1,721 matches
-
dușmanul său se apropie, iar fața neagră, brăzdată la Început de dîre de roșu aprins, se transformă Într-o masă zdrobită și sîngerie pe măsură ce bîta izbește Întruna cu același scrîșnet elastic și cumplit: — Mă... lepădătură... neagră... blestemată! răsună glasul gros, Încordat, cleios, Înecat de pornirea ucigașă. Te-nvăț eu minte... - trosc! cartilajul nasului lat și negru trosnește și se sfărîmă sub lovitură - ... dacă un negru blestemat Îndrăznește să-ntoarcă vorba unui alb! Trosc! O lovitură stîngace și distrugătoare se abate peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
supți, un chip de efigie metalică, Înțelept și priceput, de un cinism fără șovăire, cu nervii amorțiți, glasul strident - clar și răspicat, un fiu al orașului. Fiul orașului (zîmbind cu amabilitate, cerîndu-și scuze parcă, coborîndu-și glasul și vorbind cu buzele Încordate, mai mult din colțurile gurii): Nu te supăra, tovarășe... sper că n-ai să te superi dac-o să te-ntreb ceva... da’ am avut o mică discuție cu prietenii despre... și-aș vrea să-ți pun o mică Întrebare... Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
aleargă nu-ți mai rămîne timp de scris. Cele două fete se ridicară de la masă, porniră spre ușă și acolo se Întoarseră instinctiv una spre cealaltă Într-un gest de rămas-bun. Apoi fiecare rămase o clipă pierdută Într-o tăcere Încordată și stingheră, parcă așteptînd ca cealaltă să vorbească. Domnișoara Turner rupse tăcerea: — Ei, asta Înseamnă că n-o să ne mai vedem, nu-i așa? — De ce? Întrebă domnișoara Blake. Nu vă mai Întoarceți pe la hotel Înainte de plecare? — Nu, nu cred, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
-l pe împărat să câștige". Aceasta era problema la care Gosseyn începuse să se gândească. Cum ar fi mai bine să procedeze cu băiatul? O privire aruncată împăratului îl făcu să observe ochii acestuia ieșiți în afară, cu fața foarte încordată. Era momentul să ia o hotărâre. Pufăind, Gosseyn își dădu drumul la respirație. Și aproape imediat băiatul făcu la fel. Dar țipă încântat: - Am câștigat! Am câștigat î Gosseyn care dispunea de un cortex complet dezvoltat - cel puțin așa considera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
său la vârsta aceea, și căruia nu-i trecea prin cap posibilitatea ca tatăl său să fi fost ucis tocmai pentru comportamentul pe care fiul se străduia acum să-l imite... ...Mersese la bordul navei Troog, unde găsise acea situație încordată, în legătură cu preluarea comenzii. ...Și acum, aici pe Pământ, două aspecte: pe de o parte, oamenii de afaceri, furioși, împotrivindu-se unei filozofii care le ridicase cheltuielile, lipsindu-i de mâna de lucru ieftină; pe de altă parte, indivizi ca aceștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
Vocea lui Enin se auzi estompat, dar destul de clar: - Ah, hei, mami - stai să mai trag o dată... L-am nimerit! Țipăt de încântare. Apoi: Bine, acum vin puțin. Femeia reveni la scaunul ei și se așeză fără o vorbă. Părea încordată și nu privea în jur. Apoi, deși Gosseyn își ținea și el privirile într-o parte, se auzi mai întâi zgomotul unor pași apoi un țipăt de copil peste măsură de fericit. Spre norocul lui, se răsuci la timp. Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
sus!" Atîta vreme cît am vîslit, am păstrat ceva ciudat în ținută. La sfîrșitul loviturii îmi îndoiam partea de sus a trupului peste vîslă ca și cum n-aș fi vrut cu adevărat să o las să intre în apă, cu umerii încordați și capul aplecat peste munca mea. Am vrut să fac tot ce-mi stătea în puteri și nu am realizat că cei mai buni oameni se află deasupra a orice și percep munca nu drept muncă, ci drept afirmare a
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
unchiul Tonăs cu vaporul, cu puțin înaintea primului război. Dintr-odată altfel m-am uitat la unchiul cel de nebăgat în seamă, altfel mi s-a părut înfățișarea lui părăginită, nădragii cei soioși de nonagenar, mâinile cele uscate, cu vene încordate, vinete la culoare din cauza trecerii timpului, bastonul său și pantofii dumisale cei legați cu sfoară altfel mi s-au arătat. Moșulică soarbe încetișor din paharul cel mititel puținea răchie și eu mult mă uit la el pe când îmi spune cum
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
