1,581 matches
-
i-ar fi putut sluji ca sprijin decât mânerul ușii, aflat însă mai jos decât balustrada platformei pe care se afla acum. Să se sprijine măcar cu un singur picior de balustradă părea cu neputință: era foarte înclinată, alunecoasă și încinsă ca un fier înroșit. Tom începu să cugete: „Dac-aș avea ceva la mine, orice de care să mă pot rezema, deși nu văd nici ce, nici cum. N-aș izbuti să-mi mențin echilibrul și să mă ridic pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-i rătăcise în întuneric. Îi părea rău după cuțit. După aceea se scurse un lung răstimp pe parcursul căruia Tom urcă și coborî șiruri întregi de scări, în plină beznă, înghițind aerul saturat de vapori, prăjindu-și tălpile goale pe metalul încins și neizbutind să găsească un drum continuu care să-l ducă sus. Șiruri de trepte care urcau se terminau în uși zăvorâte sau, în chip de neînțeles, începeau să coboare în altă direcție. Din timp în timp striga, și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
agraveze și mai mult starea ce o am. Văd înainte, nu la mare distanță, pe partea cealaltă a șoselei un supermagazin Hyper U și-mi zic că acolo trebuie să ajung cât mai repede. Cu sentimentul și starea de cuptor încins și o amețeală pe care încă o controlez, reușesc să ajung la magazin, sărind peste un gard și mă reped la primul bar cerând orice de băut, apă sau suc. Incet, încet îmi revin, mă liniștesc și-i telefonez soției
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
o porneau peste gazon drept spre centru, de-a lungul liniei de mijloc. Lucrători în salopete cenușii demontau ultimele bucăți de trambulină, cărându-le la marginea terenului, în timp ce ultimii spectatori părăseau tribuna. Încă și-acum mirosea în jur a metal încins și a eșapament. În mâna lui Radocea găleata zdrăngănea dogit a tinichea plesnită și îngroșată de ipsos vechi. Rareș, ai aflat de concurs? Literar, parcă... Sau cam așa ceva. Toată lumea zice c-ai luat premiul întâi! Nu ți-a spus nimeni
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
trece prin ușile bisericii. De asta ce mai ai de spus? Diavolul a rânjit din nou, scuturând lanțurile cu o brutalitate nemăsurată, iar ecoul s-a răspândit în infinit, cuprinzând biserica, piața din fața bisericii, întreaga așezare. Arunca bucăți din fierul încins, cu o furie cu adevărat diavolească. A dispărut brusc, zguduind atelierul. întreaga scenă a părut, chiar poate că a și fost, una de iad. Totul l- a uimit pe Biscornet, dar nu l-a clintit din hotărârea lui. El trecuse
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
se petrecea ceva miraculos. Un glas neauzit decât de el îl încuraja: „Nu te vinde diavolului!” Simțind un asemenea îndemn, Biscornet s-a apucat și mai vârtos de lucru. A bătut tot restul nopții cu ciocanul cel greu în fierul încins și îndărătnic. Zgomotul ritmat, ca o muzică, ieșea în afara atelierului, răspândindu-se până la mari depărtări. Ca niște bătăi de clopot, care anunță o mare sărbătoare. Sau o mare victorie. Biscornet era doar leșinat Spune legenda că dimineața, pe când soarele
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
îl teroriza, pur și simplu. îi producea mari remușcări. Cum de s-a lăsat el păcălit și, în locul rugăciunilor către Cel de Sus, și-a vândut sufletul diavolului?!... Iar diavolul îi tulbura mereu puținele clipe de somn, zăngănind lanțuri încinse și râzându-i răgușit în auz. își bătea joc de el diavolul. Visul a dat în rod Curând, ușile au fost gata. Erau, într- adevăr, niște uși cum nimeni nu mai văzuse, până atunci, niciodată. Biscornet în persoană le-a
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
de pe pământ. Una dominată de vanitate, egoism și mizerie. Efemeritatea gloriei terestre. În acele ultime clipe, Biscornet se căina și se umilea, regretându-și păcatul săvârșit într-o clipă de slăbiciune omenească. Diavolul, simțindu-se învins, zăngănea în zadar lanțurile încinse. Prin intermediul Sfintei Fecioare, îngerul fericirii ieșise biruitor. Dar, în cele din urmă, dreptatea lui Dumnezeu a hotărât ca Biscornet să fie trimis în Purgatoriu, el neputând fi în întregime iertat de păcatul săvârșit. Se spune că, de atunci, oricine trece
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
