1,381 matches
-
toate categoriile de vârstă și fusese obișnuit să se afle În centrul atenției lor, experiența sa cu sexul opus rămânea În mod dramatic În urma celei a colegilor săi de vârstă. Deși Împlinise deja douăzeci de ani, Mustafa se simțea Încă Înțepenit În acel prag periculos dintre copilărie și maturitate. Nu putea nici să se Întoarcă la prima, nici să treacă la ce-a din urmă. Tot ce știa despre pragul ăla era că Îl speria și tot ce știa despre faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
îl curețe de zăpadă cu mâna. Era un geamantan mare de piele. Geamantanul era prea greu pentru ca Zoia să îl ridice. Îl târî departe de corpul din copac, lăsând o urmă largă. Își făcu de lucru cu încuietoarele, care erau înțepenite dar nu încuiate. Capacul geamantanului sări în sus, propulsat de ceea ce era înăuntru. Zoia îl deschise de tot. Stătea îndoit ca un fetus în pânetce așteptând să fie născut. În căderea lor, fulgii pufoși se grăbeau să îi ureze bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Marta. Aduse hârtia de desen, acuarelele, recipientele pentru diluat vopseaua, pensulele, o cârpă veche ca să le șteargă, aranjă totul în ordine, metodic, pe masă, se așeză și luă asirianul cu barbă, Încep cu ăsta, spuse, Simplifică pe cât posibil ca să nu înțepenească sau să se agațe când îl scoatem din mulaj, fă-l din două părți și gata, din trei ar fi prea greu, N-o să uit. Cipriano Algor rămase câteva minute privindu-și fiica desenând, apoi se duse în olărie. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
felul ăsta opresc boala de care mă speriasem. Ajunsesem un fel de călugăriță în libertate, care nu-și îngăduia nici un fel de exces. Îmi luasem cărți de medicină și le studiam cu grijă. Când am simțit însă că picioarele îmi înțepeneau, mi-am zis: «Proasto, în felul ăsta nu faci decât să golești și anii pe care-i mai ai de trăit». Și m-am schimbat cu 180 de grade. M-am reapucat de fumat, nu-mi mai păsa de nopțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
scaun. Geo Fox Încercă să se susțină agățându-se de propria-i secreție, care, târâtă În căderea aceea, se dizolvă, curgând spre pământ. Geo se trânti cu fața-n jos În băltoaca vâscoasă pe care continua s-o vomite, apoi Înțepeni fără viață. „Oprește-te, nebunule“, striga Madame Olcott, apucându-l pe Agliè. Și apoi către ceilalți doi frați: „Mai rezistați, micuților, aceștia trebuie să mai vorbească. Khunrath, Khunrath, spune-i că sunteți adevărați!“ Leo Fox, ca să supraviețuiască, Încerca să reabsoarbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
În același timp, analistul În marketing simte o mîncărime de nedescris Între două degete de la piciorul stîng și e convins că ori se scarpină, ori moare. Își scoate pantoful și se scarpină. Specialistul În IA simte că i s-a Înțepenit ceva Între măsele și nu mai poate aștepta nici un minut, trebuie să Îl desțepenească acum, pe loc, orice-ar fi. Carne să fie? El nu mănîncă niciodată carne. Tipa cu realitatea virtuală Își dorește acum să nu se fi dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
și le urează de bine și se joacă cu ele. Nu-i așa că e frumos? Wakefield nu s-a atins de băutură de cînd Caddy a Început să-și povestească filmul și se uită la ea cu drag. Puștiul a Înțepenit de tot. O lacrimă mare Îi atîrnă din ochi. Caddy Își ia brațele din jurul lui și rîde. Cămașa puștiului e udă leoarcă, transpiră din greu. Ce zici de Încă o băutură? — CÎte vrei tu. — Okay, băieți. Nu uitați, regia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de parcă ar fi fost el Însuși turist, bîntuind prin lume cu un ghid imaginar. Își amintește de Maggie și Susan, Sandina și Redbone. Nu a fost tocmai o vacanță. — Trebuie să fie grozav să călătorești, spune tînărul irlandez. Eu sînt Înțepenit În spatele barului. Dar va trebui să mă duc, cît de curînd, să o văd pe mama. Zamyatin se uită la baseball, Tigrii Îi halesc pe Gemeni la televizor. Se dă În vînt după baseball. Chiar și după atîția ani continui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
