1,452 matches
-
fețe? Iar În legătură cu templierii, de Maistre zicea că ordinul Templului a fost creat din avariție și că avariția Îl distrusese, asta-i tot. Acest savoiard nu putea uita că ordinul fusese distrus cu consimțământul papei. Niciodată nu trebuie să te Încrezi În legitimiștii catolici, oricât de arzătoare ar fi vocația lor hermetică. Și răspunsul privitor la Superiorii Necunoscuți era rizibil: ei nu există, iar dovada e aceea că nu-i cunoaștem. I s-a obiectat, desigur, că nu-i cunoaștem, altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
pe cine am găsit noi În Rusia, cu mai bine de doisprezece ani Înainte de Napoleon, ca plenipotențiar al Casei de Savoia, Înnodând legături cu cenaclurile mistice din Saint Petersburg? Pe de Maistre. În momentul acela el deja nu se mai Încredea În nici o organizație de iluminați, care pentru el erau totuna cu iluminiștii, răspunzători de baia de sânge a revoluției. În acea perioadă, Într-adevăr, vorbea, repetând aproape literă cu literă spusele lui Barruel, despre o sectă satanică al cărei scop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
mea mă face să mi se-nvârte capul. Sunt beat de forță și de autoritate“. „Haide, dragă prietene“, zisese Agliè, „și dacă dumneata oi fi dat crezare fanteziilor unui exaltat? Ești sigur că textul acela e autentic? De ce nu te Încrezi În experiența mea În lucruri de felul ăsta? Dacă ai ști câte revelații de-astea am avut În viața mea și, În lipsă de alt merit, Îl am cel puțin pe acela de a le fi demonstrat inconsistența. Mi-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
poate că În felul ăsta voise el să moară pentru a-și dovedi sieși și celorlalți că, fie și În absența geniului, imaginația e oricând creatoare. Într-un anume sens, pierzând, el câștigase. Sau a pierdut totul acela care se Încrede În acest unic mod de a Învinge? A pierdut totul doar cel care nu a Înțeles că alta fusese victoria. Dar eu, sâmbătă seara, Încă nu descoperisem asta. Mergeam prin canal, amens ca Postel, poate rătăcit În aceeași beznă, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
marea manifestație contra legii Savary. Veneau cu autobuzele. Un turc, sau drus, sau ismaelit travestit mă invita Într-o franceză stâlcită să intru undeva. Nici gând, trebuie să fug de Alamuth. Nu știu cine și În serviciul cui este. Să nu mă Încred. Trec prin intersecție. Acum aud numai zgomotul pașilor mei. Avantajul marilor orașe: te muți mai Încolo, la câțiva metri, și regăsești singurătatea. Dar, pe neașteptate, după câteva grupuri de case, la stânga mea, Conservatoire-ul, palid În noapte. Pe dinafară, perfect. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Sévigné. Acum e noapte de-a binelea. Am fugit de la Conservatoire ca să regăsesc orașul tuturor, și-mi dau seama că orașul tuturor e conceput ca o catacombă cu trasee preferențiale pentru inițiați. Un bețiv. Poate se preface. Să nu mă Încred, să nu mă Încred niciodată. Dau peste un bar Încă deschis, chelnerii cu șorțuri lungi până la glezne deja strâng scaunele și măsuțele. Am timp să intru și ei Îmi dau o bere. O beau pe nerăsuflate și mai cer una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de-a binelea. Am fugit de la Conservatoire ca să regăsesc orașul tuturor, și-mi dau seama că orașul tuturor e conceput ca o catacombă cu trasee preferențiale pentru inițiați. Un bețiv. Poate se preface. Să nu mă Încred, să nu mă Încred niciodată. Dau peste un bar Încă deschis, chelnerii cu șorțuri lungi până la glezne deja strâng scaunele și măsuțele. Am timp să intru și ei Îmi dau o bere. O beau pe nerăsuflate și mai cer una. „Strașnică sete, hai?“ zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
și îndoieli care făceau ravagii, o lume în care bunele intenții nu erau recunoscute. El era ferm convins că cel mai important lucru din lume este să ai încredere în oameni. Nesăbuitul de Gaston își asumase sarcina de a se încrede orbește în oameni, ca prim pas în proiectul pe care și-l propusese. Hei! îi strigă bătrânul femeii din capul scării. — Da. Vin. — Ziceai că vrei să ți-l găzduiesc? — Da. Mulțumesc. Exact cum își închipuise, scara era atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
