2,573 matches
-
durata mesei disecam nunțile și niciodată nu ezitam să pufnim În chicoteli răutăcioase În timp ce citeam printre rânduri În mod creativ. De ce naiba ți-ai dori să intri Într-o relație pe viață, al cărei unic scop ar fi să-ți Înăbușe fiecare grăunte de individualitate din tine? continuă Will. Vreau să zic, uită-te la mine. Am șaizeci și șase de ani, nu m-am căsătorit niciodată și sunt foarte fericit. —Tu ești gay, Will. Și, În plus, porți o verighetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
unuia de la New York Times? Locul ăla e mai Însângerat ca o friptură crudă, iar eu trebuie să stau aici și să ascult părerile lor pe tema asta? Păi, nu chiar, unchiule Will. Ai putea să-l Închizi, nu? Mi-am Înăbușit un zâmbet, În timp ce privirea sa rămăsese fixată În față. Am Încercat să ghicesc În tăcere cât timp va mai rezista până când va numi New York Times „Izvestia“ sau până când va pomeni de căderea lui Jayson Blair, ca dovadă a nimicniciei ziarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Abby, am spus cât de sec am reușit, uitându-mă În jur după o cale de evadare Înainte să dau ochii cu ea. Deci tu și Philip păreți puși pe fapte mari, ha? Îmi făcu cu ochiul și mi-am Înăbușit impulsul de a-i șterge cu ghearele rânjetul de pe față. —Mmm. Cu ce ocazie pe aici? Ea râse și-și potrivi pantofii cu tocuri de doisprezece centimetri, care nu reușeau să-i modifice prea mult statura. — Cine are nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
obișnuiți doar cu femei Îmbrăcate În burka, Îmi Închipui că o să ieșim În evidență, spuse ea, meditativ. Sammy Îmi aruncă o privire - una dintre multele pe seara aceea, din moment ce la cină stătuserăm față În față - și am reușit să-mi Înăbuș râsul, dar nu și un sforăit scurt. Ea se roti brusc și mă privi aspru. —Ce? Ți-ar plăcea ca o ceată de țărani să se holbeze la tine toată noaptea? Nu trebuia să zbor până aici pentru chestia asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
poate spune așa, am mormăit. —Ce să se spună? Că ești interesată de el? Sau că nu? Îmi făcu cu ochiul. Am respirat adânc. — El e tipul din fotografie. Doar că nu se vede. Will păru că Încearcă să-și Înăbușe un zâmbet larg. —A fost cu tine În Turcia? Cum ai aranjat chestia asta, draga mea? E o poveste lungă, dar e de-ajuns să-ți spun că nu știam că o să fie acolo. Will ridică dintr-o sprânceană. —Serios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
și Încercam frenetic să țin piept valului de probleme care păreau să nu se mai oprească. Toată Încrederea mea calmă și planurile mele perfecte din ziua precedentă Începuseră să se ducă pe apa sâmbetei și devenea din ce În ce mai greu să-mi Înăbuș panica. —Skye, mă auzi? am șuierat În microfonul care Îmi ieșea discret din ureche și se oprea chiar deasupra buzei superioare. —Bette, scumpo, aici sunt. Calmează-te, totul e foarte În regulă. O să mă calmez când o să-mi spui că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
mei de Cruce și fluvii de lumini. Purtând în mână spada, cerești trepte urcam Să-mi scap de la pierzare iubitu-mi neam robit, Prin negrele desișuri și grote m-afundam M-am înfrățit cu-adâncuri și creste de granit. Dureri înăbușindu-mi din suflet și din oase Privesc departe cerul cu sfintele-amintiri Mă năpădesc văpăi din zile furtunoase Balsam și mărturie, răbaj și nemuriri. 13 ianuarie 2014 LACRIMA Cu omul te-ai născut odată Din cer și din păcat, din smirnă
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
dacă nu erau sugrumați și măcelăriți. Stăpânilor, însângerate caricature funebre, nu ne mai osândiți, nu ne mai defăimați, nu ne mai mistuiți pe rugul atâtor mișelii, căci nu veți putea stinge neclintita noastră credință în Hristos și nu veți putea înăbuși strigătul morților noștri, fântâni cu apă sfințită și pururea nesecate! Va veni vremea când morții noștri vor învia, ei se vor ridica cu raclele în spate, cu ștreangurile pe gât, cu fluierele picioarelor zdrelite, cu tâmplele găurite, de sub vitriol, de sub
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
libertatea și viața omului sunt daruri și drepturi mai presus de legile pământești. Respectați Porunca Cerului! Suferințele și limba legionarului vor grăi veșnic și vor rosti adevărul care este unul singur Hristos Dumnezeu. Glasul care rostește adevărul nu poate fi înăbușit, căci el îi mai tare decât tirania asupritorului. Legionarul slujește lui Dumnezeu, apără adevărul Divin și nu-i poate răpi nimeni acest drept, iar cel care rostește adevărul va rămâne neclintit și dincolo de mormânt. Nu decimarea și externarea adversarului aduce
