6,663 matches
-
simțită până și în limba cancelariilor, căci diplomația a fost auxiliarul activ, însă prudent, al acestei evoluții a spiritelor. Cine ar mai îndrăzni să vorbească astăzi despre un război de "magnificență"? Dar despre un război de cucerire? De un secol încoace, politicile au simțit nevoia de a oferi planurilor și proiectelor o culoare "morală". Este vorba de un secol al principiilor. Revoluția, care a moștenit de la monarhie liniile directoare ale politicii externe, a afirmat că nu avea în vedere altceva decât
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
găsește în faliment cumpărătorul nu poate fi obligat de a preda lucrul așa cum reiese și din articolul 1323 Cod Civil: „el nu va fi dator să facă predarea, chiar de ar fi dat un termen pentru plata, dacă de la vânzare încoace, cumpărătorul a căzut în faliment sau în nesolvabilitate, încât vânzătorul se află în pericol de a pierde preŃul, afară numai dacă cumpărătorul va da cauŃiune că va plăti la termen”. Invocarea excepŃiei de neexecutare de către cumpărător are că principala sursă
CONTRACTUL DE VÂNZARE CUMPĂRARE COMERCIALĂ by Mihai Vintilă () [Corola-publishinghouse/Administrative/676_a_1125]
-
găsește în faliment cumpărătorul nu poate fi obligat de a preda lucrul așa cum reiese și din articolul 1323 Cod Civil: „el nu va fi dator să facă predarea, chiar de ar fi dat un termen pentru plata, dacă de la vânzare încoace, cumpărătorul a căzut în faliment sau în nesolvabilitate, încât vânzătorul se află în pericol de a pierde preŃul, afară numai dacă cumpărătorul va da cauŃiune că va plăti la termen”. Invocarea excepŃiei de neexecutare de către cumpărător are că principala sursă
CONTRACTUL DE VÂNZARE CUMPĂRARE COMERCIALĂ by Mihai Vintilă () [Corola-publishinghouse/Administrative/676_a_1125]
-
aiurea. ?i s-ar putea ca Într-o zi, nu prea Îndep?rtat?, strategia mondial? s? sufere asemenea modific?ri, Încât pozi?ia noastr? de popor de grani?? s???i piard? Însemn?tatea pe care o are de un secol .Încoace. Toate acestea s-ar putea Întâmpla. Un singur lucru nu s-ar putea Întâmpla: dispari?ia poemelor lui Eminescu. ?i cât timp va exista, undeva prin lume, un singur exemplar din poeziile lui Eminescu, identitatea neamului nostru este salvat?. Istoria
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
temele operei sale, nu poate Însemna, totu?i, un gest inutil, atâta vreme ce „rolul profesorului de român? este de a stârni dragostea de lectur?, patimă pentru carte, sfiiciunea nobil? În fața ideii de frumos " . Cum misiunea poetului este, de la Rimbaud Încoace, aceea de a revelă „nev?zutul, neauzitul, inefabilul" , „de a dezv?lui personalitatea latent? a lucrurilor", spa?iul descrierii se modeleaz? conform viziunii artistice pe care acesta o are asupra universului. Lumea operei Înceteaz? a mai fi „o mas? opac
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
o grămadă. Spun că e ceva suspect. MINISTRUL: Și ce vor? JENI: Declarații senzaționale în exclusivitate. MINISTRUL: Cum dracu' au aflat? JENI: Au observat că n-ați ajuns la ceremonia de ziua Europei și apoi au văzut o salvare venind încoace. Așa au dedus că e ceva grav. MINISTRUL: Și salvarea unde este? JENI: N-au mai lăsat-o să treacă. Toată strada e blocată de ziariști. MINISTRUL: Ah, purcelușii! Ce facem? JENI: Am încuiat ușa de la intrare dar nu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
cînd se va întoarce, nu va vedea nimic. Dansul crește în viteză.) EMMA: Ce credeți voi?! Că doamna Bovary sînt eu?! Voi sînteți doamna Bovary, nemernicilor! Osîndiților! Șapte generații de prinți au ucis șapte generații de prințișori și viceversa. Vino-ncoace! (ÎI ia în brațe pe Drac) Tu ești doamna Bovary, drăguțule, cam tuciuriu, dar nostim! Ah, singurul spițer pe lume e amorul! El te face să ronțăi ca pe o acadea capul iubitului. (Smulge capul Prințului și-l aruncă jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
ipohondrie, soro? E primejdie mare, domnule! Ce să fie? Să nu se dea la mine, eu sînt nevricos! Revuluție, bătălie mare! Cîtă vreme sînt ai noștri la putere, cine să facă revuluție? Unde-mi este gazeta? Soro, mor! Zavragiii vin încoace! Adică chiar în casa mea nu pot eu pune mîna pe bagabontul? Dacă n-ar fi micile ei economii! Un franc numărul, mai sunt numai trei numere. Mai sint trei numere! Fugi că mor! S-a tras de Anul Nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
