1,310 matches
-
doi bani, Îmbrăcăminte de femei din aceea donată bazarurilor de spital: lenjerie, ciorapi, pulovere, fulare, fuste. O infinitate de mese. Locul Îmi evoca Subsolul lui Filene, unde mușteriii aveau În curând să se Încaiere și să se Înghiontească pentru a Înșfăca chilipirurile. Dar nu era nimeni de față. În depărtare se vedeau niște femei tinere care păreau gata să Întreprindă acțiuni filantropice. Eu ședeam, sechestrat, printre sute de șezlonguri din piele. Evadarea din colțul ăsta de brânză murdară era imposibilă. În spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
toată lumea... pâș-pâș... în spatele capului... ARTUR (Atent, compătimitor.): Ce trist! Mai vrei o țigară? GARDIANUL: N-ați putea mai bine să trimiteți după o sticlă? ARTUR: Ba da. (Caută monezi.) Să trimitem pe cineva... GARDIANUL: Da, da... Să trimitem pe cineva. (Înșfacă monezile și scoate o sticlă de sub faldurile mantalei.) E țais! ARTUR (Trage un gât): Bună! GARDIANUL: Nu v-am spus? Altădată osânditul primea o sticlă întreagă cu o noapte înaintea execuției... (Trage un gât.) Nu? Omul putea să facă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
într-o lume plină de primejdii, rămâi treaz. Ești înnădit într-un farmec puternic. Ai grijă! Ai grijă! Maică-ta e o mare farmazoană, iar chipul ăsta urât cu găuri și țepi care se rânjește la tine vrea să-ți înșface napolitana. Păzea! Un vis plin de viclenii, ține minte! Cu bine! Cu bine! Micuțul se pune pe urlat ca din gură de șarpe și ca să fie sigur că nimeni nu va pune laba pe napolitană, poftim, o face mii fărâme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
pentru că-și prăpădise pledul, că altul n-avea, și-acum cu ce avea să se acopere, mă rog? Ca să nu mai vorbim că ieșind din ungherul ei dintre scânduri, albă cu pete cenușii, cu ochii roșii de mânie, cățeaua îl înșfăcase zdravăn de gleznă, găurindu-i pielea. Bietul Ilie lăsase pătura pe jos și de-abia scăpase, urlând. Cățelușa nu fugise după el, dar lui i se păruse că blocul 4, unde se aprindeau primele lumini, îi luase urma, așa că gonea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
mai bine dacă era șase de dimineață? întrebai eu. Nu prea înțeleg de vreți să spuneți. Trecui pe lângă el cu mare demnitate. —Mă scuzați. Trebuie să mă duc să mă întind. Mă scotocii după chei. —Lasă-mă pe mine. Își înșfăcă cheile din mână și descuie ușa. Hai, înăuntru! Mă trase în sus, pe scările de la intrare. —Săriți, mă bate poliția! țipai eu, agățându-mă de tocul ușii. Mă bate poliția! La naiba, intră odată! Îmi desprinse mâna și mă împinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
1. Un grup de asistente ale directorului de scenă, care păreau o mână de zâne alternative, îmbrăcate cu blugii lor de mâna a doua și tricourile mici și mulate, se repeziră să ajute la mutatul scaunelor la locul lor; Matthew înșfăcă dintr-odată ambele taburete ale lui MM, dovedind în mod clar că voia să fie singura persoană care atingea scaunul sacru pe care binevoise să se odihnească ilustrul fund; iar cei doi membrii ai consiliului s-au ridicat și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
uitat la el o vreme, după care m-am aplecat, destul de bănuitoare. Era plin ochi cu margarita de căpșune cu gheață și părea că fusese adus de la barul Finca Tapas 1 de pe Pentonville Road. Am cochetat cu ideea de a înșfăca urciorul și de a mă strecura înăuntru, unde aveam să-l golesc în liniște, făcând o pauză care - speram eu - era îndeajuns de lungă încât să-l facă să intre în panică, după care am spus: —Hugo? Poți să ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
iute pe gât. Clopoțelul de la ușă sună, anunțând sosirea șalupei de poliție. Aruncă o privire la ceasul de la mână. Șase fără opt minute. Probabil că era Bonsuan; nimeni altcineva nu era În stare să aducă atât de repede o barcă. Înșfăcă o jachetă de lână din șifonierul de lângă ușa de la intrare. Diminețile de septembrie puteau fi friguroase, iar la Santi Giovanni e Paolo, atât de aproape de apele lagunei, vântul sufla aproape mereu. La capătul celor cinci rânduri de scări, trase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