umărul stâng, stătea cu spatele la mlaștină. S-a dat câțiva pași îndărăt, dar Kobayashi a reușit să-l atace din nou cu cazmaua. Respira greu, de i se scuturau umerii. Endō-san! strigă din răsputeri Gaston când auzi detunătura. Picioarele îi rămăseseră înțepenite în mâlul mlaștinii. Vântul unduia apa. În clipa aceea, o rafală de vânt a împrăștiat puțin ceața, suficient ca să-l poată vedea Gaston pe Kobayashi cum îl ataca pe Endō cu cazmaua. Endō era și el în maștină. Aaa! Aaa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
pe Kobayashi cum îl ataca pe Endō cu cazmaua. Endō era și el în maștină. Aaa! Aaa! Văzându-i, Gaston a vrut să o ia instinctiv spre mal, unde se ducea o luptă pe viață și pe moarte, dar picioarele înțepenite în mlaștină nu voiau să-l asculte. Pierzându-și echilibrul, a căzut bâldâbâc în apă, scoțând un zgomot de parcă ar fi căzut un stâlp de telegraf. Mlaștina nu era foarte adâncă, dar Gaston, care nu știa să înoate, a înghițit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ningea. Am străbătut acea lume în alb și negru, încremenită-n ger, tăcută, până ce am ajuns la poarta templului. Era închisă. Fără să cobor de pe cal, m-am aplecat și am împins-o. S-a căscat în întuneric. Un țăran înțepenit de frig, locuitor într-una dintre cele câteva colibe din apropiere, ne-a spus că, dacă-l căutam pe călugăr, îl găseam la o femeie pe nume Muzia, prostituata locului. Uluiți și nemaiștiind ce să credem, ne-am priponit caii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
prelung, după care s-a liniștit, chiar dacă a rămas asmatic. Când respirația i-a revenit la normal, mâinile i s-au relaxat, și ea s-a moleșit între cearșafuri. M-am îndepărtat de pat și m-am întors către Rotari. Înțepenise la căpătâiul patului, privirea alergându-i necontenit de la mine la Gaila. I-am pus o mână pe umăr și i-am spus: - Cred că a trecut. Cu glas abia auzit, Gaila l-a chemat la ea pe Rotari, apoi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
decât să păzească intrarea unui bloc, iar acum Îl ținea departe de copii și de ea. Amorțit și nemulțumit, Antonio Încercă să-și revină, Întinzându-se pe scaun, dar era puțin spațiu, și el era Înalt, iar genunchii i se Înțepeneau În volan și papucii În pedale. Din cauza poziției incomode, avea oasele fărâmate, de parcă ar fi fost bătut. Trecuse de unu, de-acum nimeni nu se mai mișca, știa că noaptea asta nu avea s-o mai vadă. Ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
un lucru bine știut -, stilistul Michele, alias Michael, se bucura de o reputație deosebită: era un magician capabil să transforme Într-o divă pe cea mai ștearsă dintre urâte. Erau acolo femei cu părul ud, așezate comod În fotolii, unele Înțepenite sub jetul cald al uscătoarelor de păr, altele revărsate În scaune, cu șuvițe de păr unse de culoare, Împachetate În foițe de aluminiu, ceea ce le făcea să arate ca niște extraterestre. Femei așteptând pe canapele, altele la șamponat. Pretutindeni. — Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ei, săruta bine, saliva lui avea un gust bun, era prudent, folosea prezervativul și-ți dădea fiori. Valentina nu-și mai amintea din ce cauză Îl lăsase Miria. Îl privi fără urmă de interes pe băiatul acela atât de Înalt, Înțepenit lângă prietena ei. Era Îmbrăcat altfel decât ceilalți. Avea o haină din piele de ren cu franjuri și purta niște pantaloni ridicoli, cadrilați, neasortați, care-l făceau să arate ca o paiață. — Nu, răspunse. Ne-am văzut la petrecerea Assiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
frumoasă În ultima ei zi, așa cum n-a mai fost de ani de zile - neștiutoare, palidă, nehotărâtă, cu eșarfa portocalie atingând trotuarul, mâinile subțiri ce sâcâie Într-una fermoarul poșetei: voia s-o deschidă ca să fumeze o țigară, dar se Înțepenise. Antonio cunoștea poșeta aceea violetă, Îi cunoștea toate hainele. — Mă bucur pentru tine, Îi spuse el rece. Felicitări. Dar eu lucrurile vreau să le pun totuși la punct. Copiii mei trebuie să aibă ce-i mai bun. Nu vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cu cotul. Emma Își acoperi fața cu mâinile și le văzu pline de sânge. Antonio frână brusc, trimițând-o cu capul În parbriz. Motorul se opri. — Scuză-mă, n-am vrut, spuse - În timp ce, trecând peste barajul de ciment, mașina se Înțepenise În piedestalul care Înconjura obeliscul Ducelui, speriind un stol de pescăruși - Îmi pare rău iubire, iartă-mă. Începu să caute În buzunarul hainei după șervețel, dar nu-l găsi și deschise torpedoul. Emma simți un miros de ulei rânced, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
