2,236 matches
-
suflare aștepta ca el să apară, așa cum aștepți o mamă fără de care nu poți trăi, în ciuda răutății sale, conturul copacilor devine din ce în ce mai clar, păsările își încep dialogul pe voci ascuțite, iar eu îmi întorc privirile spre răsărit și aștept cu încordare, câteva raze calde poleiesc buclele plopilor aurii, dar soarele încă nu apare, privește dindărătul copacilor asemenea unui ochi uriaș ascuns în spatele unei șuvițe de păr. Degeaba îl aștept, ce îmi imaginasem, că va răsări și va urca în mijlocul orașului, întreg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
albi, de ce tocmai această schimbare, poate că trebuie să faci tocmai contrariul, dar el zice, mă gândesc la asta de luni de zile, știu că nu am de ales, rutina aceasta a noastră este bolnavă, între noi nu este decât încordare, nu sunt decât sentimente negative, nu mai pot trăi într-o asemenea atmosferă, tot timpul te dezamăgesc, o dezamăgesc pe Noga, nu mai pot continua astfel, nu mai pot trăi încă patruzeci de ani la umbra furiei tale, îmi ridic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
înțeles că viața este o mare de suferință pentru noi toți, iar singura cale de mântuire este căutarea libertății. Ce vrei de la mine cu toate poveștile astea înfricoșătoare ale tale, izbucnesc eu după un timp în care rămăsesem mută de încordare, așteptând cu inocență un final fericit, despre ce libertate este vorba, când copila mea este bolnavă, iar soțul meu ne-a părăsit, și ea spune, dar acestea sunt clipele cele mai importante din viață, clipele care ne deschid porțile către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
amenințării, iar îndărătul lui, așteptarea unei schimbări, spre surprinderea mea, mă cuprinde iar, transformându-mi trupul într-unul formal, milităresc, greu de rănit, îmi pieptăn părul ud, mă parfumez, ca și când ar urma să merg la o întâlnire decisivă, lipsită de încordare. Fericirea mă înfrumusețează, simt bucuria trupului care s-a întors la el însuși, iar în clipa în care ies în căldura după-amiezii, nu îmi este clar încotro mă îndrept, merg pe urmele cioburilor de conversații rămase pe drum, ale unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de peste treizeci de ani? Indiferent ce spuneam noi, ceilalți credeau tot ce vroiau ei să creadă și cu cât luptam mai mult, cu atât deveneam mai vulnerabili. Nu ne rămânea decât să ne mutăm. Dacă mai stăteam în zona aceea, încordarea se întețea și iar îmi zbura șurubelul. Deja simțeam că se apropie criza. Trebuia să plecăm undeva departe, unde nu mă cunoștea nimeni. Soțul meu nu era totuși pregătit de plecare și nu a realizat cât de critică devenise situația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Am un mesaj. Tresar ușor, din reflex. —Al tău e? întreabă Finn. Probabil că da, al meu e închis. — Da, zic eu și-mi simt corpul încordându-se de nerăbdarea de a citi mesajul. Finn a simțit și el această încordare și s-a ridicat. —Hai, du-te! Știu că vrei să te duci. E prietenul tău? Finn știe că am pe cineva. Le-am vorbit prietenilor mei despre Jake, dar fără să-i pomenesc numele. Sper să fie el, zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
aici?” Altă voce: „Ce faci, dragă Balsamo, te joci de-a mitul nemuritorului?” „Imbecilule”, nemurirea nu-i un mit. E un fapt.” Tocmai voiam să plec, plictisit de trăncăneala aceea, când Îl auzii pe Salon. Vorbea cu glas scăzut, cu Încordare, ca și cum ar fi ținut pe cineva de braț. Am recunoscut vocea lui Pierre. „Fugi de-acolo”, zicea Salon, „n-o să-mi spui că și dumneata ești aici pentru bufoneria asta alchimică. N-o să-mi spui că ai venit să iei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Ia vino la oglindă dacă ai sânge-n sculă! Primul ajunge Stripăru’: își dă pantalonii jos, scoate bicepsul femural. Inspectorul i se bagă-n față și-și sfâșie tricoul. Ia poziția crabul, să i se vadă trapezul și pectoralii. Sub încordare, chipul i se face vânăt, venele i se umflă pe gât și umeri. Scapă un pârț. - Ptiu, că broscoi mai ești! rage Baronu’ și, râgâind, îi ordonă unui așchilopat să-l ajute cu maieul. Pe talia uriașă are înfășurată o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
