964 matches
-
fost confruntat cu Octavian Voinea a înțeles ce dorea Securitatea de la el să declare, și anume că Horia Sima (liderul Legiunii) i-ar fi predat prin niște intermediari un cifru secret, prin care trebuia înlesnită transmiterea de informații dinspre un închipuit comandament legionar de la Aiud spre agresorii din Pitești. În urma torturilor, Popescu a cedat în vara lui 1955 și a inventat o poveste pe placul anchetatorilor, în care 'recunoștea' că a primit cifrul secret prin izmenele lui Iosif V. Iosif și
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
îl tortura. Apoi, menționarea numelor de mai sus, cu toții lideri legionari (în afara inițiatorului Bogdanovici), are natura de a servi intereselor anchetatorilor lui Cobîlaș din Râmnicu Sărat, care urmăreau să arate că acțiunea de la Pitești s-a realizat la ordinul unui închipuit comandament legionar. Dacă este adevărat că s-a redactat un memoriu, e aproape sigur că el a fost scris numai de Bogdanovici și cel mult supus discuției cu celelalte persoane. Atitudinea celorlalți era însă potrivnică lui Bogdanovici, după cum afirmă și
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Pitești, Viorel Gheorghiță crede că victimele nu pot fi judecători în propria lor cauză, dar face și o importantă diferențiere între 'a fi în Infern' și 'a face parte din Infern'. Banu Rădulescu numește Piteștiul drept 'cea mai oribilă crimă închipuită vreodată de mintea omenească' și împarte acțiunea în două etape: mărturisirea și studierea marxism-leninismului. El crede că scopul acțiunii implementate de către Securitate a fost completarea anchetelor, identificând trei motive pentru care experimentul se bucură de o tristă originalitate: prezența permanentă
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
timp de 64 de ani, adică până în 1850, a fost „o robie, mai mare decât aceasta, nu se putea alta” - se aprecia în Deșteptarea, gazeta lui Ion Grămadă în articolul „Din istoria românilor din Bucovina.” Noroc am avut - spunea presa, închipuit binevoitoare, că prea bunul nostru împărat Francisc Iosif a dezlipit în anul 1848 Bucovina de Galiția, după care a început a se face mai cu hărnicie școli românești prin sate, biserica și școala fiind stâlpii de foc ai susținerii românilor
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
câteva titluri care arată cum nu trebuie să se ducă lupta de idei între doi intelectuali, Timpul continuând cu alte și alte epitete la adresa primarului Costeanu: „O figură caraghioasă. E de o prostie care supără; e o nătăfleață; un măgar închipuit, îndărătnic ca și acest dobitoc.” „Rușine!” - se intitulează un alt material și cităm: „sub guvernarea marelui învățat N. Iorga se întâmplă aceasta, ca cretinul Mișu Fotino să fie director al Teatrului Național din Cernăuți. Rușine! Nulitate artistică și ultima expresie
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
țintă către oameni politici cărora le erau destinate „cugetări celebre”, dialoguri „din auzite și nevăzute”, știri diverse, diferite „sfaturi” culese și redate din volumul „Mustul fiert” al doctorului Hotinceanu, telegrame cifrate, înțelese de oricine cunoștea mersul vremurilor, poșta redacției - adesea închipuită și tot cu iz pilduitor, uneori câte un apel către cititori, în românește, dar și în limba germană. „Lumea zice, eu nu zic!” este o satiră cam în genul celei promovate în Regat de celebrul nostru Constantin Tanase: Că se
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
2. 2.2. Ocultarea unei cezuri istorice. Persia și Iranul pre-islamic în cultura românătc "2.2. Ocultarea unei cezuri istorice. Persia Și Iranul pre‑islamic în cultura română" Fără îndoială, acel glorios destin durabil al lui Zoroastru, al lumii sale închipuite sau foarte uitate, reprezintă un fenomen tipic occidental, ca și întreg arealul evenimentelor (contacte politice, economice, ecleziastice) care au precedat și pregătit descoperirea fondatoare de disciplină. Lumea bizantină moștenește o istoriografie contemporană ființării și disoluției ultimului imperiu iranian pre-islamic, ale
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
mai păstrează legătura cu savantul de origine rusă și după întoarcerea în țară1. În 1886, necunoscut, traversează România, dinspre Budapesta spre Constantinopol, un savant indian, iar despre această țară de tranzit nu știe poate nimic mai mult decât că o închipuită prințesă de la București 2 s-ar fi căsătorit cu fiul lui Aurangzeb al Indiei, în Kashmir, detaliu scos din fastul ciclului poetic Lala Rookh al unui scoțian, pe numele său Theodor Moore, pe care preotul erudit îl iubește pentru devoțiunea
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
