1,787 matches
-
germană "Karl I, der Große", latină "Carolus Magnus", franceză/engleză "Charlemagne"), (n. 742/748 - † 28 ianuarie 814, Aachen), a fost rege al francilor din 768 până la moarte, și fondator al Imperiului Carolingian. În timpul domniei sale a cucerit Italia și a fost încoronat "Imperator Augustus" de papa Leon al III-lea pe 25 decembrie 800, unii istorici văzând aceasta ca o încercare de a reînvia Imperiul Roman de Apus. Imperiul Carolingian a fost în Europa, într-un anumit sens, un stat rival față de
Carol cel Mare () [Corola-website/Science/296772_a_298101]
-
sprijinirea bisericii.În vara anului 800 Carol pornește spre Roma, la 23 decembrie în fața porților Romei trebuie să depună un jurământ de puritate sufletească, care urma să-l apere de învinuirile nobililor. În ziua de "Crăciun" anul 800 va fi încoronat de papă ca împărat al "Sfântului Imperiu Roman" , primind titlul de "Karolus serenissimus augustus a Deo coronatus magnus pacificus imperator Romanum gubernans imperium, qui et per misericordiam dei rex Francorum atque Langobardorum", ca "patronus et advocatus" al bisericii, patriarhul Ierusalimului
Carol cel Mare () [Corola-website/Science/296772_a_298101]
-
Pippin, Carol cel Mare stabilește aici reședința Imperiului franc, orașul devenind astfel un important centru de artă. În timpul domniei sale se construiesc aici un palat și o capelă (pe locul Domului de astăzi).Fiul lui "Carol cel Mare, Ludovic Evlaviosul", este încoronat în anul 813 în capela din Aachen. Carol cel Mare moare aici, fiind înmormântat în curtea Capelei din Aachen, la 28 ianuarie 814.Încoronarea nepotului lui Carol cel Mare, Lothar I, are loc tot în această capelă, în secolul IX
Aachen () [Corola-website/Science/296773_a_298102]
-
acestei case, împăratul Wilhelm al II-lea al Germaniei. La sfârșitul războiului România a încheiat procesul de realizare a statului național-unitar, prin unirea Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei cu Vechiul Regat. La 15 octombrie 1922, la Alba Iulia, Ferdinand s-a încoronat ca primul rege al României Mari. În anii care au urmat Primului Război Mondial România a cunoscut o serie de transformări profunde, în special prin aplicarea reformei agrare și a votului universal. În anul 1925 izbucnește „criza dinastică”, provocată de renunțarea principelui
Ferdinand I al României () [Corola-website/Science/296763_a_298092]
-
a întors împotriva puterilor centrale și Ferdinand s-a întors la București în fruntea armatei, trecând pe sub Arcul de Triumf, întâmpinat fiind de populația entuziastă. Armata Română a ajuns până la Budapesta, eliberând Ungaria de un regim comunist. Ferdinand a fost încoronat rege al României Mari la 15 octombrie 1922 în Catedrala din Alba Iulia. Viața politică internă în timpul domniei sale a fost dominată de Partidul Național Liberal, condus de frații Ion Brătianu și Vintilă Brătianu. Unirea cu Transilvania a lărgit, însă, baza
Ferdinand I al României () [Corola-website/Science/296763_a_298092]
-
nu și-a pus semnătura pe tratatul separat de pace cu Puterile centrale din 1918, România a putut intra din nou în război cu câteva săptămâni înainte de sfârșitul acestuia. Odată recunoscută Marea Unire din 1918, Ferdinand și Maria s-au încoronat regi pe 15 octombrie 1922, la Alba Iulia. În următorii ani, România și-a dat o nouă constituție democratică (1923) și a săvârșit reforma administrativă (1925). Ferdinand a fost criticat adesea pentru personalitatea slabă, unii susținând că a fost sub
Ferdinand I al României () [Corola-website/Science/296763_a_298092]
-
