1,280 matches
-
este singură și bucuroasă grăbește pasul spre orizontul care pare că se îndepărtează mereu cu toate eforturile ei. Întețește goana. Observă mirată că și cel din față nu lasă nici un fel de urme. Se mișcă tot mai greu, dar continuă încăpățânată chiar dacă trupul obosit dorește să se odihnească. Mișcările și înfățișarea formei umane ce începe să capete contur au ceva familiar, care-i aduc aminte de cineva apropiat. Dar de cine anume? Cumva, foarte vag, își dă seama că este foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
fost și greu să nimerească ceva cu toate mișcările haotice la care sunt obligați să le facă. În scrâșnetul cauciucurilor exploatate fără milă, Marius pătrunde brusc într-o curbă strânsă cu speranța că cei din spate le vor pierde urma. Încăpățânați, urmăritorii nu cedează. Urmează alte străzi lăturalnice, cufundate în întuneric. La intervale regulate se aud explozii puternice. Pentru scurt timp, drumul se întinde în față drept și liber. Marius profită să ajungă la viteză maximă. Cu siguranța pistolului mitralieră pusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
prinde ferm în cătarea puștii, să ajungă la adăpost. O bubuitură puternică lângă urechea dreaptă aproape îl asurzește. Dezechilibrat, se împiedică, cade dureros în rotulă, sfâșiindu-și pulpana lungă a mantalei. Trupul îi tremură în fiori de gheață, dar revine încăpățânat și izbește violent cu umărul ușa monumentală. Aceasta se deschide neașteptat de ușor și împins de forța propriului său avânt se prăbușește în holul bisericii cu un icnet înăbușit. Ca trasă de un resort invizibil, ușa se închide tăcută în urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
bază? Recepție! ...peste tot în jurul nostru...(bruiaj)...imposibil. La celălalt capăt se aude o bubuitură puternică și un horcăit scurt, apoi eterul nu mai transmite decât o liniște sinistră. Alo, Mesteacănul, continuă să vorbești! Recepție! Dar difuzorul continua să tacă încăpățânat și toți cei de față înțeleg că moartea tăiase singurul fir care îi mai unise cu cei de acolo. Palid ca un suferind cronic, căpitanul se întoarce către bărbații care-l privesc tăcuți. Domnilor, ați auzit tot. Grupul de cercetare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
o șopârlă, dispare fără urmă în marea albă a zăpezii. Jetul de lumină taie din nou noaptea. Cu inima cât un purece, Marius așteaptă inevitabilul. Din fericire, liniștea rece continuă netulburată. Florea scăpase neobservat. Zâmbește scurt. Încă o dată, ardeleanul acesta încăpățânat, hotărât și mai ales norocos se dovedește cea mai potrivită alegere pentru astfel de acțiuni. Într-o tensiune tăcută, timpul trece greu în așteptarea semnalului convenit cu Iovuț. Îngrijorarea și neliniștea sporesc. Va putea ajunge Florea în timp util? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
-l fugărească din țigănie că stătea numai la birt și speria băutura rămasă pe fundul paharelor? Da de cine fu pus? Păi de domnii ăștia, tovarășii, care acum sunt aliații noștri. Că face parte din clasa exploatată a țărănimii. Ghiță, încăpățânat ca orice țăran care trebuia să-și lămurească nedumerirea, întoarce capul cuprins de curiozitate și neliniște către Nicky: Dom' caporal, că dumneavoastră sunteți cu mai multă carte decât mine, spuneți-mi și mie dacă e drept să-mi ia pământul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
printre cei căzuți înfigându-și hulpav ciocurile dure în carnea încă palpitând, căutând orbitele ochilor. De undeva răzbește o împușcătură și ciorile își iau zborul protestând gălăgios. Fug către cuiburile lor de pe stâncile din jur, croncănind sumbru. Curând vor reveni, încăpățânate, dornice să se înfrupte din rămășițele celor căzuți. Un geamăt prelung atrage atenția lui Marius. E Carol. Încovoiat, palid ca un strigoi, merge împleticit pe coridor cu mâinile încrucișate peste burtă. Lasă în urma lui o dâră groasă de sânge. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
a flăcărilor se umflă, îl împresoară ca o copcă lacomă. Respiră cu greutate, nu mai are aer, simte ceva ca o funie groasă care-i cuprinde traheea, gâtuindu-l. Mâneca mantalei începe să ardă mocnit. O stinge cu greu, dar încăpățânată, flacăra își face din nou loc în postavul gros. Începe să amețească și capul parcă stă să-i explodeze. Prin fața ochilor îi joacă cercuri colorate. Căldura infernală aproape că-i arde retina. Strânge atât de tare pleoapele încât vede cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
