1,625 matches
-
A dat să-și ridice piciorul, dar racul și-a schimbat direcția de înaintare făcând un ocol fără noimă. Ducu a încercat să-l împiedice cu piciorul, ferindu-se de clești, să se îndepărteze, dar racul se târa cu o încăpățânare țintită. N-a reușit să-l împiedice. Și racul s-a făcut nevăzut pe sub șirul de scaune din fața sa. Apoi a ieșit încă un rac, și încă unul. Racii ieșeau unul după altul și bocceluța toată fremăta fără încetare. Dumnezeule
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ultimă oră pe vremea aceea. Mama nu auzise de microprocesoare. Era clar pentru mine, mama trăia într-o altă lume și nu mai avea nicio șansă să recupereze timpul pierdut. Pierdut, oare? Timp de mulți ani mama a refuzat cu încăpățânare să se recunoască bătrână. Pe la șaptezeci de ani încă protesta, fără cochetărie, la orice aluzie la bătrânețea ei. În cei nici trei ani pe care i-a trăit singură după moartea tatei, totul s-a prăbușit însă în ea. La
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
următoarea poruncă Leviților, care duceau chivotul legămîntului Domnului: 26. "Luați cartea aceasta a legii, și puneți-o lîngă chivotul legămîntului Domnului, Dumnezeului vostru, ca să fie acolo ca martoră împotriva ta. 27. Căci eu îți cunosc duhul tău de răzvrătire și încăpățînarea ta cea mare. Dacă vă răzvrătiți voi împotriva Domnului cît trăiesc eu încă în mijlocul vostru, cu cît mai răzvrătiți veți fi după moartea mea! 28. Strîngeți înaintea mea pe toți bătrînii semințiilor voastre și pe căpeteniile oștirii voastre; voi spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
și toate cele care o găzduiesc sunt totdeauna lucrarea lui Dumnezeu. De ce nu ascultați și nu respectați cuvintele cele vii ale lui Dumnezeu, care sunt în mod evident scrise în lucrările lui? Și de ce studiați și vă agățați cu atâta încăpățânare de scripturile cele moarte, care nu sunt decât lucrarea mâinilor neîndemânatice ale omului?" " Cum putem noi, oare, să citim legile lui Dumnezeu, în altă parte decât în scripturi? Unde sunt ele în altă parte scrise? Citește-ni-le și arată
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
echilibrul nu-mi pria. Curând, ardeam și speram iarăși. Numai că de data aceasta descoperisem și altceva, dincolo de faptul că-mi doream numerele câștigătoare pentru a mă apăra de o resemnare sălcie. Descoperisem îndoiala și chiar necesitatea îndoielii. Vechea mea încăpățînare de a crede fără rezerve mi se părea acum un fel de orbire. M-am gândit că, pentru a nu greși, trebuia să caut în orice idee și contrariul ei, să cântăresc. Dreptatea nu stă pe un singur talger, mi-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
rostesc fraze de-a gata, dar eu nu m-am priceput în nici o privință să fiu comod. Impulsurile mele au fost totdeauna mai puternice decât mine. Mă transformau în jucăria lor. Ce mai conta că, pe deasupra, eram și ingrat când încăpățînarea mea sumbră mă împingea să pierd totul? Nu eram în stare să spun nici unul dintre acele nimicuri de rutină care plac atât de mult femeilor și pe care orice adolescent le cunoaște. Mi se părea că aș maimuțări dragostea. Și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
voinței mele ca un adevăr care nu mai depinde nici de mine, nici de voi"... Da, domnilor, visez asta. Cu toate mizeriile și nedreptățile ei, lumea e singurul loc unde putem spera să ni se facă dreptate. Înțelegeți acum toată încăpățînarea cu care mă agăț de orice îmi amintește de dumneavoastră? Ceva mai devreme, când spre pădure s-a îmbujorat cerul, aveam impresia că sânt la mare și că valurile izbesc mereu într-un semnalizator morse, ale cărui sunete nu știu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
-n perete în festivismul clipei. Dacă tot vom trăi (adică... am trăit) o săptămână în feeria cărții, încai să-mi vărs și eu aiciacum câteva străvechi reverii editoriale. Prietenii din branșă le știu de mult: iertare de tocarea măruntă, dar încăpățânarea e un specific măgăresc la care cu onor consimt. Și pe hârtie le-am pus nu o dată, spre extazierea - iute transformată în lamento neputincios (economicește) - a celor responsabili. Dragii moșului, oare de ce nu găsește nicăieri Măria Sa Acneicul valah un raft