demonstrez eu ce ușor e să selectezi. A deschis volumul chiar la sfârșit, s-a încruntat la el. Din când în când mai făceam o glumă, s-o deconectez. Ea însă însemna de zor. După o jumătate de oră de încordare, a lăsat Castelul să cadă pe pat, înfrântă: degeaba, obosesc, nu mă pot concentra. S-a întors cu spatele la mine, și-a tras pătura peste cap. Simțeam că în interiorul ei plânge. A doua zi au venit s-o ia. Le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
la mine, că sunt băiat discret și vă las să continuați... Îndreptîndu-se spre ușă adăugă cu vocea galantă: ― Scuză-mă, duduie, pentru deranj! Râse și deschise. Din prag mai întrebă pe Titu clipind: ― Numai atâta spune-mi, craiule, e nostimă? Încordarea nervoasă făcea pe tânărul Herdelea să șovăiască între mânie și răbdare. În aceeași secundă își zicea că ar trebui să ia de guler pe Jean și să-l zvârle afară, și că rău a făcut de i-a deschis și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
târâră prin mulțimea deasă de țărani. Cu o supremă sete de viață Trifon Guju gemea rugător: ― Iertare... iertare... Dispăru cu soldații. În urma lor rămase o tăcere amară, întretăiată numai de vâjâiturile cravașei cu care maiorul Tănăsescu spinteca aerul într-o încordare nervoasă. Trecură minute. Cravașa își iuțea dumicările. Apoi răbufni o detunătură din fundul grădinii, scurtă, înăbușită, fără ecou. ― Ceilalți! strigă maiorul îndată, destrămând pânza tăcerii pe care detunătura o clătinase puțin. Voi cum ați îndrăznit să ridicați labele asupra jandarmilor
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Traiectorie corectă trei grade, patru minute dreapta! (porni corecțiile). Acum. Cinci kilometri de la centrul perimetrului de cercetare și punct fix. ― Ține cât mai strâns, acuma. Ascultând somația lui Lambert, Dallas se conformă. ― Trei kilometri. Doi..., numără Lambert, cu o oarecare încordare. Dallas nu-și dădea seama dacă era din cauza progresiei lor periculoase sau a apropierii punctului de impact. ― Bună treabă, Lambert, o complimentă Ripley, cum e terenul? Găsește un loc convenabil. ― Asta și fac, domnule. Aplecată pe instrumentele ei, verifica diferite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
detectorul. Încerca să fixeze și acul și culoarul. Acul înregistra cu minuțiozitate fiecare deplasare a lui Ripley cu o măsură corespunzătoare distanței de parcurs. Ridică ochii și remarcă un mic tambuchi în perete, ușor întredeschis... Parker și Brett îi observară încordarea. Se mișcară astfel încât să acopere cea mai mare parte a punții situate în fața canalului. Ripley dădu din cap când se aflară în poziție. Fața-i lucea de sudoare. Respiră adânc și puse jos detectorul. Cu mâna liberă, prinse mânerul tambuchiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
dințat al rotirii butoiașului se auzea clar. Tremurând, convulsionat la față, cu o spaimă în ochi cum poate doar la cei aflați în agonie poți vedea, el duse pistolul la tâmplă. Lumea se ridică din scaune. Îl priveam cu atâta încordare, încît simțeam cum mi se umflă venele tâmplelor. Vedeam cocoșul revolverului cum se ridică încet, parcă vibrând. Și brusc, ca și cum acea vibrație s-ar fi propagat în sală, am simțit cum îmi fuge pământul de sub picioare. L-am mai văzut
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fireturi, când l-am văzut pe Mendebil ieșind încet, sfios, din scara blocului și înaintînd spre șanțurile de canalizare. Nu ne-a venit să credem când l-am văzut coborând ușurel într-un canal. Era să cădem din pom de-atîta încordare. Căci Mendebilul se plimba de colo până colo prin labirintul murdar, făcând gesturi ciudate, care nouă ne aminteau de Vrăjitroaca. La un moment dat a scos ceva din buzunarul de la piept al spielhosenului. Când s-a apropiat, am văzut că
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de aluat, a corpului, și vedeam tot mai aproape fereastra circulară, ca un soare purpuriu, din vârful cupolei. Am crescut, chircit, până am simțit cu coatele, cu șoldurile, cu creștetul, pereții moi și elastici ai bolții. Și brusc, într-o încordare și-un țipăt ca de sfâșiere, am străpuns cu capul fereastra bolții și m-am trezit deodată afară; înaintam pe o crustă de gheață în care se reflectau stelele, pe suprafața unei oglinzi infinite, pe muchea de sticlă a lumii
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
lume, în problema Basarabiei și a părții din Bucovina recent rupte din trupul României de Uniunea Sovietelor rusești. 12 iulie 1940 După înfăptuirea unității sale politice și naționale, România se găsea în plin avânt cultural și economic, străduindu-se, cu încordarea tuturor forțelor sale morale și intelectuale, să completeze lipsurile din trecut și, dornică de pace, să-și deschisă drum larg între țările civilizate din lume. Ea nu deține decât ceea ce era al ei și nu avea de revendicat nimic vecinilor