traducătorul Doctorului Jivago, Emil Iordache, în prefața volumului: "Sub presiunea puterii totalitare, secolul vorbește la fel, prin mai multe voci. Creangă (eroul din Luntrea lui Caron) și Jivago sînt în cartea sorții scriși pe-același rînd și, pe un tărîm închipuit al personajelor, ar avea ce să-și spună, nu ar fi doi străini". Blaga îl atenționează pe prietenul-turnător: "Singura lui ambiție este opera lui. Ambiții politice nici în trecut n-a avut, astăzi are și mai puțin". Curtat de doi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și lunga, sâcâitoarea mea post-adolescență, timp În care era cât p-aci să cad În acea orbire sau acele orbiri umane ce capătă diferite nume precum alcoolism, nihilism sau tentația auto-suprimării, ca o pedeapsă adresată adulților, societății sau chiar unei Închipuite dumnezeiri! Sigur, toate aceste „rătăciri” și chinuri erau pe jumătate sau pe sfert inventate, dar cele din pubertate - când am fost exclus din toate școlile fără să fi spart un geam! - sau În adolescență - cînd, aspirînd să ajung filolog, scriitor
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
săi să se grăbească zi și noapte, să se apropie cu oștile lor de hotarul Moldovei. Abia acum, când turcii amenințau Cetatea Albă, regele Cazimir a înțeles că Ștefan cel Mare nu a încercat să-l atragă într-un „război închipuit”. Deplasându-se lent, ca de obicei, el sosește la 2 iulie la Korczin, unde ține sfat cu mai marii regatului, dar nu pentru a-1 ajuta pe voievodul moldovean, după cum ne spune Dlugosz, ci pentru a lua măsuri de apărare
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
românesc poate fi recuperat sau nu în condițiile prăbușirii comunismului în Rusia; avându-se în vedere natura politică a problemei, soluționarea ei nu s-ar putea realiza printr-o decizie politică ? etc. Viorica Moisuc dezvăluie documentat ce motive - reale sau închipuite - a găsit guvernul sovietic în a nu retroceda Tezaurul României, deținătoarea de drept a acestuia. Sovietele au subsumat-o așa-numitei "probleme a Basarabiei" sau falsificând adevărul istoric. Negocierile româno-sovietice, din anii 1919-1924, desfășurate în diverse orașe europene, au scos
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
toane ajung fie (mici) Napoleoni, fie se pierd în incoerența propriilor universuri pline de intersecții. Cezar Ivănescu s-a comportat, însă, mai tot timpul, napoleonian! În jurul lui roia, încă de pe vremea "Luceafărului", adică de la începutul anilor '80, o șleahtă de închipuiți, de troglodiți, de mediocrități, ca un fel de locotenență, care învățase cântatul în strună până la a prinde sunetele cele mai subtile. La Iași, acolo unde s-a mutat don' Cezar după 1990, meteahna a rămas aceeași, doar mediocritățile s-au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
în viziunea lui Christian W. Schenk? Te rog să-mi dai o definiție care să mă facă să le uit pe toate cele o mie precedente... Poezia este un mănunchi divin de cuvinte ce conține atât mireasma tuturor florilor fiinde, închipuite și neînchipuite, seva și esența vieții, nectarul zeilor, polenul tuturor facerilor și prefacerilor, spinii apărării dar și al atacului în bătaia vântului, platoșă și sabie. Lasă, rogu-te, pentru cititorii revistei noastre un vers (sau un poem) pe care li
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și a insistat să obțină manuscrisele confiscate poetului. În scurt timp a și fost invitat la sediul instituției care se „democratiza”, de unde s-a întors cu portbagajul autoturismului încărcat cu manuscrisele scriitorului. Din ele au ieșit multe cărți. Ultimele sonete închipuite ale lui Sheakespeare în traducere imaginară de V. Voiculescu, în 1964, prefațate de Perpessicius, două volume de Povestiri, 1966, cu un studiu semnat de Vladimir Streinu. Referitor la ele Paul Anghel sublinia: N. Manolescu se raporta și el la povestirile
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
contemplație metafizică. Ion N. Oprea aduce în sprijinul afirmațiilor sale opinii critice ale cunoscuților G. Călinescu, Tudor Vianu, Vladimir Străinu, Zoe Dumitrescu Bușulenga, Eugen Simion, Perpessicius, Mircea Tomuș, C.D. Zeletin ș.a. Cel din urmă volum - publicat postum - intitulat „ Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare în traducere imaginară de V. Voiculescu” sunt considerate: operă unică în concepția și structura literaturii noastre, o împlinire magistrală care îl apropie de opera lui Dante „Vita nuova” și de unele „Rime” ale lui Michelangelo. Concluzionând, sunt
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
aparține autoarei, n.n., Ct.C. Lucrarea nu urmează cursul istoric al evenimentelor vieții lui Mihai Eminescu, constituindu-se într-o suită de "momente" care îmbină scene din viața reală a poetului pretexte pentru construirea unei alte existențe, paralele cu scene "închipuite" sau inventate de autor". Iar ceva mai încolo, tot într-o notă: "Consider că a sosit momentul să privim lucrurile foarte obiectiv. După ce Eminescu a fost tras de mâneca dreaptă, să-l tragem acum violent de mâneca stângă, în interes