și bursucii. Politicienii sunt lipsiți de idealuri, iar intelectualii, de încrederea în om. E al naibii de trist. Și-a turnat o ceașcă de ceai negru - părea a fi ceai medicinal - și a continuat să vorbească cu însuflețire. — Singurii care se mai încred unii în alții sunt cei ca noi. Femeile care te-au adus aici, de exemplu... Își vând ele trupurile și fură cât pot, dar în adâncul sufletului lor sunt bune și încrezătoare... până la prostie. Sunt înțelegătoare și au suflet curat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Slavă Domnului. O să-ți mai revină energia și, În curînd, vei fi iarăși ca nouă. Ai Încredere În mine. — Ești sigură? — Ți-am mai spus că am trecut și eu prin asta. CÎt despre soacră-ta, va trebui să te Încrezi din nou În cuvintele mele. Nu e diavolul În persoană. Nu Încearcă decît să-și găsească un loc În viața ta, iar tu trebuie să găsești o modalitate de a-i face loc. — Știu, oftez eu, căci Fran, deși Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
astfel încât ființa să priceapă că trebuia s-o ia sub ocrotirea sa. De aceea, faptul că fulgerul despicase o cracă era semn rău. Rachti s-a pronunțat: - Este un avertisment din partea zeului Thor, zis și Fulltruì, cel în care ne încredem orbește și care deține ciocanul magic Mjöllnir. Al doilea semn ni s-a arătat sub trăsăturile unui preot sosit la trei zile după furtună. Tocmai terminaserăm masa de seară. Arimanul Liutperto, care comanda o sculca, o patrulă de pază înarmată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
telepatic, pe când Kevin nici măcar nu-i mai vorbește și nu-și mai amintește când i-a auzit ultima dată vocea. Va fi bun cu Emma, Îi va Îndura toate minciunile. Și chiar dacă mă vei minți, te voi crede. Mă voi Încrede În tine, da. De-acum Înainte totul va fi perfect. Nu cer decât o altă șansă. Arată-te la fereastră, iubirea mea. Iar ea se arătă. Încăperea, În spatele ei, se cufundase În Întuneric, astfel Încât Antonio nu zări decât o umbră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
să găsească răspunsuri asupra sensului vieții și Îi părea rău că nu Întâlnise pe nimeni care să aibă curajul de a i le da. Se Întorseseră la Roma târziu, și Valentina pierduse meciul, iar aceea fusese ultima dată când se Încrezuse În mama ei. Semaforul roșu. Emma era Încastrată Între aparatul de taxat și picioarele ei. Dacă tu nu vii, o bâzâia mângâindu-i genunchii, nici noi nu mergem la Castelfusano. Vreau să stăm puțin Împreună, Valentina, Înțelegi? — Ce prostii, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
În timp ce matroana aceea unsuroasă nici măcar nu e născută la Roma. Măgarii. Pe la Casilino n-a mai fost nimeni niciodată, aici e zona roșie - toți sunt bolșevici. Ăștia ne-ar spânzura de felinare dac-ar putea. Iar eu, cretinul, m-am Încrezut În ei. Dar mi-au tras țeapă. M-au futut. Ridică paharul. Închină În cinstea celor câtorva prezenți norocoși, pe care jură să-i țină minte. Înghiți cu eroism o altă bucățică. Maioneză În stare pură. Colesterol ucigaș. Sacrificat. Aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de săptămână, dacă n-a făcut-o e pentru că așa a vrut el, tu nu i-ai interzis-o chiar dac-ai fi vrut, le este tată, Îi adoră. Dar pe tine nu te mai adoră, te urăște. Nu te Încrede În el. Nu mai are ce să-ți spună. N-are ce bani să-ți dea. Niciodată singură cu el. — Urcă, aproape că imploră Antonio, Împingând-o spre mașină. — Nu, insistă Emma, care ezita Însă, căci nu voia să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cea mai tare, a crezut că voia să-i vorbească despre copii, despre moștenire, despre Dumnezeu știe ce, iar el a ucis-o! - Philippe... Încercă Marie să intervină. Nici măcar n-o auzi, copleșit de furie. - O prevenisem să nu se Încreadă În cei din familia Kersaint! De ce nu m-a ascultat niciodată? Gwen, o, Gwen! De ce m-ai respins mereu? Se prăbușise din nou lîngă cadavru. Durerea Învinsese revolta, Își spuse Marie, care cunoștea prea bine acest proces. Însă un glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
grup și brânza de oaie, naziștii! Iar socialiștii sunt complicii lor. Sunt Împotriva oilor pentru că oile sunt de dreapta, În timp ce lupii sunt de stânga; totuși, lupii seamănă cu ciobăneștii germani, care sunt de extremă dreaptă. În cine să te mai Încrezi? Clătină cu tristețe din cap. — La ce hotel ai stat la Nisa? Întrebă el deodată. — La Windsor. — De ce la Windsor? Bruno Începea să se enerveze din nou. Te-ai nărăvit la lux acum? Ce te-a apucat? Eu unul (Bruno