căutarea altor victime. Iovuț pune în bătaie o pușcă-mitralieră. Înjură birjărește, cu glas tare care aproape se suprapune peste zgomotul luptei. Chiar și numai suflul unei explozii poate să pulverizeze restul de zid în spatele căruia se adăpostise, dar el continuă încăpățânat să tragă. În zgomotul motoarelor turate la maximum, mitralierele grele din turele toacă întreg perimetrul. Se aud strigătele și vaietele celor loviți. Unii dintre cei rămași în viață aleargă bezmetici, alții se târăsc greoi, pete întunecate perfect vizibile pe albul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
o bună parte din timp! Din punctul ei de vedere, ea îi dăduse o scurtă vacanță, dar nu îi interzisese să o caute la telefon, sau pe mess. Ei, ar fi putut da măcar un telefon în cele trei zile, încăpățânatul ăsta, își spunea, văzând că nu primește de la el nimic, nici măcar un SMS. Petrecu împreună cu fetele și cu mama sa, pisăloaga (cum îi plăcea Crăiței să-i spună), venită în vizită, seara de ajun lângă brad, cu colinde și cu
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
ELEMENTUL APĂ vom nota: indiferență, atitudine flegmatică/insolentă, răceală afectivă, conformism, nestatornicie. Persoană influentabilă, prea îngăduitoare, pasivă, fără inițiativă, emotivitate crescută, timiditate excesivă etc. La ELEMENTUL PĂMÂNT vom nota: lene, inconștiență, lipsă de metodă, neregularitate/inconstanță. Persoană greoaie, lentă, rigidă, încăpățânată, fanatică, neimaginativă, excesiv de tristă, pesimistă, ce manifestă diverse anomalii (sexuale, lacomie etc). După ce reușim să notăm la rubrica fiecărui element defectele corespunzătore, în săptămâna imediat următoare, fiecare rubrică în parte o împărțim în câte 3 subgrupe: în prima subgrupă notăm
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
sănătos și mâine... - Gică, trebuie să mergi urgent la spital, nu-i de joacă cu crizele astea ale tale, am încercat eu să-l conving. Dar știam că încerc în zadar, îl cunoșteam prea bine, pe lângă altele, era și foarte încăpățânat și nu suporta să-l contrazici. Am luat un taxi și eu l-am dus acasă. L-am dezbrăcat și l-am băgat în cada cu apă caldă. După baie, l-am îmbrăcat în pajama și l-am culcat. Săracul
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
viață. Pe drum am întâlnit din nou acei simpatici măgăruși, trăgând la căruțe. Erau parcă niște jucării însuflețite. Ne-am oprit și am mângâiat pe cap un asemenea animal drăgălaș. L-am întrebat pe om: - Se spune că măgarii sânt încăpățânați ca niște catâri, cu care, dealtfel, sunt rude bune. Vă mai face câteodată vreo figură? - Apăi, domnule, ceea ce se spune despre ei nu-i chiar cu totul adevărat. Sunt animale blânde și supuse, îmi fac treaba cu ei, foarte rar
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cuiva, a citi în palmă. Pentru că lumea este o imagine și mai ales o carte. Și, în general, absolut totul ar putea fi o carte. Borges (de care m-am despărțit, literar, de mulți ani) avea dreptate în obsesia sa încăpățânată cum că lumea este o carte. De aceea, ritualurile borgesiene nu fac altceva decât să buchisească la infinit o carte interșanjabilă și metamorfozabilă oricând și aproape oricum. Nu știu dacă aș dori neapărat să posed în bibliotecă o asemenea carte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
explic, după cum nici Desdemona sau Lefty n-ar fi putut; după cum nici unul dintre noi, Îndrăgostindu-se, nu poate separa ceea ce este hormonal de ceea ce pare divin. Și poate că mă atârn de povestea cu Dumnezeu dintr-un soi de altruism Încăpățânat, pentru a conserva specia; nu-mi dau seama. Încerc să mă Întorc cu gândul În vremurile dinaintea geneticii, Înainte ca toată lumea să se obișnuiască să spună, cu orice ocazie, „e În gene“. În vremurile dinaintea libertății noastre actuale, atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Bine, e de-ajuns, spuse ea, Împingându-mă spre ușă. ― Stai! i-am spus. Ador uzinele. Sunt din Detroit. Asta e un fel de Ansel Adams pentru mine. ― Acum ai văzut-o, spuse ea, gonindu-mă afară, Încântată, stânjenită, zâmbind, Încăpățânată. ― Am un Bernd and Hilla Becher În sufragerie, m-am lăudat eu. ― Ai un Bernd and Hilla Becher? Încetă să mă mai Împingă. ― E o fabrică veche de ciment. ― Bine, fie, spuse Julie, Înduplecându-se. Pozez fabrici. Asta fac. Fabrici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
la insulă. Să trec direct la fapte? Nu, Încetul cu Încetul, așa am de gând să procedez. Să menționez mai Întâi că aici, În Germania, e octombrie. Deși afară era răcoare, plaja din Herringsdorf era punctată de destul de mulți nudiști Încăpățânați. În special bărbați stăteau Întinși ca niște morse pe prosoape sau alcătuiau congregații zgomotoase În Strandkörbe dungate, micile colibe de pe plajă. De pe faleza elegantă, Înconjurată de brazi și mesteceni, i-am privit pe acești naturiști și m-am Întrebat ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