Înconjurat de pelerinii acelor de ceasornic, levitînd printre narcotice orchestre , bat tobele , ridicînd un nor de praf din care nu reușesc să mă ridic. Simt mirosul de femeie nebotezată venit din hainele grele ale bătrînei poetese, Simt mirosul de piele Încinsă al tobelor ce bat În cutia craniană, răsunînd În scrinul maeștrilor, aud ucenicii batînd pe nicovală pielița de fată mare a bătrînei visătoare, care ar putea să-mi fie mamă. ...Dar o mamă nu face cu ochiul copilului său, și
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
ar fi fost așa. De câteva ori, când m-a întrebat ceva, am privit-o fără o vorbă, parcă atunci o vedeam prima oară. Uneori simțeam că mă înăbuș. Începuse vara și căldura transforma spre amiază zidurile gării în cuptor încins. Tot ce făceam atunci era să caut puțină răcoare. Pe urmă mă întorceam pe peron unde și dormeam, pe bancă. Noaptea, țânțarii îmi ciuruiau mâinile și obrazul. N-aveam energie să mă apăr și, oricum, ar fi fost inutil. Erau
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
-și închipuie leonardește bătălii celeste pe harta crăpăturilor din tavan și-a varului de pe pereți, cine atinge în transă catifeaua, inul, mătasea, brocartul, dar și oțelul lucitor și ebonita rece, cine se mbată cu mirosul de lămâiță, mosc, lavandă, nisip încins, oregano, cine adoră orăcăitul broaștelor pe malul apei dimineața, suspină la trilurile privighetorilor, leșină la aroma cafelei, la vederea nuferilor pe lac, sau la atingerea blănurilor, indiferent de torcătoarea lor proveniență), iar pe de alta: că fiecare dintre aceste senzații
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
picioarele și măruntaiele. 10. Să nu lăsați nimic din el pînă a doua zi dimineața, și, dacă va rămîne ceva din el pe a doua zi dimineața, să-l ardeți în foc. 11. Cînd îl veți mînca, să aveți mijlocul încins, încălțămintele în picioare, și toiagul în mînă, și să-l mîncați în grabă, căci sunt Paștele Domnului. 12. În noaptea aceea, Eu voi trece prin țara Egiptului, și voi lovi pe toți întîii născuți din țara Egiptului, de la oameni pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
în care, să cadă, secerate, toate, câte vor fi existat atunci în perimetrul inclus în programul de vulpar, al vânătorului Vânătoru. Cum, anume? Iei doi-trei peștișori, cam cât palma de mari, ori, și mai răsăriți;îi tăvălești bine, prin cărbuni încinși; iar, după ce ei încep să miroase puternic a ce-i place vulpii mai mult și mai mult, legi unul dintre peștișori, de o sârmă, sârma ți-o atârni de raniță, ca să ai mâinile libere, pentru ca,în timp ce te tot duci, pe
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
ca la temelia ființei mele. Și mi-ar fi imposibil să vorbesc despre copilăria mea altfel decât ca despre partea mea de paradis. Trebuie să recunosc, însă, că acest paradis mirosea nu numai a frunză de nuc și a fân încins, ci și a rachiu prost. Și că am trăit, cumva, schizofrenic, pe două planuri, încă de atunci, deoarece am copilărit într-o lume pe care grijile și existența dură o obligau să disprețuiască slăbiciunile, să fie chiar brutală când interesul
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
o imaginație debordantă, și mi-am propus să fiu mai atent. Nu vroiam să fiu victima unei femei care-și căuta compensații. Fiindcă nu există milă, hotărî doctorul Luca. 6. S-a întețit canicula, parcă. Aerul e acum și mai încins. Stau cu ferestrele închise toată ziua, în speranța că astfel voi limita zăpușeala. Dacă ies în curte, mă lovesc valuri fierbinți de căldură. Noaptea, simt că transpirația îmi putrezește pe piele și trebuie să alerg mereu sub duș. Abia spre
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
vis din an - strălucind ca niciodată piatra unui inel iarnă uscată - crengi de brad tresărind sub mănușa albă lebede pe lac - nori albi împrăștiați pe cerul tăcut acoperite toate datoriile - ascult cum ninge ninge liniștit - freamutul pădurii doar în soba-ncinsă curs de chitară - în insectarul clasei greierii tăcuți note de pian - țurțurii copacilor numără clipe “El dă zăpada ca lâna, El presară bruma albă ca cenușa.” (Biblia, Psalmul 147:16)
T?cerea iernii by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83682_a_85007]
-