una care degenerase oribil și se sfârșise cu moartea omului În loc de jefuirea lui. Iar hoțul avea un cuțit și-l folosise fie cu noroc, fie cu Îndemânare. Infractorii mărunți din Veneția aveau o fărâmă de noroc, dar rareori aveau Îndemânare. Înșfăcau și fugeau. În orice alt oraș, asta ar fi putut trece drept un jaf scăpat de sub control, dar acolo, În Veneția, genul acela de lucruri pur și simplu nu erau posibile. Îndemânare sau noroc? Iar dacă era vorba de Îndemânare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
trei pere coapte și le așeză În partea din față a mesei, la Îndemână. Cu trei ani În urmă, pe un algerian căruia i se refuzase un permis de o luase razna În birou când i se dăduse vestea, o Înșfăcase pe Anita de umeri și-o trăsese peste masă. O ținea acolo, strigându-i În față Într-o arabă isterică, tocmai când Brunetti intrase să ceară un dosar. Își trecuse brațul brusc pe după gâtul bărbatului și-l strânsese până ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
A spus că unul dintre ei era foarte Înalt, mai Înalt ca mine. Vianello era unul dintre cei mai Înalți oameni din forțele de poliție. — Iar celălalt purta barbă. — Câți au fost, doi sau trei? Nu era sigur. L-au Înșfăcat când a intrat și-a fost atât de surprins, Încât n-a văzut, sau nu-și aduce aminte. Cât de grav e rănit? — Nu destul de grav ca să primească o cameră separată, spuse Vianello, neîncercând deloc să-și ascundă dezaprobarea. — Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Așeză ambele lucruri pe balcon și intră Înapoi În camera de zi după un scaun cu spătar drept, pe care-l așeză la o distanță perfectă de balustradă. Se așeză, Împinse scaunul pe spate și-și odihni picioarele pe balustradă. Înșfăcând ziarul, Îl deschise și Începu să citească. Clopotele bisericii sunau, soarele Îi cădea din abundență peste față și Brunetti cunoscu o clipă de pace absolută. Paola vorbi din pragul ușii de la terasă. — Guido, cum o chema pe doctoriță. — Pe cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
i-a spus: Fetițo, unde îți sunt părinții? Nu sunt aici! a spus Sară. Deci ești singura?! Da! Eu priveam siderata din pădure. Mi s-a părut că ostașii credeau că ea e față pe care o caută. Cand au înșfăcat o, am sărit în calea lor și le-am spus: Hei! Sunt aici! Însă, după aceea, am văzut zâmbetul de pe fața Sarei, mi-am dat seama de ce se întâmplă cu adevarat, dar era mult prea târziu. Am încercat să fug
Poveste pentru micul prinţ. In: ANTOLOGIE:poezie by Mihaela-Raisa Tofănel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_692]
-
pare rău, a rânjit Sherry. Am creierul făcut terci. Ei, asta face sarcina din om! —Sarcina! Alice a schițat un zâmbet chinuit. A sunat telefonul. Sherry a dispărut ca să răspundă. — E mama ta, a anunțat ea prin interfon. Alice a înșfăcat receptorul recunoscătoare. Mama. O scânteie de normalitate într-o lume nebună și fracturată. —Bună, mamă! — Bună, draga mea. Ascultă-mă! Am niște vești pentru tine. Alice a ascultat. Exasperată, a simțit cum i se strânge stomacul. Dar, mamă, nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mâinile nepricepute ale părinților. Într-una din rarele ocazii când Hugo l-a luat pe Theo, înfofolit într-o pătură, și l-a scos afară ca să-i arate zăpada de pe copaci, asistenta Harris a apărut în numai câteva secunde, a înșfăcat copilul și a dispărut la loc, în casă, bolborosind mohorâtă ceva legat de pneumonia la copii. Haide! Avem de făcut atâtea cumpărături de Crăciun și nu avem decât atât de puțin timp! Amanda l-a înghiontit dureros pe Hugo în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
naibii ai tu impresia că faci? a întrebat ea. Îi schimb scutecul lui Theo, a răspuns Hugo supărat. Ție ce ți se pare că fac? — Mi se pare că mi-ai luat nenorocita de cremă de față! a urlat Amanda înșfăcând tubulețul alb pe care Hugo îl ținea în mână. Apoi a agitat tubul către el. —Ai idee cât costă ăsta? Hugo a oftat. Nu reușise să descopere crema normală de scutec și improvizase. Crema pe care o găsise în sertarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mai mult decât era nevoie, fața de prohabul lui Hugo, Laura a reușit să desfacă partea din spate a căruciorului și să-l elibereze. Țuguindu-și buzele și bătând din gene, s-a ridicat în picioare. —Mulțumesc, a spus Hugo înșfăcând mânerele căruciorului. Acum ar cam trebui să plec. Însă Laura părea decisă să-l țină pe loc. —N-am știut că băiatul tău a început să vină aici, a rânjit ea, netezindu-și bluza de trening roz țipător trasă peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