aveți adresa. Da' de ce să veniți? Ce pact să încheiem? Aha, contract! Să încheiem un contract? Mă rog... Eu sînt acasă, da...Nu, unde să mă duc? Bine. Bună ziua (închide). SONIA (îngrijorată): Ceva rău? BUNICUL: Un nebun. Zicea să vină încoace. (concesiv) I-am spus să vină. BUNICA: Ai spus unui nebun să vină în casa mea? Mă expui unui nebun periculos?! BUNICUL: A, dar poate nu-i periculos. Bietul frate-meu, cînd a înnebunit, era foarte liniștit. Se credea statuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
un sindrom post-modern, deși...) a talentului, menită să șteargă finalmente granițele dintre genurile literare în favoarea literaturii ca gen(ă). (Doamna Bovary, pe strada Toamnei, România liberă, 22 octombrie 1993) LAURENȚIU ULICI L a Editura Phoenix au apărut, de la o vreme încoace, cîteva volumașe cu sigla "Colecția Nouzăci" (coordonată de Dan-Silviu Boerescu), cuprinzînd fie "texte pentru teatru", fie "ficțiuni critice", fie originale "antologii", dedicate unor spectatori / cititori de școală nouă. Chiar astfel se intitulează prefața lui Horia Gârbea la volumul de "texte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
vedere. Iată, de pildă, reveria Emmei ("într-un context" de oameni și marionete): Ce credeți voi?! Că doamna Bovary sînt eu?! Voi sînteți doamna Bovary nemernicilor! Osîndiților! Șapte generații de prinți au ucis șapte gererații de prințișori și viceversa. Vino-ncoace! (Îl ia în brațe pe Drac). Tu ești doamna Bovary, drăguțule, cam tuciuriu, dar nostim! Ah, singurul spițer pe lume e amorul! El te face să ronță ca pe o acadea capul iubitului. (Smulge capul Prințului și-l aruncă jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
citirii, subordonată automatismelor și jocului memoriei culturale, care, adesea "alege din tezaurul literaturii exact prostiile". Pescărușul lui Cehov din livada cu vișini a aceluiași nu e mai puțin obsesie și proprietatea Joițicăi lui Caragiale și a prefectului județului, de la potop încoace. Iar Groparul, intrat de mult în viața și literatura lumii, nu e numai al lui Shakespeare, nu e numai al Unchiului Vania, e al nostru, al... Cu comedia se pare că nu e de glumit decît în spiritul ei, coborînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Îmi cer scuze, a Îngăimat nefericitul - și i-a pupat mâna privindu-l În ochi ca un câine vinovat. În casă era liniște, așa cum Îi plăcea lui, iar Lucian stătea cuminte pe un fotoliu și se prefăcea că citește. — Vino Încoace, băiatul tatii - și tonul melodramatic pe care taică-său i se adresase, tandrețea neobișnuită a vorbelor lui l-au descumpănit pe Lucian, care s-a apropiat supus, mai degrabă spășit, și s-a lăsat luat În brațe ca un copil
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
ar fi făcut atât de bine, vacarmul Însă era asurzitor. S-a apropiat de sicriul În care dormea pentru totdeauna Matei și a lăsat cu tandrețe să-i cadă pe piept trandafirul pe care Îl rupsese din fața unui bloc, venind Încoace; mortul părea Împăcat și parcă zâmbea, costumul ieftin În care Îl Îmbrăcaseră Îi venea de minune. „Bătrâne, să nu mai vii niciodată Înapoi“, Îl mânca să Îi spună, atât și nimic altceva. Păcat că Îi În chiseseră ochii, ochii albaștri
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
suficient și imuabil. Codul penal, însă, e surprins ca un rezultat al devenirii istorice, cu o geneză în timp și spațiu și ca o componentă a metabolismului politic. Fenomenul penalic pendulează, incert, între „Fiat Justitia” și „Fiat Mundus”. De la „Decalog” încoace, se consfințește existentul în „a avea” al fiecărei ființe umane, de el depinzând și corolarul „a fi”. Un „a fi” ce trebuie să-și aibă un suport material și bine delimitat, asemeni acelei „Insule a lui Euthanasius” din „Cezara” lui
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
Un cuțit ar putea schimba asta. Un cuțit ar putea schimba tot. Un cuțit înfipt în sternul bărbatului ar anula monotonia ritmului respirației lui. Iar băr batul ucigaș de câini întinde brusc spre ea mâna inertă și spune scurt hai încoace. Cuțitul se dizolvă într-un minuscul foc de artificii. Nebuna ezită doar câteva clipe. Apoi se cuibărește la pieptul ucigașului din lună, a cărui mână dreaptă o îmbrățișează protector. Mâna stângă nu vrea să participe la actul de tandrețe. Mâna
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