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Să vedem, tinere *, daca astfel se cucerește o femeie...! De aceea te-ai încăpățînat de-a mă respinge... Știu bine că suferi sub aceste tot atât cât mine. A mea ești... acum pentru totdeuna, cu toată natura * ta, cu toată încăpățînarea, cu tot sufletul tău îndrăcit, îndărătnic și nobil... a mea ești, femeie de rasă... femeie nebună nespus de dulce. Pot să fiu un mizerabil, Cleopatra, și un om de rând... Dar oricât de sarac aș fi - am și eu de
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
dacă aș fi sigur că prezența mea nu-i inoportună. Sunteți prea bun. Atunci îmi voi pune paharul lângă al dumneavoastră. Aveți dreptate, tăcerea lui e asurzitoare. E tăcerea pădurilor primitive, din care pândesc mii de ochi. Uneori mă uimește încăpățânarea cu care prea tăcutul nostru prieten se înverșunează împotriva limbilor civilizate. Meseria lui e să primească marinari de toate naționalitățile în acest bar din Amsterdam, pe care l-a numit, nu se știe de ce, "Mexico-City". Cu asemenea îndatoriri ne putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
fie bine. În acest timp în spatele meu s-au auzit câteva claxoane. Cu și mai multă hotărâre l-am rugat pe interlocutorul meu să fie civilizat și să nu mai împiedice circulația. Arțăgosul personaj, scos fără îndoială din sărite de încăpățânarea motorului său, mă informă că dacă mi s-a făcut poftă de o bătaie soră cu moartea mi-o va da cu dragă inimă. Atâta cinism m-a umplut de o sfântă mânie și am coborât din mașină cu gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
înclin, pentru că mă iubesc. După cele povestite, ce credeți c-am simțit? Silă de mine însumi? Vă înșelați; mi-era silă mai curând de ceilalți. Îmi cunoșteam slăbiciunile, și le regretam. Le uitam, totuși, ca și până atunci, cu o încăpățânare vrednică de toată lauda. În schimb, îi judecam în inima mea, clipă de clipă, pe ceilalți. Asta vă scandalizează? Credeți poate că nu-i logic să fie așa? Dar aici nu-i vorba de a fi sau nu logic. Important
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
viață, care, în pauze, părea că-1 lasă vid, prea uscat, burete iescos, oase sunând a gol. îi trebuia suc. Doctorul era nevoit să intervină cu severitate. Ada cu brus-cheță, pentru a-1 opri de a-și agrava și provoca cu încăpățînare tușea, pe care vrea să și-o tușească, cum zicea, "pînă la sfîrșit" . Și toate lucrurile exterioare îl preocupau: săpunul, chiuveta, sticlele cu doctorii, lingurile în pahare repective, kefirul pe care-1 bea din ceas în ceas, gălbenușurile pe care le
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
proclame? Pe Elena n-o frecventa, aproape nici nu se recunoșteau, deși camarade de școală. Lică, la primul cuvânt spus în privința asta, refuzase net, luîndu-și cu gestul lui obicinuit pălăria, gata să plece. - Eu pe-acolo nu calc! zisese cu încăpățînare. 192 Ar fi trebuit ca numele lui Lică și al Drăgăneștilor să fie alăturate fără știrea și fără voia lor. Pentru asta era destul ca Ada să pătrundă la recepțiile Elenei. Pe Maxențiu însă, înrăit cum era, nu se putea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
leafa" nici ocupațiile la grajdurile Maxențiu. Fusese numai o formulă găsită de Ada. După ce, într-un moment de entuziasm, Lică trimisese Siei bilețelul, se răzgândise. Odată fata adusă acolo, va vroi să mai vie.. O va opri, dar uneori avea încăpățînări și nu se știa ce farsă îi putea face. Lică, de un timp, era preocupat în privința Siei. Nu pentru devenirile ei, pe care credea că le-a rezolvit, instalînd-o la Rimi, ci pentru rolul ei în viața lui nouă. Problemele
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
om. Mama mi-a pus zbilțul în jurul gâtului, apoi a trecut funia prin despicătura părului și a tras ușor, cu grijă, chestionîndu-mă: "Mai faci?" Aștepta de la mine un "nu", slab și convențional, ca să aibă un motiv să mă ierte. Dar încăpățînarea mea era mai mare decât spaima. În consecință, am refuzat cu cerbicie să promit că voi pune capăt carierei mele de incendiator, ceea ce a silit-o pe mama să simuleze mai departe hotărârea de a mă spânzura, pentru a mă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
select în care nimerisem să mă ambiționeze într-un sens bun, să mă determine să vreau să-mi cizelez puțin asperitățile, a stârnit în mine reacțiile cele mai proaste posibile. M-am izolat, m-am tras deoparte, am refuzat cu încăpățînare toate punțile pe care mi le întindeau colegii mei și, ca dezastrul să fie total, aproape mă mândream cu modul meu rudimentar de a fi. Aveam o timiditate arțăgoasă. În zadar, au încercat unii colegi să mă includă în atmosfera