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Noi, legionarii nu mai avem de ales. Pe pământ sau ape, moartea e tot moarte. Zbirii vor rămâne iarăși umiliți în fața tăriei noastre, căci nu ne vor putea îngenunchia, destrăma și birui voința noastră „pavăză” dăruită nouă de Dumnezeu. Înverșunaților, „înăbușiți” fiara din voi! IATĂ-MĂ LA MARGINE Iată-mă la margine, Țarna mi-i paragină, Nici o stea nu mai răsare, Clipa trecerii mă doare. Vise arse, vise arse, Strânsu-s-au cuțit în oase, Sfredelesc la geam trecutul, De mă doare ca
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
i s-a oprit răsuflarea. Cum să facă să n-o sperie? A făcut un pas spre locul unde bătea lumina felinarului din curte. Atunci hangița l-a văzut. A tresărit. Și-a dus mâna la gură, pentru a-și înăbuși un strigăt, dar a continuat să înainteze. Când a ajuns la un pas de el, lotrul a întins brațele și a prins-o de mijloc. În clipa următoare, cele două trupuri au devenit unul singur, iar focul din suflet l-
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
le-a spus celor de la CCAA să se ducă undeva. Acum muncește pe nimic la o masă de montaj. A recurs la ședințele de psihanaliză cu doctorul Lesnick din dorința declarată de a „explora gândirea freudiană” și de a-și înăbuși impulsul de a-și înșela soția cu o serie de femei din Partidul Comunist avide „după banii mei, nu după trupul meu”. Un ideolog marxist turbat, temperamental, dar care probabil că nu-i va turna niciodată pe tovarășii săi. Părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
spre stradă, apoi se uită la camarazii săi din Masacrul tomahawkului. Și toți trei începură să bată din palme. Dudley se făcu roșu. Mal văzu cum fața partenerului său trece din roșu în vinețiu. Lopez lăsă încet mâna în jos, înăbușind aplauzele. — Ce-ar fi să ne spuneți despre ce e vorba? Mintea lui Mal trecu iar prin dosare, încercând să găsească vreo mizerie, dar nu dădu de nimic. — E vorba de o investigație referitoare la influența comunistă în Hollywood. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pat, îi acoperi fața cu o pernă și-l împușcă de două ori în cap de aproape. Pocnetele răsunară înăbușit. Zbieretele lui Audrey se auziră ca vaierul prelung al unei sirene. Buzz coborî din pat și o strânse în brațe, înăbușindu-i tremuratul în propriile lui spasme. Îi șopti: — Du-te în baie, nu aprinde lumina și ține capul jos. A venit pentru Mickey, iar dacă mai e vreunul afară, vine și ăla. Stai dracului jos și stai dracului calmă! Audrey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
un roșu închis. Lângă cei doi zăcea un pistol. Mal urlă: — Coleman, întoarce-te! Buzz alunecă de-a lungul peretelui, cu pistolul ridicat, căutând o poziție din care să-l împuște în plin pe șobolan. Coleman scose un răget, parțial înăbușit de proteză, și îl mușcă pe tatăl lui de nas. Mal trase de trei ori, nimerindu-l pe Loftis în piept și în coapsă și proiectându-l din calea fiarei ce-l ataca. Coleman își încolăci brațele în jurul tatălui său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
alții, cu un drapelaș cu coroana regală. — Trebuie să fi fost un spectacol cutremurător pentru tine, am murmurat. — Am fost incapabilă să rostesc discursul pe care-l pregătisem. Am izbucnit în plâns, nu mai aveam glas, ci doar un tremurat înăbușit de durere și de fericire. În jurul meu se strânsese România de altădată, bună, fierbinte, familiară, avidă de cunoștințe, însetată de artă. Ioana vorbea cu ochii în lacrimi. Ascultând-o, retră iam sfâșiată încrâncenarea cu care de atâția ani ne zbăteam
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
să ia. Atunci, cu o îndrăzneală de care m-am mirat și eu, intervenii în fruntea a vreo zece volintiri, printre care: Dinulescu Stelian, Condurățeanu Vasile și Hinna Constantin, cei mai puternici din clasă. ― Domnu' arbitru, îi spun eu abia înăbușindu-mi furia, vă rugăm și noi să-i dați voie lui Drăghicescu să joace... Fără el, Lazărul pierde meciul cu siguranță, și dumneavoastră nu știți ce consecințe dezastruoase vom avea de suportat din partea domnului director Ionescu... Vă rugăm, e în
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