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
omul - banul ci Cel care L-a creat pe om. Întotdeauna individul a avut nevoie de certitudine, de siguranță în orice domeniu. Când vine vorba de divinatate apare și îndoiala, deoarece nu oricine este capabil să creadă și să se încreadă în ceva nevăzut. Așadar, Dumnezeu trebuie simțit, El este în om, dar rămâne la poarta sufletului său până când singur va accepta sălășluirea Lui în el. Omul de astăzi suferă de boala modernității, aceea de a crede că se poate și
Aspecte ale religiei contemporane. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Elena-Georgiana Amăriuţei, Răzvan Ciobanu, Ioana-Ruxandra Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_951]
-
găunos și uscat. - Zi-i lui Tatăl cum știi tu, mă Îndemnă Enkim. Zi-i ca atunci, În apa cea mare! Hai, Krog! Of, of, Tată! N-am să fiu țanțoș și n-o să spun tocmai acum că nu mă Încred În tine. Hai, Tată, ajută-l pe toiagul tău, dă-i putere lui Krog, bâta ta, fă-l să ducă la capăt călătoria, și dă-i și tovarăși buni de drum, până la sfârșit! - Ai să vezi, râse Enkim la Runa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
greu să Îngropi pe cineva În solul ăsta de corali putrezi. Nu aveam de gând să discut asemenea subiect nebunesc cu Rosamund. Rosamund care‑și făcea reproșuri că mă ademenise În această Încântătoare vacanță - Încă nu știam că mă puteam Încrede În ea că o să facă exact ce trebuie. Aveam o stare foarte ciudată, dar Îmi spuneam că asta‑i indispoziția cu care venisem din nord - un soi de tulburare sau de confuzie - ceva de genul suferințelor metafizice. Cu ani În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
își încheiau vizita în Iran, unde amândoi fuseseră făcuți Doctori Honoris Causa ai Universității din Teheran. Prozatorul a suferit. Nu pentru că-l părăsise Șfița, puțin îi păsa de ea. Îl rodea ciuda că fusese atât de slab încât să se încreadă în Urdinare, ca într-un coleg de suferință. Dar de aici până la răzbunare mai era cale lungă. S-a răzbunat în felul lui. Scriind. Două romane și un volum de nuvele. Nu avea dreptul să publice o vreme. Era însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Nu. Yubani-i nu vor cădea niciodată în capcana asta. — Nu e vorba de nici o capcană. Și nu au nimic de făcut. Un pumn de războinici înarmați cu sarbacane nu se pot împotrivi civilizației. — Vă înșelați. Se pot împotrivi. Nu vă încredeți în ceea ce vedeți. Yubani-i, aici, nu fac două parale, dar mai încolo încep igarapés, mlaștinile și terenurile cu mangrove. Și acolo, sunt de neînvins. Nici huanga, nici dumneavoastră, nici toată armata Statelor Unite nu se vor putea pune cu ei... Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
părintele Carlos până la ultimul călugăr, de la bucătarul-șef până la Monsenior - se aplecară ușor, nedorind să piardă nici un singur cuvânt. — N-o să fie nici o șosea. Cel puțin atât timp cât trăiesc yubani-i. Încă nu și-au dat seama ce se întâmplă, pentru că se încred în ei înșiși, în forța lor și în slăbiciunea omului alb în selvă, unde armele lui de foc nu-i sunt de mare folos. În ziua în care vor vedea primul tractor doborând copacii din selvă, în care vor auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cu cine era posibil să fi băut, alături de cine s-ar fi simțit ea atât de În largul ei? Nu un iubit; al ei tocmai fusese ucis. Un prieten, atunci, și cine erau prietenii americanilor din străinătate? În cine se Încredeau dacă nu În alți americani? Toate aceste indicii Îl trimiteau din nou spre bază și spre serviciul ei, căci Brunetti erau convins că răspunsul, oricare ar fi fost el, acolo se afla. 17 Trecură trei zile În cursul cărora Brunetti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Și, plângând, începu să se roage... citind din Carte... ”... Indură -Te de mine, Doamne, pentru că sunt fără putere, vindecă-mă. Sunt obosit de geamătul meu, toată noaptea îmi moi patul cu lacrimile mele... Păzește-mă, Dumnezeule, pentru că în Tine mă încred. N-am niciun bine în afară de Tine! Pedepsește-mă, Doamne, pentru nelegiuirea mea! Luminează, Doamne, întunericul meu.! Dumnezeul meu, Dumnezeul meu! Pentru ce m-ai părăsit și stai departe de cuvintele geamătului meu?! Te strig ziua și noaptea, și nu am
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]