dai în mine, dom’le?“. „Lasă-l în pace“, striga Patricia, „n-a dat nimeni în tine, nu te mai țin puterile și ai alunecat“, abia acum bărbatul întorcându-se spre ea, ducându-și arătătorul la buze, apoi împungând aerul către ea, „Tu să taci, curvă!“. „Ce-ai spus? Ce-ai spus? Mai repetă o dată. Mai repetă odată, ticălosule și lepădătură! Cum îți permiți? Să mă faci tu pe mine curvă? Tu, nenorocitule?“ Glasul ei devenise ascuțit și violent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
numai când era beată și nici măcar nu cumpăra câte un pachet Întreg de țigări. Acum am văzut capătul unui pachet nou‑nouț de Camel Special Light ițindu‑se din buzunarul de la piept al bluzei cu guler prins În nasturi. Am Împuns‑o În pulpă cu papucul și am arătat spre țigări. Mi le‑a dat Împreună cu o brichetă. — Știam eu că nu te superi, a zis și a mai tras calmă un fum. N‑am chef să m‑apuc de treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
din partea lui să facă asta tocmai acum, când mă apropiam de sfârșitul sentinței mele de un an de la Runway și cu puține zile Înaintea celui mai dificil pas din cariera mea. Orice vagă tendință spre tristețe sau Îngrrijorare care mă Împunsese câteva minute mai devreme a fost brusc Înlocuită de iritare. — Foarte bine, atunci. Hai să „facem o pauză“, am zis eu sarcastic, cu răutate. Un scurt răgaz. Pare o idee strașnică. M‑a privit cu ochii aceia mari, căprui, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
să observe. Doar Len, la fabrică. Nu am admiratoare. Nu sînt ca tine... — Vrei să taci? RÎse. - Unchiul Horace nu aude. N-ar zice nimic, chiar dac-ar auzi. Nu-l preocupă asemenea lucruri. Se opri din tuns și-l Împunse În umăr cu vîrful foarfecii. — Duncan, nu i-ai spus?! — Bineînțeles că nu. — Să nu-ndrăznești! — Pe cuvînt de onoare. Își linse degetul, Își atinse pieptul, apoi Își ridică privirea spre ea, zîmbind În continuare. Ea nu-i răspunse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
se poate duce la toaletă, iar el o conduse pe culoar și-i arătă unde este. Se așeză și pipăi capetele dopului de tifon, fiindu-i teamă că ar putea să dispară În ea. CÎnd urină, se simți de parcă era Împunsă de ceva. Durerea ascuțită din pîntece și mușchi era insuportabilă. Pe hîrtia de toaletă apăru doar puțin sînge, și asta o făcu să-și dea seama că umezeala dintre fese probabil că era din cauza apei, că domnul Imrie o spălase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Sună ca Într-un roman. Unul de Elinor Glyn sau Ethel M. Dell. — Dar tu nu simți o mică nebunie, Julia? Julia se gîndi. — Mă simt străpunsă de o săgeată, zise ea. — Doar de o săgeată? Eu parc-aș fi Împunsă de-un harpon. Sau... Nu, asta-i prea brutal. De parcă un cîrlig, unul mic, mi s-a-nfipt În piept... — Un mic cîrlig? — Unul de crichet sau ceva mai fin. — O prinzătoare de buton? — Exact, o copcă. Helen rîse. Pentru că vorbele Juliei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
nenorocită! Se depărtă puțin și-și aprinse o țigară. Dar În timp ce-o fuma, se neliniști. Se mai uită o dată la cer. Jocul de culori era la fel de brutal ca Înainte, strălucirea mai intensă uneori, alteori mai redusă pentru că flăcările Împungeau sau se săltau datorită vîntului de sub ele. I se făcu din nou teamă, fără să știe de ce. Își aruncă țigara după două-trei fumuri. — Hei! Îi zise gardianul văzînd ce face. O ridică și Începu s-o fumeze el. Kay puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cu părul umed care i se usucă În șuvițe tari pe obrazul palid. Nu poate să-mi spună ce-o doare. De ce-mi face așa ceva tocmai În noaptea asta? Când trebuie să plec la aeroport În trei ore. Mă Împunge imediat un sentiment de vinovăție pentru că am Îndrăznit să gândesc așa. Și-atunci, exact când am hotărât că nu e decât o Încercare de a mă Împiedica să plec- ca o pisică, Emily presimte plecarea Înainte de a-mi duce eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
să lucreze, bărbați care vor să se odihnească, femei care vor poate să-și savureze ultimele ore de libertate și nu vor să li se reamintească ce le așteaptă acasă, femei care sunt departe de copiii lor și se simt Împunse de ghimpele vinovăției. Pe fața mamei se citește un sentiment mult prea bine cunoscut mie. Două măsuri de scuze Înnebunite („Îmi pare rău pentru tot, oameni buni!“) la trei măsuri de sfidare („Și noi am plătit pentru locul nostru ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]