1,615 matches
-
ghemui în fața radiatorului. Daniel mirosea ca o pătură de lână tocmai scoasă din dulap. O luă în brațe din spate și îi desfăcu nasturii bluzei. Ea se înfioră de amenințarea că avea să facă din nou asta. Spatele ei se încordă sub degetele lui mângâietoare. El îi urmări cu degetul curbura abdomenului, privind-o cu acceași uluire înfometată ca și prima oară, cu opt ani în urmă. Vezi? repetă ea, din memorie. Cicatricea operației mele de apendicită. O am de la unșpe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Poți să-i spui oricum. De când s-a întâmplat accidentul, m-am întrebat: nu cumva suntem toți pe niște căi invizibile? Căi pe care ar trebui să le urmăm, fără să știm? Căi care duc într-adevăr undeva? El se încordă. Torenții răsuflării lui se prăvăleau în cascadă peste sânii ei. Nu știu, K.S. Vrei să spui că accidentul fratelui tău a fost menit să te conducă spre femeia asta? Nu pe mine. Pe el. Știi și tu cum era viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
servesc, puiule? El privi în jur, derutat. Ea lăsă să-i scape o jumătate de oftat, primul dintr-o zi lungă. — Îți trebuie un meniu? Avem unul cu de toate. El înălță din sprâncene. —Clătite cu spanac? Gura ei se încordă aproape insesizabil. Tocmai s-au terminat. Însă, în rest, avem de toate. Când ea se îndepărtă cu comanda lui - două ouă ochiuri, cu cârnați - Weber își scoase absurdul telefon mobil. Parcă ar fi cărat după el un mic phaser SF.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
piciorușele și nu vrea decât la mine. În plus, începe să regurgiteze laptele. În cantități îngrijorătoare. În perioada asta, oboseala începe să doară. Am impresia că sufăr de o boală cruntă. Mă dor ochii și ceafa, iar corpul îmi este încordat tot timpul. Semăn cu un alergător aflat mereu la start. Încordată-arc, gata să sar să iau în brațe, să legăn, să aduc pace din încordare. Oboseala este cronică. Și oboseala cronică nu se vindecă ușor. Dacă, în mijlocul acestui ocean crispat
Pachețelul auriu. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
ci i l-aș aduce lui PAM. M-aș lăuda cu el. Cu visul și cu povestea din vis e cam la fel. Stau la pândă - mă vedeți?...Dacă mă vedeți cu ochii minții, vă întreb. Uitați-vă cum mă încordez tot ca să pun gheara pe poveste și să v-o aduc ! Pentru voi fac asta dar și pentru mine pentru că îmi place să aflu tot ce se întâmplă și să vă spun și vouă tot ce aflu. Nu uitați: reporterul
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
acum?! Iată deci din nou scopul, dar în altă formă: examinarea mediului acesta înconjurător absolut ridicol. Gândind astfel, Gosseyn ridică iar mâinile și brațele. De data asta, când se ridică din nou spre tavanul moale - și-atât de jos - se încordă și împinse tare. Făcu atunci o descoperire rapidă. Partea moale era groasă cam de doi centimetri. Și era moale, și se afunda. Dar dincolo de ea simți ceva tare, ca de metal. Întins pe spate, se opinti în tavan cu toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
pe care o auzise deja Gosseyn; și cu aceeași furie. - A trebuit să așteptăm! spuse vocea pițigăiată. Ce v-a făcut să-ntârziați? Unde ați fost? Vocea Patru se opri în loc, plin de respect. Fața sa, văzută din profil, era încordată din cauza nerăbdării nejustificate din întrebare și a imposibilității de a explica unui băiat că era nevoie de timp pentru a parcurge distantele. - Am venit într-o fugă, Majestatea Voastră, spuse Patru. Și adăugă repede: După ce l-am convins pe prizonier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
toaletelor, unde era o duhoare înfiorătoare chiar din zorii zilei, mi-am golit intestinele așa cum mi se întîmpla înaintea fiecărei curse. Am citit programul de cel puțin cinci ori și am învățat pe dinafară numele adversarilor noștri. Eram atît de încordat că am uitat să fiu înfricoșat, iar cînd am ieșit pe apă ca să ne aliniem la start, vîntul pierise și el. Așa că ne neliniștiserăm degeaba. Schneiderhahn, îngrijorat, bătrînul Schneiderhahn ne-a însoțit spre competiție și ne-a dat alte cîteva
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
înaintau asupra soarelui, stingând viile sale raze în neagra lor întunecime. Umbra, întunericul venea să ascundă lumină; natura toată părea că se întristează, când dragul astru dispărea pe firmament. Omul în pruncia lui, necunoscând neputința sa față cu legile naturii, încorda arcul, arunca săgeata și credea că va alunga pe geniul cel rău ce învingea pentru un moment pe geniul binelui ce plutea în eter. Notițele rămase de la cei vechi ne înlesnesc a întrevedea că Geții într-adevăr mai aveau și
