1,681 matches
-
nocturna de mâine? Da, aia e. Mă gândeam că dacă am măcar un picador bun mă descurc. — Cât iei? — Trei sute de pesetas. — Păi mai mult iau eu ca picador. — Știu, spuse Manuel. Nici nu trebuia să te-ntreb. — De ce te-ncăpățânezi să faci asta? De ce nu-ți tai coleta, Manolo? — Nu știu. — Ești aproape la fel de bătrân ca și mine. Nu știu. Tre’ să fac asta. O șansă de bun simț, asta-i tot ce cer. Tre’ să mă țin de asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Nu vă supărați, însă nu mi se pare că este cazul să spuneți că ați abandonat totul? Se poate să pară un lucru neimportant... (râde) Știți, sunt destul de încăpățânat. Cerbicia fiind o trăsătură comună tuturor membrilor Aum. Continui să te încăpățânezi să duci la capăt niște acțiuni care pentru alții nu au importanță. Dacă te concentrezi pe lucrul acela, ai un sentiment de împlinire sufletească. Aum a știut să profite de asta. Asta era momeala sectei Aum. De aceea fac antrenamente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
dezvoltat în jurul acestei sărbători, puțini ar putea spune, cine a fost Sfântul Valentin și cum s-a ajuns ca el să devină patronul îndrăgostiților. Clătindu-mi un pic ființa, de greața produsă de micimea și infantilismul unui popor, care se încăpățânează să rămână veșnic puber, am căutat să văd și eu cine a fost și ce moașă-sa a făcut acest sfânt, la viața lui pământească, pentru că azi să i se dea atâta importanță pe meleagurile acestea mioritice. Cu riscul de
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
fapt pentru care lucrasem, la care visasem ani de zile, de a mă persecuta brusc, în miezul unor gânduri, pe care le crezusem primordiale, o prăjitură colorată pe care n-o puteam s-o alung din minte cu cât mă încăpățînam mai mult s-o uit, conștient în același timp că mă amuz, neputînd-o s-o alung. Și totuși, continuam cu persecuția spre Irina, pe care mi-o închipuiam distrată, plictisită, enervată, doritoare s-o las mai iute în pace, cu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Fusese eleva cea mai inteligentă pe care o avusese vreodată școala ei, dar numai la anumite obiecte preferate și, de altminteri, și acolo cu luminișuri și cu umbre, cu intuiții admirabile și cu incapacitate de a pricepe unele lucruri simple, încăpățînată față de orice constrângere și surprinzător de neatentă. Avea mai presus de orice patima cetitului, și nici un au-tor nu o speria, oricât de dificil ar fi fost. Cum nu avea pe nimeni să o învețe, prima educație literară trebuise să și-
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
împotriva acestei idei, căci e inutil să mai suportăm niște injecții cu efecte dezagreabile pentru o boală inexistentă, și pentru că mă irită contrazicerea Ioanei, ascultând pe doctorul Petroff, pe care îl găsisem până atunci imbecil, Ioana, ca de obicei, se încăpățînează cu atât mai mult în gândul ei. Și o bucată de timp uită complect de boala lui Viky, și toată discuția evoluează nu-mai dacă trebuie să ne facem injecții sau nu. La plecare am întîlnit pe madame Pitpalac. Ea ne-
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pe care-l povestesc biografii. Unul din cei mai de seamă profesori de Drept din Coimbra, bătrânul Guilherme Moreira, pune într-o zi o chestiune la seminar celor mai buni studenți ai săi. Nici unul nu poate răspunde. Plictisit, profesorul se încăpățînează să repete întrebarea pe rând, tuturor studenților care se aflau în sală, fără să poată căpăta un răspuns mulțumitor. În ultima bancă, înfășurat în pelerina sa neagră, cu fața inteligentă și senină, Salazar aștepta să fie întrebat:- "Domnul acela care
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
așadar, apoi, desigur, victoria și prada ce ar fi urmat. Și mai ales prestigiu în fața poporului Hiung-nu, spaimă și un mare respect din partea dușmanilor înfrânți și umiliți. Toate aceste aspirații ale sale erau acum puse sub semnul întrebării de voința încăpățânată de a trăi a celor doi tineri abia ieșiți din adolescență și a puternicului lor zeu protector. Și cu toate acestea, nici măcar nu reușea să le dorească într-adevăr moartea. Moartea Fredianei, mai ales, o dăduse deoparte încă din prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ajutor într-un moment de confuzie, în care Mandzuk rămăsese izolat într-o zonă plină de stufăriș, în mijlocul unui grup de soldați bizantini. Din sat, mari volute de fum se înălțau către cer. Cu toate acestea, câțiva războinici încă se încăpățânau să dea năvală în casele ce ardeau, cu speranța că vor putea pune mâna pe ceva. Dar era o osteneală inutilă, căci populația fugise la timp, ducând de acolo lucrurile cele mai prețioase și căutând scăpare în munții împăduriți ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
