1,781 matches
-
ce fel de viață e aceea fără de nici o încredere? Ne-am despărțit stângaci. Mi-a aruncat Irina o ultimă privire piezișă și eu mi-am fluturat mâna, încetișor. Apoi a dispărut în noapte. A doua zi eram la Gina. Ființă încîntătoare, dar lipsită complect de judecată precisă (dar avea să arate mai târziu, în dragoste, o voință uimitoare). - Am fost la biserică. Părea cam zăpăcită. Cum m-a văzut, a lăsatpe toți și a venit la mine. Nu voia să mă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
să găsească atâtea pericole în muzică, căci în muzică îmi găsisem singurele consolări. În despărțirea noastră, Ioana, prin muzică, se simțea mai aproape de mine și dacă din întîmplare (căci ocolea) îi apărea vreo temă, cum ți-ar ieși o ființă încîntătoare pe neașteptate, o floare într-un loc pus-tiu, atunci, uitând toate urile, raționamentele, convingerile, ar fi pornit cu orice risc la mine. Și când gelozia mă face să pun mereu întrebări ca să aflu adevărul în toate amănuntele, mă întreb dacă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
care se fac asupra epocii, a vieții, a întîmplărilor. Din rândurile Ioanei se poate construi temperamentul ei: bănuielile, afirmațiile grăbite, dar totdeauna pline de sugestii, patima în ură și în dragoste, încercarea zădarnică de a fi înțeleaptă sau mărinimoasă, naivitățile încîntătoare; apoi mâinile și remușcările. Dar acum nu mă interesa să o construiesc, ci voiam numai să știu: "Mă înșală sau nu?" Și în urmă, când am început să o detailez și să întrebuințez pentru asta toate mijloacele mele de obiectivare
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
tânăra mea mamă. Pe a doua mea mamă, tatăl meu o luase din combinații gospodărești. El n-a iubit decât pe întîia lui nevastă, pe care a luat-o dintr-un amor plin de scrisori de dragoste și de toate încîntătoarele nebunii ale tinereții. În familia noastră toți s-au luat din amor. Unii au suferit mult din cauza acestui sentiment, alții au și murit din cauza lui. Când am ajuns de 7 ani, m-au dat la școală la Bacău, unde stătea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
și cu ochii negri. Avea în mână un trandafir roșu, pe care-l ținea la gură parcă l-ar fi mușcat. lmaginația mea amoroasă, noaptea frumoasă de vară, muzica, surpriza de a vedea apariția asta necunoscută mie și atât de încîntătoare, frumusețea ei, mai ales mersul sigur, dar delicat și, încă, mai mult decât toate cred, gestul de a mușca din trandafir, m-au făcut, într-un moment, să fiu, să mă simt, al ei. În gestul ei de a mușca
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
bunăvoință. Dintr-un anumit punct de vedere, cam de alăturea de viață, toate lucrurile omenești pot părea comice, afară de unele acte naturale, care sunt odioase ori ridicole. Cât e de trist sfârșitul vieții normale, care se încheie cu bine. Ființa încîntătoare de acum treizeci de ani, fata cu cozile pe spate plină de visuri și de iluzii, astăzi și-a întors privirile de la stele, și-a plecat capul spre pământ, apăsată de greutatea vieții. Nu-ți chinui inima că în anumite
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
adică chinul grozav al obsesiei imaginațiilor precise și odioase). 12. Unele femei iubesc mai mult bărbatul ori amantul, altele mai mult copiii. Tot așa și scriitorii: unii mai mult operele scrise, alții mai mult opera plănuită. 13. Există imagine mai încîntătoare undeva pe planetă, în sistemul solar, în univers, decât o femeie înaltă și zveltă, frumoasă și elegantă, care se dezbracă încet, a lene, cu gândul aiurea, zâmbind unei amintiri, unei așteptări? 14. Fără iubire și chiar fără simpatie, un bărbat
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
care ar fi fost scoase pietrele scumpe, și, cu mâna ei de păpușă mică, mi-l împingea în gură. Și apoi mă ținea de mustață, atentă la rezultat. Nu se poate închipui un fruct mai savuros și o idilă mai încîntătoare... Dar altruismul ei o făcea să-și pună chiar viața în primejdie pentru mine. Dacă cineva se prefăcea că vrea să mă bată, fetița îmi lua apărarea cu o îndrăzneală de cloșcă mică și ageră, care mergea până la temeritate oarbă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
să ne despărțim. Plecarea în străinătate la studii. Scrisorile ei: "Iubitul meu..." "...Eliza" - raport de fiecare zi al vieții ei fără evenimente, din orașul de provincie. Moartea ei... E cu neputință să fi existat cândva pe planetă o apariție mai încîntătoare. Fata de șaisprezece ani cu părul galben și ochii negri avea în figură ceva de copil și de floare. Iar corpul ei, încă în dezvoltare, avea mlădieri ca tulpinile subțiri și înalte la adierea vântului. Și vocea înceată, nesigură, cu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