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
la bariera Letea: „Nu sunt vinovat! Nu sunt vinovat!“ A doua zi după ucidere s-a aflat de trecerea la nemți a colonelului Alexandru Sturdza, cel care tocmai denun țase și trimisese Curții Marțiale, nu mai știu pentru care vină Închipuită, pe ofițerul protestatar de nevinovăția sa și care, [acesta], cunoscuse intențiile trădătoare ale colonelului cu nume atât de cinstit, fiul unic al lui Dimitrie A. Sturdza, secretarul Căi măcămiei de trei de la 1859, [cel] care a pregătit Unirea, fost prim
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Încercările lui literare n-au depășit niciodată schița și cronica unor actualități ale zilei, sau fantezia minoră, uneori versificată, cu subiecte eterogene tratate cu afecțiune literară, asezonate cu un stăruitor vocabular de enciclopedie universală sau cu vaiete ale persoanei lui Închipuite, totul exprimat emfatic și lăbărțat; amestec bizar de pretenții și de naivități proprii vârstei, dar și contradicției dramatice a aces tui scriitor cu suflet Încă ardelenesc, Ardealul popilor, al Învă țătorilor și al notari lor, și cu veleități bruște Înspre
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
avantajoasă în sine: de mult își dorise un radio de-ăla a-ntâia și acum îl avea, căpătând pe deasupra și un ceas de mână pe cinste. Curând însă, starea lui sufletească s-a schimbat: el era o fire lăudăroasă, guraliv, închipuit, i se părea că nu trăiește de-adevăratelea dacă nu povestește tuturor, cu înflorituri, în gura mare, tot ce i se întâmplă. Iar acum era pus în situația să păstreze secretul - ceea ce categoric însemna o povară mai grea decât putea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
fuseseră trimiși în închisoare, în gulag, apoi războiul, rezistența eroică, apoi impunerea comunismului triumfător în Europa de Est, cortina de fier, războiul rece, apoi, spre sfârșit, îngenuncherea tuturor, și filozofi, și oameni de știință, și poeți și atâția alți inși d’ăștia închipuiți, cu pretenții fuseseră puși, ha, ha, ha, cu botul pe labe, se gudurau pe lângă tovarășul Stalin și erau obligați să-i recunoască cele mai mari merite în orice domeniu, ha, ha, ha, poeții îl luau drept călăuză în scrierea versurilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
asigurat că i se decontează trenul, hotelul, că va fi întâmpinat la gară de primar și treburi de-astea. Poate că n-ar fi plecat, însă la minciuna cu medalia de platină n-a rezistat până acum nici unul.“ „Și câți închipuiți spui c-ai pus pe drumuri, fiule?“, s-a interesat popa Soare, mai preocupat de mecanismul farsei decât de iertăciune. „Mulți, părinte, mulți. De zece ani, îi tot trimit și nu s-a găsit unul să verifice la hotel dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
să te adresezi brigadierului numai în poziție de drepți - deși respectivul putea fi cel mai mare criminal! Camerele erau în continuu supravegheate prin vizetă, wc în colțul camerei, în văzul tuturor! Și... pentru ce acest regim, aceste pedepse?! Motive născocite, închipuite, căutate!... Acestea sau atâtea alte pedepse erau aplicate deținuților pentru ca toți care aveau să treacă prin închisorile comuniste, să nu le uite toată viața lor. Și...câte n-ar fi de spus! Numai Dumnezeu le știe! Cine le aude sau
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
traducere rapidă): "Michel Foucault introduce, în prima ediție din Histoire de la folie à l'âge classique, acest text superb pe care îl va suprima însă din edițiile următoare: în universalitatea ratio occidentali, exista acest precedent a ceea ce este Orientul; Orientul închipuit ca o origine, ca o sursă de unde iau naștere nostalgii și promisuni de întoarcere, Orientul care se oferă rațiunii colonizatoare a Occidentului, dar care rămâne indefinit inaccesibil, căci el va fi mereu o limită: noapte a începuturilor, în care Occidentul
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
o artă izvorâtă din realitățile națiunii noastre, profund umanistă“. De la înalta tribună, secretarul general a adresat creatorilor îndemnul: «Redați în artă mărețele transformări socialiste ale țării, munca clocotitoare a milioanelor de oameni; veți găsi și contradicții și conflicte reale, nu închipuite, și fapte mărețe, emoționante, demne de numele de om!» În aceste succinte caracterizări despre artă și creație e cuprinsă o înaltă și sublimă înțelegere a creației pe plan național și universal. Cuvintele tovarășului Nicolae Ceaușescu devin astfel îndemn și sprijin
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]