Lastarria: „Continuă, te rog, nu-i lua În seamă.“ Scamatorul se supuse și continuă programul, dar, desigur, era și cazul, mai Întîi puse porumbeii cît mai departe de copii, apoi Începu, dimpotrivă, să facă să dispară lucrurile: Înghiți un fier Încins, apoi o sabie și așa mai departe pînă cînd trecu la alte trucuri, de data asta cu cărți de joc. Era un mare maestru scamatorul ăsta, apăruse și la televiziune, partenera lui pomenea tot timpul de succesele de la televiziune, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dimineața și ea, drept mulțumire, Îi dăruise șuvițele părului, să le ducă și pe ele departe, orice senzație neplăcută dispăruse de cînd Își retrăsese leneș brațul petrecut pe după gîtul lui Julius, sprijinit pe umerii lui, pe stofa aspră a uniformei Încinse a cărei atingere n-o mai putu suporta. Carlos deschise poarta grea de fier a palatului și abia apucă să se dea la o parte, fiindcă Juan Lucas intra ca un bolid. — Spal-o puțin pînă mă schimb! Îi strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lăsă mîna jos simți că degetele erau tot ude și atunci, ca Întotdeauna, le șterse de rochia ei neagră. Nu-și dădu seama că era umedă și caldă, la fel ca mătasea cămășii, mătasea umedă și caldă, desigur, apa, fierul Încins, ridică din nou fierul ca să calce mai departe... Ca Întotdeauna, la ora asta era singură În călcătorie, o singură dată trecuse Juan Lucas pe acolo, pe coridor, cînd arhitectul la modă stărui să-i arate mai Întîi odăile pentru servitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
eram pletos ca naiba și cu geacă de piele, mereu eram agățat de cei care vindeau marijuana, mai ales negri și asiatici, care-mi vârau sub nas punguțe legate cu elastic. De urât, intram în cârciumi întunecate și, lângă godinul încins, cu aburi ieșindu-mi din haine, beam câte un jeneever de unul singur, pe când ală turi câte-un cuplu de lesbiene se săruta languros, ostentativ. Nimeream de multe ori în cartierul roșu și um blam, anonim în marea de bărbați
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
am auzit cuvintele românești, aspre și obscene, strigate când n-a mai putut să nu strige. Am văzut-o zăcând pe-o parte, încă pătrunsă, dar cufundată-n așternut ca o pată de apă ce se evaporă-ncet pe asfaltul încins... Am văzut-o, în fine, ridicân du-se greoaie și mer gând la baie, cu o mână între pulpele umede... Când s-a-ntors, nu mai eram acolo. A doua zi dimineață i-am găsit la masă, bând cafeaua, la fel ca
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
mână, dacă ești în stare s-o faci, dacă nu, spune-mi, că găsesc pe-un altul, ai înțeles?” “Am înțeles, să trăiți, mă angajez să iau urgent cele mai adecvate măsuri!” “Și, de unde dracu’ ați luat voi orezul ăla încins, mă?” “Păi, așa a venit pe rețea, tovarușu’ prim, așa a venit pe rețea” “Și cum de-l vindeți oamenilor în halul ăsta?” “Păi, dacă altul n-avem. Iar oamenii cumpără, că n-au ce face. Și, parcă tot e
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
pe rețea, tovarușu’ prim, așa a venit pe rețea” “Și cum de-l vindeți oamenilor în halul ăsta?” “Păi, dacă altul n-avem. Iar oamenii cumpără, că n-au ce face. Și, parcă tot e mai bun orezul ăsta, așa încins și plin de neghină, decât nimic.” “Mă, altă dată să fiți și voi mai atenți ce primiți, nu mai luați așa, totul, ca niște orbi” Am înțeles, ‘trăiți!” “No-roooc”, făcu plictisit, primul secretar și, cu un gest leneș, puse receptorul
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
toate nuanțele curcubeului, acoperită de zgârieturi. Buzele și obrajii lui însângerați erau spuziți cu pietriș incrustat în piele. În părul încâlcit se vedea o bucată de țeastă din care țâșneau fire. Fruntea părea că îi fusese lipită de un grătar încins. Într-un halat subțire, de culoarea oului de măcăleandru, fratele ei se chinuia să respire. Se auzi pe ea strigându-l pe nume, ca de departe: Mark? Vocea îl făcu să deschidă ochii, ca ochii din plastic tare ai păpușilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
asigurarea nu făcu decât să-i înrăutățească starea. Îl tulbura, adică exact ceea ce asistentele îi interziseseră să facă. Se uită în altă parte, oriunde, numai nu în ochii lui de animal. Camera i se întipări în memorie ca un fier încins: perdeaua trasă, cele două stative cu aparatură electronică amenințătoare, peretele de culoarea șerbetului de lămâie, măsuța pe rotile de lângă pat. Mai făcu o încercare. —Markie, sunt Karin. O să te faci bine. Faptul că spusese lucrul ăsta îl transforma într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]