favoarea fiului sau. Mihai (în vârstă de 18 ani) a fost proclamat rege fără depunerea vreunui jurământ pe constituție (abrogată la acea dată) și fără votul de aprobare al parlamentului (suspendat, redeschis abia în 1946). În schimb, Mihai a fost încoronat cu Coroana de Oțel și uns rege de patriarhul României Nicodim Munteanu, în catedrala patriarhală din București imediat după abdicarea lui Carol al II-lea, la 6 septembrie 1940. Legal, însă, Mihai nu putea exercita prea multă autoritate, în afara prerogativelor
Mihai I al României () [Corola-website/Science/296764_a_298093]
-
fortificată avea să fie construită în secolul al XI-lea pe celălalt mal al râului Vltava, la Vyšehrad, în timpul domniei prințului Vratislav II. După 1085, Vyšehrad a devenit, pentru scurtă vreme, orașul de scaun al monarhilor cehi. Prințul Vladislav II, încoronat în 1158, a fost ctitorul unui mare număr de biserici și mănăstiri. Mănăstirea Strahov a fost construită în 1142. Primul pod peste râul Vltava - Podul Judith - a fost construit în 1170. Acest pod s-a prăbușit în 1342, iar noul
Praga () [Corola-website/Science/296790_a_298119]
-
și Vyšehradul, a reconstruit unul dintre podurile ruinate de pe Vltava, care poartă azi numele său - Podul Carol. Tot în timpul domniei sale a început construirea Catedralei Sfântul Vit și au fost ctitorite numeroase alte biserici mai mici. În 1355, Carol a fost încoronat la Roma Împărat al Sfântului Imperiu Roman. Praga a devenit capitala Sfântului Imperiu Roman. Noul împărat a dorit să facă din Praga cea mai frumoasă capitală europeană și orașul cel mai important al Imperiului. Toate construcțiile ridicate în acea vreme
Praga () [Corola-website/Science/296790_a_298119]
-
eșecuri. După moartea lui Žižka, unitatea husiților s-a năruit. Facțiunea husiților radicali a fost învinsă, în cele din urmă, în bătălia de la Lipany (1434), de o coaliție a husiților moderați și a catolicilor cehi, astfel că Sigismund a fost încoronat ca rege al Boemiei. În 1437, Sigismund a murit și odată cu el s-a stins și linia masculină a Dinastiei de Luxembourg. Soțul fiicei lui Sigismund, Elisabeta, ducele de Austria, Albert al II-lea, a devenit noul rege al Boemiei
Praga () [Corola-website/Science/296790_a_298119]
-
de husiții ultraquiști (moderați). El a fost supranumit și „regele husit”. În timpul domniei sale, Papa a chemat catolicii la organizarea unei cruciade împotriva ereticilor cehi. Campania militară a fost condusă de regele Ungariei Matei Corvin, care, după încheierea expediției, a fost încoronat și rege al Boemiei. Cum George de Poděbrady nu abdicase, se ajunsese în situația ca Boemia să aibă doi regi. Mai înainte de moarte, George de Poděbrady a făcut o înțelegere cu regele Cazimir al IV-lea al Poloniei, prin care
Praga () [Corola-website/Science/296790_a_298119]
-
fost unul dintre catolici - cei germani, sprijiniți de spanioli, polonezi, bavarezi, dar și de luteranii saxoni anticalviniști - și protestanți (conduși de contele J.M. Thurn) - luterani silezieni, lusatiani și moravi. Împăratul Ferdinand al II-lea a ieșit învingător și a fost încoronat ca rege al Boemiei. El a proclamat declanșarea procesului de recatolicizare a ținuturilor cehe. Douăzeci și șapte de lideri protestanți au fost executați la 21 iunie 1621 în Piața Orașului Vechi - 3 nobili, 7 cavaleri și 17 burghezi, printre ei
Praga () [Corola-website/Science/296790_a_298119]
-
vechii) Rome. Deși, iconoclasmul a fost condamnat în 787 la al șaptelea sinod ecumenic de la Noua Romă, imperiul nu va mai recăpăta (vechea) Roma, aceasta ajungând sub influenta francilor. În 800, papa de la Roma, Leo al III-lea îl va încorona pe regele francilor Charlemagne ca împărat al romanilor, ceea ce va duce la formarea Imperiului Romano-german (800-1806). Imperiul Roman (de răsărit) va începe să-și revină în vremea dinastiei macedonene (867-1056), atingând apogeul în vremea lui Vasile al II-lea (976-1025