speră măcar inconștient să fie iubit. (De aceea numai "omul de pe stradă", nebun, se înamorează de regine.) Nu sper și nu doresc... Dar existența ei a început să-mi neliniștească inima... Și ea știe. Zâmbetul ei din unele momente, amestec încîntător de duioșie și ironie, nu-mi lasă nici o îndoiălă. Din cauza asta nu m-am dus la Piatra. Adela vine deseară. A plecat desigur din Piatra. E cald. E zăpușeală. Și mi-e urât. Cataloagele le știu pe de rost. Dicționarele
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
-i da, a o face, prin actul acesta simbolic, puțin a ta. Adinioarea, când rătăceam în dreptul casei ei ca să fiu mai aproape de dânsa, a închis geamurile și a dat storul în jos, ca să se culce... Există în univers imagine mai încîntătoare decât o femeie înaltă și zveltă, frumoasă și elegantă, care se dezbracă încet, alene, cu gândul aiurea, zâmbind unei amintiri, unei așteptări? Adela era în cerdac cu doamna M... Treceam la poștă. Am salutat. Ea, cu o înclinare din cap
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
valea. Cerul albastru-închis, aproape siniliu, era înalt și adânc. Îmi trebuia acum prezența Adelei... De la poștă m-am dus la ea. M-a întîmpinat în mijlocul ogrăzii. În haina albă, încinsă cu o panglică albastră, era tot ce e o femeie încîntătoare, dar mai cu seamă era tinerețea. - Unde ai trecut așa de misterios adinioarea?I-am dezvelit misterul peregrinărilor mele: - La poștă. - Da! confirmă ea imediat, ca de obicei, fără strictă necesitate, un "da" scurt, de o copilărească grație, pronunțat aproape
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
o pictură mai prerafaelită și o transfigurare mai completă a realității... Dejunul, pregătit călugărește, după vechi și nedezmințite canoane - untdelemnuri, zglăvoace, chitici, mirodenii - l-am luat la părintele Palamon. O curiozitate malițioasă m-a hotărât să vizitez pe Timotin. Decepțiile încîntătoare sunt rare. Am avut una aici: doamna "Jeny" Timotin nu e femeia care a trecut acum douăzeci de zile pe la Bălțătești. După ce m-a primit, cu gesturi unghiulare și cu o bucurie rece de matematician, deși reală, Timotin m-a
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
femeie, și mai ales într-o femeie ca dânsa. Mi-a scuturat mâna bărbătește și atât de prietenos, și a pus atâta însuflețire în ochi și în glas, încît m-am împrietenit cu ea și mai tare. E așa de încîntătoare femeia asta urâtă, că începe să mi se pară frumoasă! Și ce odihnă pentru suflet, ce eliberare e farmecul unei femei care te încîntă fără să-ți inspire nici o umbră de dorință. Când am plecat, era noapte. Noapte fără imixtiunea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
însuși. Platonism, oroare de materie, supraom? Dar mărturisește că te arde un fier roșu prin inimă acum, când ți-o imaginezi dormind în dezordinea pânzelor albe! E cineva, încă inexistent, care aspiră în tine la viață și vrea să aibă încîntătoarea și tulburătoarea asimetrie a zâmbetului ei. Și mărturisește că "finețea" ei, "distincția" ei, "unicitatea" ei îți sunt prețioase ca tot atâtea cauze care o fac mai intangibilă, mai inaccesibilă, așadar mai dorită; ca tot atâtea văluri pe care să le
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
dai voie să-ți pun o întrebare? A lăsat din mână revista, s-a ridicat de pe canapea și s-a îndreptat spre birou. A întins mâna și a împuns cu arătătorul una dintre fotografiile de pe perete. — Cine e copilul ăsta încântător? m-a întrebat. Cu aparatul de aer condiționat funcționând acum lin și neîntrerupt, cu fardul împrospătat, nu mai era copilul veștejit, temător, care stătuse în soarele fierbinte, pe trotuar, în fața cofetăriei Schrafft de pe Seventy-ninth Street. Mi se adresa acum cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
înțeleg prin „lenjerie intimă“? Ultima mea remarcă este, din întâmplare, un rând din burlesca Minsky: „Banana de dedesubt: Am zăcut nouă săptămâni la pat cu o hepatită zdrobitoare“. „Banana de deasupra: Cu care dintre ele, fericitule? Amândouă fetele Hepatita sunt încântătoare.“ Dacă ăsta e așteptatul meu certificat de sănătate, dați-mi voie să mă întorc iute în Valea Bolilor.) Dacă o să vă mărturisesc acum - ceea ce e obligatoriu să fac - că de aproape o săptămână sunt pe picioare cu bujorii reînfloriți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