excepțional al vechiului palat al sultanilor, Ak Sarai. Din raportul Îngerului rezulta că supravegherea Încetase a doua zi. Alexandru scăpase prin talentul de a picta. - Ne apropiem, căpitane... se auzi vocea lui Lacrămă, iar Oană auzi din nou tropotele cailor Înăbușite de zăpada proaspătă și moale. Conacul Brăneștilor se profila deja În mijlocul unui crâng Înghețat. Drumul până acolo fusese pustiu. Era frig, erau sărbători. Dar În apropierea conacului se vedeau numeroase urme În zăpadă. Apărătorii se opriră. Urmele veneau din satul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
sau infirmarea datelor pe care Ștefănel le avea deja. Mai știa și că palatul se afla sub supravegherea unei alte forțe, care nu era cu nimic amenințătoare În raport cu el. Era o forță luminoasă, o prezență de bucurie, pe care o Înăbușise sentimentul primejdiei și al morții, care crescuse cutremurător În acea zi. Sufletul tânărului era inundat de suferință și nici un alt semnal din lumea energiilor nu putea depăși În intensitate această revelație Întunecată. Își mai apăsă o dată palma deasupra inimii, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
spre Dunăre. Dar spre Dunărea cărei țări? - Dove? Întrebă, Încet, rănitul. Dove andiamo? -A Venezia, commandante... răspunse Angelo. Si tu lo vuoi. Avem acolo doctori și medicamente. Și liniște. Căpitanul păru să gândească. O vreme se auzi doar tropotul cailor, Înăbușit de zăpadă. - No. Angelo se aplecă, Încercând să se convingă că acela fusese răspunsul. -No, repetă Oană. Io voglio andare a casa. In Moldavia. Voglio vivere o morire in mio paese. Angelo se Îndreptă În șa și privi coloana Apărătorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Rezervele de spahii, cei cinci mii de călăreți, să intre În dispozitiv de luptă! - Luminăția ta... praf suntem sub tălpile tale... iertare pentru vestea rea... rezervele de spahii au fost masacrate... mulți au fost tăiați de sabie... mulți au murit Înăbușiți de ceață... ceața era ucigașă... Mahomed rămase tăcut. Înăuntrul lui, era zuguduit de prevestirea Marelui Maestru. Era oare cu putință să piardă Moldova după ce o avea la picioare? - Ordon atacul asupra mongolilor... Foștii Cuceritori, spahiii lui Midhat, ei știu cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și după ce azvârli înapoi cu gestul obicinuit șuvițele părului scurt, care lunecau pe frunte, cercetă efectul cuvintelor ei aspra Linei. Efectul era puternic, în adevăr, dar neplăcut. Lina părea supărată, furioasă chiar. Se roșise acum apoplectic și credeai că se înăbușă. - Ce fini?. Ce Mika-Le? - O! Dacă te superi e altceva! Secret profesional! Căci nu cred să fie solidaritate familială! ... Mi se pare că spitalul e accesibil oricui, și mai ales mie, care viu să cercetez clientela "Asistenței". Traversam rezerva când
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Arată rău. . . Ar trebui să o vezi! De felul acesta fuseseră noutățile ultime și foarte senzaționale despre familia Hallipa. La dejun domni mare liniște. Fiecare, preocupat, nu băga de seamă că tace. Lina aproape nu mâncă. Mini aprecie suculenta prepelițelor înăbușite la abur, dar nu și hazul lor, așa cum se pregătise. Rim se servi de trei ori și fuse gata să-și iasă din calm, când Lina îi observă că e prea lacom pentru un artritic! Despre Lică sau Hallipi nici un
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
clare intențiile și porni la un asalt frontal cu multă vigoare, dar prost direcționat, încât se lovi cu fruntea direct de nasul Charlottei. Crușonul i s-a vărsat pe rochia nouă, urmat de câteva picături de sânge. Amândoi și-au înăbușit pasiunea. Gus s-a retras imediat, dar Charlotte, care fusese trimisă de mamă în India tocmai în acest scop, n-a cedat chiar așa de ușor. S-a atârnat de gâtul lui, l-a tras la loc și, cu toate că aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sângele. Vițeii râcâie pământul cu copitele, ca și cum ar fi conștienți că mirosul de sânge se răspândește prin toată pădurea. Șeful vânătorilor repartizează locurile participanților, ca într-un spectacol complex de balet. Se creează confuzie, în parte din cauza mustății sale care înăbușă pronunția și așa excentrică a numelor, pe de alta pentru că invitații se duc cam fără tragere de inimă acolo unde li se spune. Doamna Privett-Clampe și lady Braddock, de exemplu, nu sunt prea fericite să-și petreacă noaptea într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]