așază pe jos și se sprijină de barele de oțel. Nu sunt bine. Nu sunt bine deloc. Nu sunt bine deloc și vreau să te văd. Actorul s-a trezit de-a bine lea. Gândește cu repeziciune. Păi atunci, hai încoace. Vorbele i-au ieșit singure din gură. Sophia respiră adânc. Eu stau aproape de ea. Ca să o văd mai bine. Și ca să aud vocea actorului cel fotogenic. OK, recu nosc, te-am mințit, nu prea mă interesează ce spune idiotul ăla
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
sau părinții, Iliescu a restituit ce era al vostru, câștigat cu jertfă de sânge. Legea 18 a fost o lege a restituirii nu a împroprităririi și nici nu s-a aplicat cum trebuie și tot restituim de 25 de ani încoace, adică ne însușim ceea ce nici comunismul nu a confiscat de către noi, ăștia de la putere, cumpărăm pe nimic casele RAPPS sau locuim în ele că Geoana, fostă madam Român, Iliescu etc.; sau că în 1990 că eram în ele că casă
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
am ridicat mândru. — împinge-l acum afară. O să-l savurez în șampanie. Deja se răsturnase în pat gemând de durere. — Aaardeee, a răcnit. Ce mi-ai pus înăuntru?!!! O bomboană de mentă, am bâiguit confuz. — Aaaahh... A început să fugă încoace și-ncolo prin cameră, după care s-a repezit în baie. Am auzit ciocănituri de unelte și șuvoaie de apă, ca după câteva ere geologice de așteptare să iasă palidă și suptă și cenușie, mergând cu genunchii strânși. Parcă m-
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
ultima vreme. Când durerea dispare, sunt secătuit. Toată carnea mă doare ca și cum aș fi fost bătut cu bâtele de basseball, numai că nu se vede nicio vânătaie. Nimic nu dă de înțeles că ceva din mine a cotrobăit încolo și-ncoace, luându-mi plămânii la palme, înfigând ace fierbinți în ficat sau înnodându-mi stomacul. Când eram copil, tortura aceasta apărea destul de rar. Aproape că uitam totul, de la o criză - să-i spun criză sau nebunii nu folosesc astfel de cuvinte
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
determinați, ce depășesc cadrul general al amestecului inextricabil dintre individ și societate ce stă la baza formării persoanei). Dezvoltarea atâtor științe ce se ocupă de studiul omului ne distruge și ultima urmă de intimitate. După cum știm, cel puțin de la Aristotel încoace, orice știință recurge la generalizări din imposibilitatea de a opera cu toți individualii. Această regulă conduce în științele umaniste ce au ca subiect omul la o continuă generare a unor clase în care trebuie să intre și cele mai personale
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
de la mânie la supărare și la deznădejde. Nimeni nu știa ce să mai facă ca să-i intre În voie! Când nimeni nu se aștepta, misterul fu dezlegat, toți, și Împăratul și slujitorii au văzut cum pasărea favorita zbura Încolo și Încoace cu furculița de argint În spate.Cu siguranță era o hoață. Și toți hotărâră că pasărea trebuie legată de picioare cu o ață și Înecata În fântâna arteziană astfel Încât toate păsările din grădină să ia aminte.Numai copilul slujitorului de la
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
nimic de băiatul cu nas cârn și pistrui, căci el se transformă Într-o pasăre cenușie căreia nimeni nu-i răspunde la cântec, așa cum nici Ionucu nu a răspuns strigătelor care Îl cautau.Și cucul zboară toată vara Încolo și Încoace, strigând ”cu cu”,”cu-cu” de parcă ar vrea să spună „Stati putin! Eu sunt Ionucu! Ascultați-mă!”. De parcă și-ar primi o pedeapsă, cucul trăiește mereu singur.Și pedeapsa și-o merită căci și acum mănâncă singur cireșe, pânăa ce
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Îl chema Ghiocel. Și era așa de năzdrăvan și de neastâmpărat, Încât mereu dădea de bucluc. Întruna din zile, se Îndepărtă atât de mult de casă Încât se rătăci. Și nu mai reuși să găseasca drumul Înapoi. Cum hoinărea el Încoace și Încolo, Îl găsi un zmeu. Și zmeul acela se gândi că după ce o să mai crească, o să-l pună În frigare. Însă fetele zmeului (avea zece fete) Îl Îndrăgiră atât de mult pe Ghiocel, Încât Îl considerau fratele lor mai
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
tatăl lui și de sfatul acestuia de a nu se Îndepărta. Și se duse, se duse... Când se trezi tatăl lui, sări ca ars când văzu că băiețelul lui drag, copilul său iubit nu este lângă el. Alergă Încolo și Încoace căutându-l. Poate culege flori. Sau poate vrea să umple cosul cu ciuperci. Poate e la zmeură. Poate se joaca la izvor. Poate e in dumbravă. Dar Cucu nu era nicăieri. În inima tatălui intrase Îngrijorarea. Mergea prin pădure strigându
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]