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
pentru a amuți scandalul stîrnit de Bobby la cîteva zile după ce Julius Împlinise zece ani. În prima seară, fiindcă totul a Început Într-o seară pe la ora șapte, n-a avut nevoie de băutură ca să-și arate mînia cu o Încăpățînare neobișnuită, Bobby nu se exprima prea deslușit și Julius, la Început, nu reușea să priceapă limpede ce naiba se petrece. Pe urmă a Înțeles ceva mai bine și chiar s-a bucurat, fiindcă mînia fratelui său strica planurile lui Juan Lucas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să forțeze, să convingă. Legăturile căzură, ca și când n-ar fi existat. Se ridică în picioare și coroana, cel mai desăvârșit dintre toate giuvaerurile epocilor trecute, pluti deasupra capului său într-un ritm perfect, unic, cu mișcările lui. Czinczar spuse cu încăpățânare: - Ar fi o greșeală să ucizi un bărbat zdravăn, fie el sclav sau nu. Clane răspunse: - Zeii cer capitularea. Czinczar continuă cu furie: - Prostule, îți ofer sistemul solar! Monstrul din cutie nu ți-a schimbat părerea câtuși de puțin? - Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
Încurcat, învățătorul găsea o cale să adauge: “Dragul meu, eu n-am vrut să mă înțelegi greșit. Știu că..., mă rog..., nu e treaba mea să..., ce mai tura-vura, fata e deșteaptă și, cu ambiția pe care-o arată, cu încăpățânarea asta copilărească, ce, uneori îi stă așa de bine, cred că o să ajungă cineva.”. După terminarea celor patru clase primare ce se puteau învăța, pe atunci, în sat, eleva Toma Epaminonda a mers la oraș. Avea să urmeze acolo cursul
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
ascund de ea. -Sunt in-for-ma-ti-cian, fată dragă, i-am răspuns. Nu ai decât să mă cauți la serviciu dacă nu mă crezi. Întreabă pe oricine... -Doamne Dumnezeule! Privirea mea încerca să îi spună că e ridicolă, dar ea refuza cu încăpățânare a mă crede. -Fii serioasă, eu nu sunt de profesie actor ca tine! N-aș putea să joc chiar teatru în halul acesta! A zâmbit ușor. S-a uitat iarăși la mine. -Vorbesc serios. Acum nu joc teatru. Prudent, m-
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
lucruri mai ciudate. În privința speranțelor era cât se poate de calificat. Mark își mângâie fața plină de cicatrici și oftă. —Bine. Arată ce ai. Dă-te în stambă. Lucrară mult timp. Mark stătea aplecat asupra testelor, ținând pixul cu aceeași încăpățânare cu care ținuse și joystick-ul. Nu se concentra deloc, dar reuși să rezolve aproape toate cerințele. Cogniția nu părea să-i fie prea afectată. La maturitate emoțională obținu rezultate sub medie, dar nu cu mult mai slabe, bănuia Weber, decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de la serviciu, cu mintea fugindu-mi mereu la vreo programare la coafor sau la vreo serbare de la grădiniță pentru care trebuia neapărat să găsesc un costum de vrăjitoare sau de... prună. Culmea este că, în tot acest iureș, reușeam cu încăpățânare să scriu „chestiile“ mele, oricând prindeam timp liber ! Două ore dimineața devreme, înainte să se trezească toată lumea din casă, câteodată o oră seara, după ce Clara adormea, de cele mai multe ori în weekenduri, pe furate, când Clara era la bunici. Am reușit
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
o văzu și-i auzi glasul neprimitor. Iar acum propriul său glas răsună sec și nefiresc cînd Încercă să-i explice prezența sa aici, să-i arate cine este și de ce a venit. Dar se Împiedica În cuvinte, luptînd cu Încăpățînare Împotriva sentimentului oribil de regret, nedumerire și Îndoială, care-i cuprinsese sufletul, Înăbușind bucuria de mai Înainte și făcînd ca gestul său de entuziasm și duioșie să-i pară acum penibil. În cele din urmă femeia Îl invită cam fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
peste chipurile lor Întunecate; se revarsă peste bogăția mizeră a hainelor lor zdrențuite și peste gîndurile lor mărunte și lacome, obsedate de mitul despre America făurit de europeanul lacom, căruia el Îi rămîne veșnic fidel cu o neobosită și stupidă Încăpățînare: „Unde este aurul risipit pe străzi? Du-ne spre plantațiile de smaralde, spre arbuștii de diamante, munții de platină și stîncile de perle. Vino, frate, să ne adăpostim la umbra pomului În care rodește șunca și carnea de berbec, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]