marș. își simțea sufletul apăsat, și nu doar fiindcă, oricum ar fi privit situația, aceea era pentru prima dată că își vedea regele întorcând spatele dușmanului - era mai ales chinuit de un soi de resentiment sumbru împotriva destinului care se încăpățâna să-i joace feste. Mai întâi de toate, în confuzia bătăliei duse de ariergardă în fața Aurelianei, îl pierduse pe Kayuk, trecut prin tăișul săbiei de un catafract; un lucru și mai grav era că băiatul fusese ucis în vreme ce încerca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lui din standul de cravate, dar știai bine (dacă erai atât de nesăbuit încât să rămâi lângă el urmărindu-l în asemenea momente) că, din momentul în care o alegea, asupra cravatei plana un blestem. Fie că viitorul nod se încăpățâna să lunece într-un V confortabil față de gulerul cămășii -de obicei poposea cam la jumătate de centimetru mai jos de nasturele de la gât -sau, dacă nodul potențial își ocupa locul potrivit, atunci o mică bandă de mătase era hărăzită să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
-vă la vărsătoare... Acolo veți găsi tot ce poftiți...“ Începea să confunde lucrurile. La Început, confundă masa cu scaunul, lingurile cu furculițele. Cuțitele cu pâinea. Sarea cu oțetul. Smântâna cu brânza. Undelemnul cu vinul, astfel că bucatele pe care se Încăpățâna să le gătească nu se Încumetau să le mănânce nici câinele, nici pisica, nici râmătorii, nici o pasăre sau vreun animal pripășit prin ogradă. Le mânca ea Însăși, deși uneori din tot ce punea În cratiță rămânea doar tăciunele. Toți se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
nu se tocmește nimeni, repetă cu neliniște-n glas femeia. Ți-a venit ceasul să mori și ai murit cât ai zice of... - Așa-i și nu-i așa, spuse din nou, oarecum absent, Extraterestrul. Se vede că femeia era Încăpățânată și, orice Îi spuneai, o ținea tot pe a ei. Logica nu avea nici un efect asupra sa. Dacă o luai cu binișorul și Îi dădeai, cum se spune, nas, femeia prindea glas și una-două Îți tuflea câte una În față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
să nu mai găsim locuri nici măcar În mijlocul șoselei...!” Tony Pavone Încercă să-i injecteze puțin curaj. „Nu te mai gândi la rele fata mea...Odată scăpați, nu ne mai caută prea curând, doamna aceea,aducătoare de moarte...!!” Dar Atena, se Încăpățâna cu Înverșunare mai ales drept urmare a unor zvonuri instigatoare făcute de alarmiști ce agitau spiritele, Înfricoșând mulțimea! „Ascultați la mine, fu de părere un sinistru agitator - balansarea scoarței pământului care a durat numai 17 secunde, a fost o mică glumă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
datoriile avute la capitaliști. Așa dar se impune, avem dispoziții În acest sens să adunăm confiscând dela populație tot ce găsim...!! Aur, diamante, bijuterii, obiecte electronice de fabricație occidentală și În mod special valută vestică...! Ai Înțeles...?” Maiorul Huzum se Încăpățână. “Nu ai răspuns la Întrebare. Înainte de a fi arestat, individul a depus la registratură o reclamație care solicită să-i fie restituit totul...! Cum trebue să procedez...?” “Nimic mai simplu. Încheie un proces verbal și trimite totul la miliția capitalei
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Minox-ul. Să-i ia micuțul aparat, să-i tragă lui Feffer câteva picioare În coaste, În burtă - ce altceva putea avea de gând? Să plece, fără grabă dacă se putea, Înainte să apară poliția. Dar Feffer, aproape panicat, totuși se Încăpățâna. Mutându-și strânsoarea, negrul Îl Înșfăcă de guler și i-l răsuci, țintuindu-l, așa cum Îi făcuse și lui Sammler, cu antebrațul de peretele mașinii. Îl sugruma pe Feffer cu gulerul. Ochelarii de soare Dior, rotunzi și albăstrui, nu i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