n-ar trebui să spun, unele dintre acestea erau destul de vioaie și de citibile. Dar nu erau Seymour. Încearcă să folosești subînțelesuri pentru Seymour și toate se vor preface, se vor maturiza, într-o minciună. O minciună artistică și, uneori, încântătoare, dar o minciună. Simt că trebuie să mai rămân treaz măcar o oră, sau așa ceva. Gardian! Ai grijă ca omul ăsta să nu se ducă la culcare! Seymour avea multe trăsături care nu arătau câtuși de puțin ca niște gargui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
de cămilă, Îmbrăcat cu o eleganță extraordinară, ca aranjat de la domnul Fish din West End sau Turnbull și Asser din Jermyn Street. (Domnul Sammler știa Londra ca pe apă.) Cercurile perfecte violet de gențiană ale ochelarilor negrului cu rame aurite Încântătoare se Îndreptară către Sammler, dar chipul Înfățișa tupeul animalului mare. Sammler nu era un timid, dar avusese belele În viață să-i ajungă. O mare parte, așteptând asimilarea, nu aveau să-și găsească niciodată locul. Bănuia că delincventul e conștient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
erau acum bătute În cuie și acoperite de draperii. Mesele se serveau la lumina lumânării. Îndestulă lucire cât să vadă reproducerile Înrămate de la Muzeul de Artă Modernă, și vizavi la masă, pe Margotte servind, Împrăștiind picături pe fața de masă; Încântătorul ei zâmbet larg, Întunecat și tandru, cu dinți mici, curați, imperfecți, și ochi albastru-Întunecat și fără pic de răutate. O creatură sâcâitoare, dornică, veselă, pornită, stângace. Ceștile și tacâmurile erau unsuroase. Uita să tragă apa. Dar peste toate astea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
regula, puterea Metodei și supunerea lor la Metodă. Sammler Își lămurise totul. Alert În ceea ce privește primejdia și dizgrația explicațiilor, el nu era nici pe departe un explicator de rând. Și chiar În vremurile cele vechi, În vremurile când era „britanic“, În Încântătoarele decenii doi și trei când locuia pe Great Russell Street, când Îi erau cunoscuți Maynard Keynes, Lytton Strachey, H.G. Wells și iubea vederile „britanice“, Înainte de marea menghină, de fizica umană a războiului, cu volumele sale, cu vidurile, cu -oidele sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
candoare se mișcară Încetișor, Încheind ședința, lecția, avertismentul, Întâlnirea, transmisiunea. Ridică ochelarii Întunecați ai lui Sammler și-i repuse acestuia pe nas. Apoi Își desfăcu și-i fixă pe nas pe-ai lui, circulari, violet de gențiană, Încercuiți delicat cu Încântătorul aur Dior. Apoi plecă. Liftul, cu un bufnet, revenind de la subsol, se deschise simultan cu ușa de la stradă. Recuperând umbrela căzută, aplecându-se șchiop, Sammler urcă. Portarul nu-i adresă nici o bagatelă. Pentru această tristă lipsă de sociabilitate puteai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
lui Stevenson, siguri de faptul că Ike o să impună o dictatură militară. Anumite importuri europene aveau un success remarcabil În Statele Unite - psihanaliza, existențialismul. Ambele se legau de revoluția sexuală. În orice caz, o mare de tristețe o aștepta pe libera, Încântătoarea, bogata, foarte vag grosolana Angela Gruner, și acum ea zbura pe sub nori deși. Pe de o parte avea probleme cu Wharton Horricker. Îi era drag, Îl plăcea, probabil Îl iubea pe Wharton Horricker. În ultimii doi ani Sammler auzise doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Închegate, suflând păr bogat din nări, cu capete scoase prin poncho-uri de lână, cumva peruvieni. Nativi de pe undeva. Inocenți, lipsiți de orice agresivitate, alegând neimplicarea, foarte asemănători tăurașului Ferdinand. Corrida nu era pentru ei; doar mirositul de flori sub Încântătorul arbore de plută. Și cât de asemănători cu Eloii din romanul fantastic al lui H.G. Wells, Mașina timpului. Încântătoare junci umane păstorite de Morlocii canibali care trăiau o viață subterană și se temeau de lumină și foc. Da, Wells, bătrânelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Inocenți, lipsiți de orice agresivitate, alegând neimplicarea, foarte asemănători tăurașului Ferdinand. Corrida nu era pentru ei; doar mirositul de flori sub Încântătorul arbore de plută. Și cât de asemănători cu Eloii din romanul fantastic al lui H.G. Wells, Mașina timpului. Încântătoare junci umane păstorite de Morlocii canibali care trăiau o viață subterană și se temeau de lumină și foc. Da, Wells, bătrânelul acela dur, cutezător, avusese, până la urmă, viziuni profetice. Shula nu greșea În Întregime cu campania ei pentru memorii. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]