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
nervos care va arunca cele patruzeci de mii de kilowați ai dinamului din refugiul Discipolului, prin spațiu, în substanța din umbră. Un glas profund, sonor țâșni din vidul de umbră. - Gilbert Gosseyn. Îți ofer asocierea. Pentru un individ care se încorda pentru o luptă pe viață și pe moarte, aceste vorbe avură aproape efectul unei bombe. Se adapta rapid la situație. Rămase deconcertat, dar scepticismul său dispăru. De fapt. Leej îl pregătise la ceva de acest gen. Povestindu-i vizita Discipolului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
de pilotaj. Când intră, Yanar se apleca atent, deasupra receptorului radiometric. Dintr-o ochitură, Gosseyn se dumiri ce făcea: aștepta noi instrucțiuni. Fără să scoată o vorbă, se apropie și, peste umărul lui Yanar. Întrerupse contactul. Celălalt tresări, apoi se încordă și se întoarse, cu o figură rea. Gosseyn spuse: - Fă-ți bagajele, dacă ai. La prima, cobori. Prezicătorul dădu din umeri. Ieși, fără o vorbă. Îngândurat, Gosseyn îl privea cum se îndepărta. Prezența omului îl sâcâia. Era un dușman minor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
aceste două vești cu sentimente amestecate. Era o mare victorie că nu se mai expediau Prezicători de pe Yalerta timp de o lună. Cu distrugătoarele era altă poveste. - Dar unde s-o fi dus? întrebă. Se gândi la Discipol și se încordă. Dar puțin mai târziu, elimină implicația periculoasă a acestei idei. Era adevărat, aparent, că Discipolul nu putea să prevadă evenimente în conexiune cu Gilbert Gosseyn. Dar aceasta era valabil numai când era vorba de cel de-al doilea creier. Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
ușurat văzând corpul întins pe sol. Sosea la timp. Acum, problema consta în adăpostirea trupului său inconștient. Mai întâi de toate, ascunse matricea sub o lădiță de metal, pe o etajeră. Apoi, foarte repede, îngenunche lângă corpul nemișcat și își încordă auzul pentru a-i auzi respirația. Îi auzi inima bătând, sesiză pulsul și simți respirația lentă și măsurată a lui Gosseyn, cel lipsit de cunoștință. Era una dintre experiențele cele mai ciudate ale vieții sale, să stea așa, observându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
se lumină: erau prevăzute pentru femei. Această navă era destinată transportării a doi bărbați și două femei prin imensitatea spațiului interstelar, prin anii care separau sisteme solare încă nelegate prin similarizare. Nu-și pierdu vremea cu considerații inutile, dar își încordă mușchii pentru a urca povara trupului lui Gosseyn, pentru a-l introduce în sarcofag. Cât timp să-i fi trebuit? Era nevoie să se odihnească mereu. De zece ori, avu sentimentul că Ashargin era la capătul puterilor. Dar izbuti până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
el și o să-l fac gelos pe McPake. Se așeză lîngă Lanark și-și sprijini mîna de șoldul lui. El se strădui să nu pară jenat, dar reuși doar să-și ia un aer încurcat. — Sfinte Dumnezeule! exclamă Frankie. E încordat ca... hm. Mai bine nu zic. Relaxează-te, fiule, ce zici? Nu, nu se poate relaxa. Rima, hai să facem schimb de locuri. Pînă la urmă, vreau să stau cu McPake. O fi el gras, dar cel puțin reacționează. Schimbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Nu. — Ce-ai făcut? Dacă vrei neapărat să știi, am stat aproape tot timpul în baie cu Gay. Se simțea foarte rău. — De ce? Nu vreau să discut despre asta. Vrei să vorbești cu mine? — Nu. Inima și penisul i se încordară cu o furie uluită. O luă de brațe și o întoarse spre el întrbînd-o moale: — De ce? Pentru că mi-e frică de tine! țipă ea străfulgerîndu-l cu privirea. Se simți copleșit de un sentiment de rușine și zădărnicie. își desprinse mîinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se închise iar Marjory veni lîngă el cu o cută verticală între sprîncene. — îmi pare rău, Duncan, dar nu poate veni. Probabil că e răcită. — Nu-ți face griji. Ea îi adresă un zîmbet fugar și politicos. îl tulburau liniile încordate de la colțurile gurii ei. Dacă o să zîmbească prea des, îi va apărea un rid acolo peste zece sau doisprezece ani. Au ajuns tîrziu la film. Era cu scene de dragoste care îl făceau foarte conștient de prezența lui Marjory alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de mai multe ori într-o criză de furie, dar loviturile n-o turteau, și se opri cînd văzu că suprafața metalică a cuptorului îi învinețise pumnul. Cîteva cuvinte, murmurate de un cioc invizibil, îi veniră brusc din aer. Se încordă, zise „Da“, ieși din casă, închise ușa în urma lui și începu să se caute prin buzunare să vadă dacă are cheia. — Prea multe buzunare, bolborosi el. Ar trebui să le cos pe unele. Ah. Pisica doamnei Colquhoun stătea în ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