dintâi dintre cei de acolo, știe asta și Gheorghe Secheșan, și Viorel Marineasa, și Vasile Popovici; acolo, în fața locuinței pastorului, ne-am agitat cu spaimă și curaj, cu un soi de exaltare și hotărîre, și emoție care îmi ținea rinichii încordați ca într-o menghină. Aveam pe atunci 33 de ani, acu', după un'șpe ani, îmi vine să plec undeva și nu știu prea bine unde și cum, abilități prea mari nu am, priceput nu prea sunt să iau totul
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
că se prăbușea într-un fotoliu. Și aparatul se puse în mișcare. A fost așa de rapid. * Unde-l duceau? Primul gând care-i veni, când era din nou în stare să reflecteze. Treptat, faptul că era așezat destinse mușchii încordați ai lui Ashargin. Gosseyn făcu o pauză corticotalamică non-A și simți corpul "său" destinzându-se și mai mult. Ochii se acomodau și văzu că avionul urca deja spre vârful înzăpezit, dincolo de Templul Zeului Adormit. La aceste cuvinte, spiritul i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
un moment de agonie, memoriză structura superficială a unui element de pavaj. Apoi, considerând că și-a atins scopul își dădu drumul de la șapte metri înălțime pe podeaua cimentată a celulei. Ateriză în patru labe, decontractat fizic, dar cu spiritul încordat ca o bară de metal. Exista o zonă exterioară cu care putea să scape cu ajutorul facultăților speciale ale creierului său secund, dar mai trebuia să se decidă ce va face după aceea. Problema directă a sa, în raport cu Discipolul nu suferise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Te avertizez că nu m-am folosit încă de toate resursele mele. Gosseyn era dispus să-l creadă. Era de ajuns ca Discipolul să facă apel la o sursă de energie exterioară, pen-tru a ieși imediat victorios din această luptă încordată și necruțătoare. În cel mai bun caz, Gosseyn ar putea să bată în retragere pe insula Discipolului. Da, ca să fie prins din nou, la fel de rușinos. Cu toate acestea, nu îndrăzni să se folosească de puterea atomică a pilei active din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
de a te împinge la limita posibilităților dumitale. Dacă nu ieșea bine, nu ieșea nici pentru mine. - Și-atunci? întrebă ușor Gosseyn. Ea tăcea, cu buzele strânse. Fluxul nervos emanat de ea trecuse de la o neregularitate angoasată la o pulsație încordată, dar constantă. Ridică în sfârșit ochii: - Bine, zise, așa voi face. Gosseyn o bătu ușor pe braț, semn de aprobare mută. Nu se încredea cu totul în Leej. Era încă posibil să fie vorba de o capcană. Dar chestia aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
că era vorba de un dormitor. - Camera noastră, zise ea. Îi vorbea pe același ton și-l scruta uimită. În final, clătină din cap. - Ei, dar se pare că într-adevăr habar n-ai. O să-ți spun. Se opri, puțin încordată, ca și cum exprimarea faptelor le conferea o realitate mai pregnantă, dar spuse apoi: - Noi doi am fost căsătoriți azi dimineață prin decret excepțional de către Secoh. Am primit informarea oficială cu puțin timp în urmă. Și acestea fiind zise, ea fugi din fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
nimic de conversația de săptămâna trecută, a găsit normal ca relațiile voastre să fie sancționate de către biserică. Patricia râse ușor. - Nu m-am gândit niciodată, zise ea. că ar putea exista aspecte necunoscute din această situație. Gosseyn aprobă, dar rămase încordat. Ea cunoștea intențiile lui Enro în ceea ce o privea și nu-și făcea probleme. Dar alte aspecte necunoscute nu le putea sesiza încă, estimă el. Enro trebuia să spere în continuare că va stabili relații de căsătorie legale cu sora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
inter-reacția. Un raționament se poate referi la realitate - dar poate să se refere la un raționament referitor la un raționament referitor la realitate. Din cinci pași vioi, Gosseyn ajunse la tabloul de control și rămase în spatele căpitanului Free, vigilent și încordat. Privirea i se punea succesiv pe videofoanele din față, dinapoi și din lături. Roboperatorul reluă cu vocea "urgențelor". - Apeluri în spațiu? behăi. Roboții schimbă mesaje. - Transmite-le, ordonă căpitanul Free. Îi aruncă o privire lui Gosseyn. - Crezi că flota lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
concentreze spre protecția lor resursele productive ale sistemului. Aceasta putea fi ceva titanic. Gosseyn văzu că degetele căpitanului Free pipăiau levierul care-i putea duce la baza Gella, stea situată la o mie de ani-lumină înapoi. - Așteaptă, zise. Comandantul părea încordat. - N-o să rămâi aici? - Vreau să văd, zise Gosseyn, numai puțin. Pentru prima oară se uită la Leej. - Dumneata ce spui? Ea părea îngrijorată. Spuse: - Văd atacul, dar nu înțeleg natura lui. Există un bruiaj de la început. Cred... Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