care să închidă trecutul la locul lui, când ar fi trebuit să împărtășească un zâmbet care să le transforme viitorul nu doar în ceva posibil, ci în ceva de-a dreptul necesar. Dar durerea o făcea pe Jina să se încăpățâneze într-un comportament copilăresc. Își pierduse curajul de a fi cea care să deschidă discuția. Jina ? a spus el. E chiar așa o crimă să te îndrăgostești repede ? l-a întrebat ea. Nu. Dar îl face pe celălalt să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
grăbite și de icnete de teamă. Tot ceea ce fusese scris despre ea în romanul ăla înfiorător era adevărat. Chiar și capitolele despre Alice - despre depresia ei și despre tentativele de sinucidere - nu erau melodramatice; Alice fusese dintotdeauna un dezastru. Fusese încăpățânată, dar abătută, mereu plină de speranță și astfel constant dezamăgită. Alice nu era o piesă de senzație apărută peste noapte. Scria de cincisprezece ani, iar asta se vedea. Sertarul ei cu farduri era jalnic, hainele ei erau o caricatură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
nimic de găsit. Ellis a clătinat din cap. Socră-tu nu voia să renunțe. Bărbatul a zâmbit lăsând să se vadă un gol în locul de unde pierduse doi dinți, de pe maxilarul de jos - semnul copilului care a crescut. A fost nemaipomenit de încăpățânat. A zis că dacă tu ai supraviețuit, de ce să nu fi supraviețuit și Zach ? Ar fi fost un navigator pe cinste. Ce mai face ? Tatăl lui Zach a murit, l-a lămurit Jina. Cu mulți ani în urmă. În capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
copac și să-l planteze cu rădăcinile în sus poem cu beatles mi se făcuse noapte îți pictasem în geam o frunză de care să te agăți stăteam în ochii tăi ca în hubloul unui submarin și frunza galbenă se încăpățâna să rămână suspendată se hrănea din lună cu clorofilă de miere avea genuchii umezi precum partiturile stropite de ploaie îți făcea semne disperate în limbajul surdo muților mâine oamenii or să-ți pară niște muște care bâzâie eram doi călători
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
își desena veșnicia. Mă întrebam ce e viața omului, dacă durează o clipire de pleoape și cântărește pe cântarul timpului cât un oftat, voiam să știu ce poate da măreție unui destin împletit printre atâtea miliarde de drumuri și mă încăpățânam să trăiesc acel prezent care mă încorseta în atâtea întrebări fără răspuns. Peisajul de afară îmi readucea în memorie primul meu drum cu trenul spre Arad. Plecasem departe de casă, de rude și de prieteni și instinctiv, cred că simțeam
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
în urmă.Vreau să vă văd cum învârtiți de cheiță și cum ceasurile toate din clasă merg pe același cadran.Ticăitul din palmele voastre e viață. Ceasul trăiește prin sufletul pe care i-l dați.Uneori veți vedea că se încăpățânează să meargă și atunci veți ști că este legat de cineva cu probleme, alteori vor zâmbi și vor vrea să se rotească asemeni dansului ielelor din păduri. Suntem medici de mecanisme ciudate. Noi inventăm cu fiecare mișcare precizia proverbială... Pe
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
iarbă. M-am răsucit și mi-am oprit privirea pe doi ochi la fel de îngroziți ca și ai mei. Palmele grele care le simțisem pe umeri, mi se mutaseră pe față. Mă zgâlțâiau ca pe un borcan din care mierea se încăpățâna să curgă în timp ce mă tot întreba: Spune drept! Te-ai întors? Tu ești? Nu știam ce voia, apoi mâinile alea mari îmi acopereau urechile și nu pricepeam despre ce îmi vorbește omul care-mi stătea în față. Ne priveam reciproc
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
mă vor ponegri. Pășeam rar și legănat, fără să văd în jur, încercând instinctiv să amân contactul cu ea și cu ceilalți. Nu i-am fost niciodată un fiu bun și nici ea o mamă adevărată. La duș apa se încăpățâna să se încălzească iar eu stăteam sub acel jet rece frecându-mă cu un săpun care nici clăbuc nu mai făcea. În cele din urmă am ajuns și în club. De cum m-a zărit, mama s-a ridicat în picioare
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Îi Încredințai liniștit bani. Era timid din fire? — Timid? Eu nu i-aș spune chiar timid. — Caracterizați-l pe scurt... cît se poate de concis. — De Încredere, truditor, un tip grozav care nu se dădea bătut. Și mai era și Încăpățînat. Odată ce zicea ceva, nu-și mai trecea peste vorbă nici mort. Ferească sfîntu’ să se fi Înfuriat... era ca o broască rîioasă... — Dar cînd Își atrăgea invidia cuiva?... Cum se comporta? — Invidia? Afacerile negustorești sînt dure, așa că nici nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]