din stațiunea balneară de pe malul mării, la Castelfusano, În sâmbăta Paștelui când, printre bidoane goale și cutii de bere, Își goleau buzunarele și papucii de nisip. Emma Buonocore sau Tempesta Își scosese nepăsătoare bluza și Își Îmbrăcase băiețelul care era Înțepenit de frig, căci se udase pe faleză. Pusese la uscat pulovărul copilului sub jetul de aer cald pentru uscarea mâinilor, iar Sasha observase dunele roșiatice care răsăreau de sub dantela sutienului ei negru, dar, mai ales, observase marele A azuriu tatuat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
plictisească sau că ar fi trebuit să plece din nou pentru a-i proteja spatele onorabilului Fioravanti și ar fi putut pleca Înainte ca ea să-i poată vorbi. Și cine știe când avea să-l mai revadă. Ea era Înțepenită În centrul terenului, forțată să alerge după o minge, iar tati putea să dispară Încă o dată - și l-ar fi pierdut. Dar Antonio nu părea să intenționeze să plece de data asta. Dimpotrivă, rămânea pe băncile tribunei, relaxat și preocupat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
tăcură brusc. Erau prea speriați de povestirile lui Kevin pentru a-l contrazice pe un asasin care avea douăzeci de cartușe În pistol. Antonio prinse mâneca pinguinului fiului său. Nu spuse nici un cuvânt. Pur și simplu Îl apucă. Kevin Își Înțepeni picioarele, strânse mâna Camillei și Încercă să reziste - dar tati era prea puternic, mâna Camillei alunecă din mâinile lui ca un săpun și era deja departe, o pată roșie pe fundalul unui cer prea albastru. — D’-d-de ce? obiecta Kevin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și așa, tati, șopti Kevin. Mă pun mereu să stau În poartă. Se temea că va Încasa una după cap, căci tati era marcatorul echipei de escortă, și fusese golgheter În turneele Poliției. Primi Însă o mângâiere pe creasta lui Înțepenită de gel. Ce figură avea să facă. Tati Îi va cumpăra Într-adevăr tricoul roșu al lui Francesco Totti. Astăzi toți Îi cumpărau orice Își dorea. Astăzi avea un fel de lampă fermecată a lui Aladin. Își rostea dorințele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
odinioară. În fața ușii, același covoraș În formă de pisică. Ușa era aceeași, poate puțin mai scorojită. Chiar și yala era aceeași - tati nu o schimbase, la gândul că poate mami se va Întoarce: de fapt, ca de obicei, cheia se Înțepenise și tati trebui s-o forțeze și apoi să Împingă ușa cu putere. La intrare era același cufăr - iar În colț, aceeași veioză cu picior, cu becul ars. În salon erau aceleași canapele, acoperite cu aceleași pernuțe cusute cu paiete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Dumnezeu, care ștergi păcatele lumii, fie-ți milă de noi. Iartă-mă, Doamne. Puse țeava pe pernă. Doar o fracțiune de secundă. Nici nu-și va da seama. Creatură a cerului, te Înapoiez cerului. Îi mângâie capul. Părul lui creț Înțepenit de gel. Capul lui Kevin. Primul lucru pe care Îl văzuse la el, atunci când ajunsese la Emma la spital. Nou-născutul acela avea mult păr. — Tati, spuse Kevin fără să se Întoarcă, știi ce Înseamnă Hakuna Matata? Ceafa lui. Capul mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
viață. Nu se dusese pentru cărți, ci ca să filmeze. Zogru cunoștea destul de bine atmosfera, mai fusese și în alți ani la târgul de carte, dar din Giulia se vedea altfel. Ea filma la întâmplare prim-planuri cu figuri foarte grave, înțepenite în spatele unor ochelari ori blocate într-un zâmbet ca o siluire, figuri în special de bărbați care își țuguiau buzele și vorbeau cu mâhnire, oameni înghesuiți unii într-alții și din când în când cărțile, lăsate cu lehamite din mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Auzeam numai batjocoră sau mâinie în vocea ei atunci când îmi cerea să aduc apă, să am grijă de ceilalți copii sau s-o ajut pe Zilpa la țesut. Ori de câte ori vorbea cu mine, mi se umpleau ochii de lacrimi, gâtul îmi înțepenea de rușine și supărare și dădeam cu piciorul în pământ: - Ce s-a întâmplat? Ce e cu tine, mă întreba de trei ori pe zi. Nu era nimic cu mine, credeam eu. Lea devenise repezită, acră și imposibilă. Cumva parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]