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
atunci. Soldați care au reușit să scape de la Stalingrad și au ajuns, pe jos, după nu știu câte luni, în țară. Și mă întreb dacă i-o fi binecuvântat și pe ei vreun Ivan care trăgea să moară... Darie îl ascultase cu încordare, privindu-l mirat, cercetător. - Nu cred că ne-am întîlnit până acum, continuă celălalt stânjenit, parcă ar fi încercat să se scuze. Numele meu este Procopie. Medic, dar am ciupit și eu ceva filozofie, pe vremuri, când eram student. Mi-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
plate speculații s-a lăsat antrenat ! Ia un alt plic, îl deschide afundându-se în lectură și își mișcă mecanic, repede genunchiul și, încă și mai repede, clipește din ochiul stâng : un tic survenit în ultima vreme în momentele de încordare nervoasă, atunci când altceva decât voința lui îi antrenează jumătate de obraz într-o strâmbătură. Mânerul neted al coupe-papier-ului în palma ușor umedă, prea caldă, țipătul hârtiei de mătase sub ascuțișul de fildeș. Irisul verde-spălăcit gonește de la un colț al ochiului
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
De aceea încerc, cu tot mai multă stăruință, să văd prin geam ce se petrece afară, însă, oricât mă apropii, tot nu reușesc să zăresc nimic. Când oare m-am decis să deschid ușa ? Doar în acest moment, când, de încordare, de efort, fruntea, palmele mi s-au umezit, îmi dau seama cât de mecanic am acționat ! Poate că dacă aș mai fi reflectat, mi-aș fi amintit că de mult n-am mai văzut ușa aceasta dinspre terasă deschisă și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ce? Bateriile se Împrăștie după raportul de dimineață, fiecare cu programul ei. Teoretic, lucrurile sînt limpezi. Însă un frison străbate grupurile de soldați și abia dacă sîntem atenți la ceea ce facem, ermetici, abia ni se mișcă ochii În cap de Încordare. E un fenomen aproape contagios, chiar dacă fiecare dintre noi știe că nu e indicat să se vadă vreo urmă de slăbiciune. Ne dăm silința să ne purtăm cu nepăsare și să urmăm rutina zilei. Fantoma e În pivniță... Știm În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
măcar o moleculă. — Turturică, țipă el după ce Închide, ia-o la vale. Trece un timp, probabil nu mult - sau poate că e mult. E mult? A trecut ziua? E clar că nu trăim timpul normal. Nu-l trăim normal, din pricina Încordării. Încerc să ies din starea asta, dar nu reușesc. E absurd, pentru că nu am nici un motiv. Apoi se aude iar tele fonul, În timp ce Macovei urcă pe potecă, printre mesteceni - se Întoarce, e viu. Nu apuc să-l văd bine, Îl
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
care le Încasez fără să suflu, după care mă pune În raport cu cererile Patriei, care are nevoie de serviciile unor oameni ca mine. O ține așa o vreme și suspiciunea se transformă la Început În iritare, apoi Într-o stare de Încordare, moderată pentru o vreme, dar după Încă vreo 5 minute În care nu tace nici măcar o clipă simt cum Începe să mă mănînce pielea, la propriu. Mi se umezesc tîmplele, un fir de transpirație Își face loc de la subțioară și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
complet gura. Nu Înțeleg ce vrea de la mine, Încă nu reușesc să Înțeleg ce caut aici și pentru o clipă mi se pare că am șanse să ies la fel cum am intrat. CÎnd În sfîrșit Își dă seama că Încordarea mă face să-mi pierd șirul, Îmi spune brusc că Bogdan Podeanu are un unchi În America. — Are, da, mă aud spunînd. — Deci știi. — D-da, știu. SÎnt deja cu doi pași mai aproape de prăpastie. — Și știi, bineînțeles, că are
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
acelorași vechi sentimente : dezgust și furie. Doar că sentimentele nu mai sînt la fel de bine ascunse ca În alte rînduri. Veștile de la Timișoara funcționează În regim de gaz pe foc și se poate spune că mulțimea din Piața Palatului freamătă de Încordare. Ceaușescu e Întrerupt În scurt timp. Din primele rînduri de muncitori se aud strigăte și se produce o mișcare În mulțime. Înainte ca transmisiunea TV să poată fi oprită, Ceaușescu arată poporului o figură uluită. Pentru cîteva zeci de minute
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]