Imperiul Roman () [Corola-website/Science/296805_a_298134]
-
al Principatelor Unite. În 1866 prințul german Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a fost proclamat Domn pentru a asigura sprijinul german pentru obținerea independenței. În 1877 Carol a condus forțele armate române într-un război de independență plin de succes, ulterior fiind încoronat Rege al României în 1881. Participarea României la războiul din 1877-1878 și cucerirea independenței de stat a însemnat egalitatea juridică cu toate statele suverane, având o adâncă semnificație morală pentru că a ridicat conștiința națiunii române libere și a permis realizarea
Istoria românilor () [Corola-website/Science/296801_a_298130]
-
acestea, biserica în stil gotic a fost finalizată abia în anul 1517. Abatele de la Westminster era unul dintre cei mai influenți oameni din perioada Angliei medievale. Acest lucru se datora faptului că abația condusă de el era locul unde erau încoronați și înmormântați monarhii, cât și locul unde aveau loc nunțile lor sau cele ale unor nobili importanți. De asemenea, abația se învecina cu Palatul Westminster, abatele având o influență asupra deciziilor luate acolo sau chiar intervenind în discuți în unele
Catedrala Westminster () [Corola-website/Science/296824_a_298153]
-
fapt, un program de guvernare. Suveranul Regatului Unit este monarh de drept și în alte 15 țări ale Commonwealth-ului. Actualul suveran al Regatului Unit este Regina Elisabeta a II-a, care a urcat pe tron în 1952 și a fost încoronată în 1953. Parlamentul este instituția legislativă națională a Regatului. Este compusă din două Camere: Camera Comunelor, cu membri aleși, și Camera Lorzilor, ai cărei membri sunt, în general, numiți. Camera Comunelor are puteri mai mari decât cea a Lorzilor și
Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord () [Corola-website/Science/296825_a_298154]
-
RADU GHEORGHE, I. OPREA ȘI SPRIJINUL ENORIAȘILOR 3. Descriere a. Exteriorul „ Biserica este edificată pe plan trilobat pe temelii din piatră, zidurile sunt din cărămidă, acoperită cu tablă zincată. Fațada de vest e interesantă prin ritmul ascendent al frontoanelor ce încoronează cornișa pridvorului și pronaosului. Decorația exterioară este foarte sobră, rezumându-se la împărțirea verticală printr-un profil cu mic relief, amintind de un pilastru plat. Lăcașul de cult are lungimea de 26 m, lățimea de 10 m, majorată până la 15
Plevna, Călărași () [Corola-website/Science/301123_a_302452]
-
sentința de excomunicare împotriva lui Henric și Cranmer. Ca rezultat al acestei căsătorii și al acestei excomunicări, a avut loc prima ruptură dintre biserica din Anglia și Roma iar biserica din Anglia a trecut sub controlul regelui. Anne a fost încoronată regină a Angliei la 1 iunie 1533 printr-o fastuoasă ceremonie la Westminster Abbey. A fost ultima soție a unui monarh al Angliei încoronată separat de soțul ei. Spre deosebire de orice altă regină a Angliei, Anne a fost încoronată cu coroana
Anne Boleyn () [Corola-website/Science/300133_a_301462]
-
a fost încoronată regină a Angliei la 1 iunie 1533 printr-o fastuoasă ceremonie la Westminster Abbey. A fost ultima soție a unui monarh al Angliei încoronată separat de soțul ei. Spre deosebire de orice altă regină a Angliei, Anne a fost încoronată cu coroana Sf. Edward, care până atunci fusese folosită numai la încoronarea monarhilor. După încoronare, Anne s-a stabilit în reședința favorită a regelui, Palatul Greenwich, pentru a se pregăti de naștere. Copilul s-a născut prematur la 7 septembrie