era un lucru la care te puteai aștepta din partea unei persoane apropiate de Amanda Hardwick. Alice s-a uitat la el nedumerită. Pentru că, și-a tras Hugo nasul, lăsându-se complet la mila ei, sincer să fiu, sunt pierdut. A înșfăcat cartea care se găsea în vârful mormanului și a deschis-o la nimereală. —„Oare ne ascultăm cu-adevărat copiii?“ a citit, apoi a ridicat ochii umezi către Alice. Pe cuvânt că eu îl ascult. Ore întregi, în fiecare noapte, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
asupra situației. Ăăă, ascultă, Laura! Vreau să spun, e foarte drăguț din partea ta că vrei să-mi oferi... dar ideea e că... Laura s-a rostogolit către capul patului, târându-se apoi către una din coloanele baldachinului. Pe care a înșfăcat-o, trăgându-se în sus, pentru ca apoi să înceapă să se legene sugestiv în sus și-n jos. Hugo a realizat că Laura dansa la bară, deși, dată fiind cantitatea de alcool pe care o băuse, o descriere mai apropiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cu pământ și folosite ca piedică de ușă, așezate pe șemineu pe post de pușculițe sau pline cu dopuri și bucățele de hârtie. —Al, îți pierzi timpul cu el! a mârâit Jake. Dintr-odată, bărbatul s-a repezit să-i înșface telefonul. Furioasă, Alice i-a dat o palmă și l-a îndepărtat. Nu m-ai auzit? a mimat ea cu buzele. Copilul e bolnav. Jake s-a uitat la ea neîncrezător. —Tușește? a zis el în zeflemea. De ce nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
numai lui. Chiar și așa, cu vederea compromisă, Hugo a întrezărit, prinsă între niște crengi din apropiere, o formă fleșcăită, care aducea cu un urs. Era de un roz foarte fosforescent. La scurt timp după asta, Hugo s-a trezit înșfăcat cu putere, săltat în sus și întins pe pământ. A clipit la vederea grupului de oameni- probabil trecătorii de pe pod - care-l scoseseră din apă și-l trăseseră pe mal. Te simți bine? l-a întrebat cineva uitându-se întrebător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
îmbin eu o carieră de renume cu un mariaj fericit și cu rolul de mamă de succes. Draaaaaaaaaaguleeeeeeeee! a exclamat ea îndreptându-se spre Theo cu pași mici și tocuri periculos de înalte. Ești gata pentru un portret? Amanda a înșfăcat copilul așa cum își înșfacă vulturul prada. Apoi l-a strivit de pieptul ei pentru ca în secunda următoare să-l dezlipească de ea și să i-l arunce grăbită lui Hugo. —Of, e dezgustător! Tocmai și-a șters nasul ăla jegos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de renume cu un mariaj fericit și cu rolul de mamă de succes. Draaaaaaaaaaguleeeeeeeee! a exclamat ea îndreptându-se spre Theo cu pași mici și tocuri periculos de înalte. Ești gata pentru un portret? Amanda a înșfăcat copilul așa cum își înșfacă vulturul prada. Apoi l-a strivit de pieptul ei pentru ca în secunda următoare să-l dezlipească de ea și să i-l arunce grăbită lui Hugo. —Of, e dezgustător! Tocmai și-a șters nasul ăla jegos și plin de muci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
fugit la chiuvetă și a început, agitată, să frece murdăria cu unul din bureții copilului. — Nu-și dă seama că asta e făcută din crêpe de Chine? a mârâit ea. Când s-a auzit soneria, Amanda a fugit de la chiuvetă, înșfăcându-l, din nou, pe Theo. Rupt de lângă taică-su, copilul a început să plângă încet și obosit. —Ei, taci din gură, i-a sărit Amandei muștarul. Maică-sa a luat, apoi, o jucărie de pe marginea căzii și i-a înfipt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
din dinți și coborând cele patru trepte - una dintre ele scârțâia îngrozitor, a bătrânețe lemnoasă -, apoi percepea incredibil de real scufundarea în solul clisos. Ca și cum mâini nevăzute l-ar fi tras către adâncuri, putea vedea cu ochii minții cum era înșfăcat, mai întâi până la glezne, apoi până la pulpe, până la genunchi... Curios, nu era înspăimântat de gura hulpavă a pământului, ba chiar simțea plăceri nebănuite, aproape erotice, atunci când era mângâiat pe abdomen de noroiul învârtoșat. O să devin rădăcină, își spunea, dar nu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]