moment de tăcere, iluzionistul se oțărî: — Nu-mi pot schimba planul acum. De ce să fiu eu mai filotim decît secolul meu? Milioanele de copii care au fost uciși mișelește în acest secol este... nu da în mine! Lanark abia își încordase mușchii, dar iluzionistul alunecă în pat și-și trase păturile peste cap; se lăsară pînă cînd rămaseră perfect drepte și nemișcate pe saltea. Lanark oftă și-și lăsă fața într-o mînă. O voce pițigăiată din aer zise: însă criticul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o notă favorabilă. Răspunsurile altor 25 000 de concurenți fuseseră controlate în același fel. În câteva minute un nou lot de candidați va repeta această experiență. ― Mai dorești să pui și alte întrebări, Gilbert Gosseyn? îl interogă Mașina. Gosseyn se încordă. ― Mi-au fost introduse în memorie anumite noțiuni eronate. Această operațiune urmărește un scop anumit? ― Au fost introduse. ― Cine le-a introdus? ― Creierul dumneavoastră nu păstrează nici o urmă. ― Atunci de unde știți că au fost introduse? ― În urma unui raționament logic, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
nu mai avem timp de pierdut. Nimeni nu obiectă. Gosseyn văzu degetele lui Thorson meșterind contactorul mașinii de pe masă. Degetele răsuciră în forță ceva. Se auzi un declic, urmat de un zumzet. Mai întâi nu se întâmplă nimic. Gosseyn se încordase, pregătit să reziste unui flux de energie. Dar acesta nu se manifestă. Cu o privire lipsită de viață, examina mașina. Aceasta sfârâia și zumzăia. Ca multe altele era dotată cu niște tuburi electronice speciale. Acestea erau necesare controlării vitezei motoarelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Doi bărbați cu chipuri dure coborâră cu agilitate scara. Îi examinară lui Gosseyn mâinile și încheieturile, apoi se îndepărtară și din nou se lăsă tăcerea. Nu trecu mult și, cu același zgomot metalic, ușa se deschise din nou. Gosseyn se încordă, așteptându-se să-l vadă pe Thorson. În locul acestuia apăru Patricia Hardie, care pur și simplu sări de pe ultimele trepte. În timp ce își descuia cătușele, îi șopti grăbită, insistentă: ― Ia-o pe coridor la dreapta vreo treizeci de metri. Acolo, sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
cea care-mi vorbește prin intermediul tău? ― Numai în mod indirect. Mașina poate primi comunicări de pe Venus, dar nu emite ea însăși pe lungimile de undă interplanetare. ― Atunci acționezi individual? ― Am instrucțiuni. Gosseyn respiră adânc. ― Cine sunt? Așteptă cu toți nervii încordați la maximum, dar se nărui în scaun când roboplanul îi răspunse: ― Îmi pare foarte rău, dar vă pierdeți timpul; nu posed informații asupra trecutului dvs., ci numai privind situația dvs. actuală. ― Dar Mașina știe? ― Dacă știe, mie nu mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
În realitate, cercetarea este mai avansată pe Pământ, în multe domenii. Și de ce nu? Aici populația este mult mai numeroasă și specializarea permite inteligențelor de nivel mediu, ba chiar și imbecililor să facă invenții și descoperiri. ― Mda! Înțeleg. Gosseyn își încordă întreaga atenție. ― Dar acum spune-ți-mi, așa, după câte cunoașteți despre știința Pământeană și cea Venusiană, cum poate fi explicată existența a două corpuri pentru una și aceeași personalitate? ― Intenționam să mă gândesc la asta mâine dimineață ― răspunse doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
primejdia, când am dat cu ochii de bolovanul acela de pământ, urât, negru, respingător; firește, bolovanul a atras asupra lui toate blestemele, toată ostilitatea cercului, m-a iubit, s-a ghemuit, s-a înnegrit și mai tare și a plesnit, încordându-se parcă și răbdând chinul, pentru mine, pentru întreaga lume, pentru tot pământul aflat în primejdie; atunci vrăbiile și-au văzut de treabă, au redevenit prietenoase, ciulinii au foșnit cât se poate de plăcut, o mare povară mi s-a
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]