vreme, față în față, sprijinindu-se de ziduri și uitîndu-se pe stradă. în cele din urmă, Lanark își drese glasul. — Tipa aia, Frankie, este o cutră. Rima zîmbi. S-a purtat foarte urît cu Toal, zise el. — Știi, era cam încordată, observă Rima. — De ce? Are aceleași sentimente față de Sludden ca și Nan. Ori de cîte ori Sludden și Gay pleacă împreună, Nan plînge și Frankie se ia de lume. Sludden zice că Nan are un eu negativ, iar Frankie unul pozitiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
spuse: Doctorul crede... boala asta... mintală. — Da, fiule. A făcut niște aluzii. — Umple baia. — Ce? — Umple cada. Apă rece. Explică, făcînd mari eforturi, că poate îca o țară care uită bătăliile interne cînd e atacată de alta) tuburile de aer încordate s-ar putea destinde dacă toată pielea lui ar fi lezată de apa rece. Deși se împotrivi, domnul Thaw umplu cada și-l ajută pe Thaw să ajungă la marginea ei. Thaw lăsă pijamaua să cadă, puse un picior în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
piciorul pe asfalt. Se așezară și traseră o dușcă de coniac înainte de a-și scutura pentru ultima dată pantofii, apoi se luară de mînă peste linia galbenă și-și reluară mersul. Simțeau o nouă vigoare. Brațele le erau foarte puțin încordate, ceața deveni mai caldă, ca și cum soarele era pe punctul de a o străpunge, și erau mîngîiați de sunete plăcute: la început, deasupra lor, cîntece de ciocîrlie, apoi gîngurit de porumbei și apoi un foșnet de parcă o ploaie torențială cădea peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
jos, de parcă o izbise ceva și zise slab: — Dă-mi mîna. îi apăsă mîna de partea de jos a stomacului, privindu-l drept în față cu sălbăticie. Nu simt nimic, începu el, cînd palma îi fu atinsă ciudat prin peretele încordat al stomacului. — E cineva acolo, spuse el. — O să am un copil! se isteriză Rima. El căscă gura, iar ea îl străfulgeră acuzator cu privirea. Lanark se luptă să își mențină o figură serioasă, dar nu reuși. Pe față îi apăruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să te cunoască. Uneori e idiot. — Cine-i Horace? — Cineva care nu vrea să te cunoască, zise Alexander brutal. Un nenorocit de operator radio. Lanark se ridică în picioare. Vibrația din pămînt devenise o palpitație aproape audibilă și Rima spuse încordată: — Mi-e frică, Alex, nu fi rea cu mine. Vibrația se opri. în tăcerea aceea imensă, aerul fierbinte părea să opărească pielea. Lanark se simțea atît de greoi, că se prăbuși în genunchi, apoi atît de ușor, că se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
a concurenților la jocuri. Ridică apoi din umeri. Nimicuri. Singurul lucru care, într-adevăr, conta era scopul urmărit de cel sau cei care, după ce îi reconstituiseră corpul din bucăți, îl plasaseră în decorul acestei păduri Gargantuești. Gosseyn privi în jurul lui, încordat și, în același timp, cu toate simțurile în alertă. Trunchiurile celor trei arbori aflați în raza sa vizuală păreau trei zgârie-nori. Își aminti că faimoșii arbori venusieni puteau atinge ― se zice ― o înălțime de o mie de metri. Privi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
când deodată băgă de seamă că se petrece ceva cu unul, apoi cu un altul din arborii gigantici. Minuscule siluete omenești ― minuscule în raport cu decorul ― se revărsau în masă din tunelurile, din găurile și din scorburile enorme ale scoarței. Gosseyn privea încordat. Ajunse pe sol, siluetele se năpustiră la atac urlând. Era o priveliște insolită: se lăsau să cadă de pe crengile mai de jos ca maimuțele și aveau drept arme niște bâte scurte. La început păreau un pârâiaș, apoi un râu, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
că se prăbușea într-un fotoliu. Și aparatul se puse în mișcare. A fost așa de rapid. * Unde-l duceau? Primul gând care-i veni, când era din nou în stare să reflecteze. Treptat, faptul că era așezat destinse mușchii încordați ai lui Ashargin. Gosseyn făcu o pauză corticotalamică non-A și simți corpul "său" destinzându-se și mai mult. Ochii se acomodau și văzu că avionul urca deja spre vârful înzăpezit, dincolo de Templul Zeului Adormit. La aceste cuvinte, spiritul i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]