au avut altă revelație: poezia, după ei, e ironie, grotesc, jocuri de limbaj, umor... "Eh, n-o să-i învățăm noi ce este poezia!", ne zâmbeam superiori unul altuia, acum vreo douăzeci (sau două sute?) de ani, noi, optzeciștii, când întîmpinam rezistența încăpățînată a celor din provincie. Dar astăzi ne învață pe noi, alții, ce este poezia: niște puști care își caută temeiul, în sens heideggerian, mai ales într-un cuvânt foarte scurt - ce apare de vreo șase sute de ori în "Pulp Fiction
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
În aceleași cercuri, se vedeau și făceau aceleași lucruri, În fiecare zi, până la moarte. Nu și În New York. În fiecare an se deschideau și se Închideau alte restaurante, alte baruri, se dezvoltau și mureau alte afaceri; cei mai curajoși, mai Încăpățânați, mai talentați oameni din America și din restul lumii luau viața În piept și se mutau aici, În locul valului care pleca. Era imposibil să ai prieteni sau locuri preferate prea mult timp. Apartamentul ei oglindea perfect acest flux și reflux
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
realizezi asta. Ești condamnat să privești, să participi și să aplauzi, ceea ce devine numai problema ta. Teatrul continuă să trepideze, să-și ia un avânt aiuritor și să renunțe insesizabil, atingând uneori ca o boare culisele propriei existențe, pe care, încăpățânat, și-o refuză. Eugen Simion observa: "Orice element trecut în poezie capătă prin această ridicare la putere simbolică o nuanță de sublimitate metafizică. Prozaicul adverb înăuntru devine un majestuos, înfricoșător Înăuntru, vântul ia înfățișarea mitică a Vântului, o stea, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
prin dispariție, prin refuz. Cele două moduri de a spune beneficiază de același timp al cuvintelor și se risipesc în aceleași spații suprapuse, în care la un moment dat chiar ele, cuvintele, sună ca niște promisiuni dogite și false, dar încăpățânate, pentru că se repetă obsesiv, aparent haotic, mânate de nerăbdare. Dar nu acolo, la capătul nerăbdării, se învață arta de a fi răbdător? Și atunci... ce se mai poate întâmpla? Într-un spațiu ce devine brusc circular și se închide dușmănos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
mai ciudată idee ce intrase vreodată În mintea unui smintit. Se convinse că e musai, atît pentru propria-i onoare, cît și pentru Însăși țara lui, să devină cavaler rătăcitor.” Feriți-vă de Cavalerul Tristei Figuri : lipsit de uzul rațiunii, Încăpățînat, cu aer și gesturi de clovn, naiv pînă la orbire, idealist pînă la grotesc - și cine e ăsta, dacă nu eu, prezentat scurt și cuprinzător ? Adevărul e că n-am fost niciodată prea Întreg la cap. Doar că eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
carului ce revine În poziția inițială, la Începutul altui rînd. Așa cum stau lucrurile, atunci cînd termin un rînd nu aud nimic, doar tăcerea gîndurilor ce se prăbușesc neîncetat În gaura memoriei. Dar, așa cum am mai zis, pot să fiu foarte Încăpățînat cînd Îmi doresc ceva cu tot dinadinsul, și nu am renunțat la ideea de a conversa cu oamenii. La numai două săptămîni după ce am abadonat ideea cu mașina de scris, am descoperit la LIMBI STRĂINE ȘI LINGVISTICĂ un pamflet galben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
vag aminte - că avusesem o surioară. Niciodată, deși am hărțuit-o cu întrebările, mama n-a vrut să-mi spună când se născuse, unde era înmormîntată... Se contrazicea, se încurca în explicații și până la urmă se închidea într-o tăcere încăpățînată. Acum sora mea vorbea neîncetat, codițele îi scânteiau pe când întorcea capul vioi în toate părțile, dar în loc de orice alt zgomot nu se auzea decât păcănitul stins al proiectorului. Camera îmi era cunoscută: mă reîntorsesem în odaia copilăriei mele. Pe jos
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
prelungirea firească a lui în dimensiunea veșnică. Rita n-a divorțat niciodată, dar a trăit cu Sașa și copilul - așa încât căsătoria cu Feifel s-a scurs de la sine, ca apa în nisip. - Trebuie să învăț totul de la început, repeta Feifel încăpățânat. Era singur, sărac și, în adâncul ființei, liber. NEBUNUL LUI EMANUEL O, oamenii bătrâni, cei care se apropie de pragul luminos al morții! Gândurile și acțiunile lor mi se par pline de mister. Până în ultima clipă ei se țin strâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]