Anne Boleyn () [Corola-website/Science/300133_a_301462]
-
declară că logodna a fost aranjată fără consimțământul său. După moartea regelui Henric al VII-lea, la numai 17 ani, Henric al VIII-lea se căsătorește cu Caterina la 11 iunie 1509 și la 24 iunie 1509 cei doi sunt încoronați la Westminster Abbey. La începutul domniei, Henric nu a guvernat el însuși, ci toată autoritatea a revenit ministrului pe care și l-a ales, cancelarul Wolsey, fiul unui măcelar bogat din Ipswich. La două zile după încoronare, Henric a arestat
Henric al VIII-lea al Angliei () [Corola-website/Science/300136_a_301465]
-
La 23 mai 1533 căsătoria dintre Henric și Caterina este declarată nulă iar cinci zile mai târziu căsătoria dintre Henric și Anne este declarată validă. Caterina a fost în mod formal deposedată de titlu de regină și Anne a fost încoronată la 1 iunie 1533. Noua regină a născut prematur la 7 septembrie 1533 o fată care a fost botezată Elisabeta, în onoarea mamei lui Henric, Elisabeta de York. Respingând deciziile Papei, Parlamentul a validat căsătoria dintre Henric și Anne cu
Henric al VIII-lea al Angliei () [Corola-website/Science/300136_a_301465]
-
și Diderot -Muzeul Național, reprezentând embrionul Louvre-ului de astăzi. După căderea lui Robespierre, survenită pe 27 iulie 1794, e în pericol; reușește să evite ghilotina, deși în două rânduri- în anul 1794 și 1795- va fi întemnițat. După ce va fi încoronat împărat, Napoleon îi va încredința funcția de artist oficial al regimului. În anul 1803, îl decorează cu "Legiunea de Onoare", în decembrie 1804, îl numește primul pictor al curții imperiale. Artistul își începe cariera de la curte cu imortalizarea festivității de
Jacques-Louis David () [Corola-website/Science/300176_a_301505]
-
Napoleon despre coroană conducătorului francilor, Carol cel Mare, când, în după-amiaza zilei de 2 decembrie 1804, și-o așază pe cap în catedrală Notre-Dame și este uns chiar de papă Pius al VII-lea venit la Paris. Apoi împăratul își încoronează soția, pe Josephina. David a primit o comandă din partea împăratului pentru un tablou care să comemoreze încoronarea. Pictorul va lucra la acest tablou vreme de 2 ani, adaptând realitatea la dorințele clientului său. Astfel, spre exemplu, în spate, la tribuna
Încoronarea lui Napoleon () [Corola-website/Science/300194_a_301523]
-
septembrie 1390 alungându-l pe uzurpator. Ioan al V-lea și-a încheiat domnia ca vasal otoman în timp ce fiul său era ținut ostatic la curtea sultanului. După moartea împăratului (1391), Manuel a evadat de sub supravegherea lui Baiazid și a fost încoronat împărat la Constantinopol, rămânând totuși un vasal obligat la plata unui tribut și constrâns la serviciu militar. În acest timp otomanii își întăreau dominația în Balcani, cucerindu-i pe conducătorii locali sau atrăgându-i prin "timâr-uri - pământ oferit în schimbul serviciului
Bătălia de la Rovine () [Corola-website/Science/301507_a_302836]
-
la curtea din Pella. A fost, probabil, numit "Somatophylax" în timpul domniei lui Filip al II-lea. Iar pe durata campaniilor persane ale lui Alexandru, a fost unul dintre gărzile lui de corp. În 324 î.Hr., în Susa, el a fost încoronat în semn de recunoaștere pentru acțiunile sale în India. După moartea lui Alexandru în 323 î.Hr., a fost numit de guvernul din Tracia "strategos". În 315 î.Hr., s-a aliat cu Cassandru, Ptolemeu I Soter și Seleucus I Nicator împotriva
Lysimachos () [Corola-website/Science/301556_a_302885]