2,617 matches
-
din 31 martie 2012 Toate Articolele Autorului că va veni și acest moment. Prea mult alb! Această zi prea colorată se îndrăgostise de mine nebuna, mai presus de ființa ei mă făcuse sclavă. Culori deșirate în neștire, a unui timp încremenit într-un singur nume drag, deasupra sfinților pictați în biserică. Știu iubite că tu ai înpins culorile cât mai aproape. În ape line devin fade... Mă lepăd de trup, de inocența absurdă, numai așa iubite pot privi în ochii zeilor
ŞTIAM EU de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 456 din 31 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354837_a_356166]
-
au revăzut și ascultat au fost plaje de nisip scrise cu degetul de cutreierătorul gândului, dorul, oaspete al fiecărui om din lume. Fuego și Mirabela au cântat împreună, atât de frumos încât clipele s-au preschimbat în pilitură de fier încremenită în clepsidră de magnetul muzicii. Dorul de dragoste pare smuls, în versurile cântate de Fuego și Mirabela, din Iliada iar singurătatea e strivită în facsimil, între brațele unei îmbrățișări pe care e gravat sărutul. Cuvintele cântecului celor doi artiști sunt
FUEGO ŞI MIRABELA, CONTRA CE PARE, FĂRĂ SĂ FIE, MUZICĂ...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 863 din 12 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354858_a_356187]
-
cineva astfel de pretenții. Și, dacă o fi careva de altă părere nu contează, întrucât a comandat un meniu îndestulător la restaurant, ca să le închidă gura la toți. Dan este întreprinzător privat. Dacă stă, îi stă norocul, conturile din bancă încremenesc, în loc să se rotunjească, delicat, cu fiecare oră ce trece. Ce-i drept, Bătrânul i-a lăsat o groază de bani. Însă banii ăia nu compensează pierderile lui Dan din zilele astea de doliu, fiindcă, într-un moment de slăbiciune, el
ELIBERAREA de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 868 din 17 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354884_a_356213]
-
nopțile singuratice. Și vai, cum se mai aleargă unele pe altele! Ca la maratonul cel mare, să cucerească flacăra olimpică. Dar flacăra e încă departe. Poate fi oprit timpul din scurgerea lui? Da. Un accident, un pas greșit și totul încremenește. Nu, nu iubirea încremenește, ci clipele. Ea stăruie, stăruie, înaintează în larg. “Duc in altum!” - cum zice latinul. Înaintează în larg. Până când? Până la prima furtună. Până la primul aisberg de care se va zdrobi iremediabil. Aisbergul e trădarea, uitarea. Îți aduni
CRONICĂ LITERARĂ LA VOL. ELENA M. CÎMPAN, JURNALUL NEFERICIRII , EDITURA NAPOCA STAR, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 456 din 31 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354848_a_356177]
-
cum se mai aleargă unele pe altele! Ca la maratonul cel mare, să cucerească flacăra olimpică. Dar flacăra e încă departe. Poate fi oprit timpul din scurgerea lui? Da. Un accident, un pas greșit și totul încremenește. Nu, nu iubirea încremenește, ci clipele. Ea stăruie, stăruie, înaintează în larg. “Duc in altum!” - cum zice latinul. Înaintează în larg. Până când? Până la prima furtună. Până la primul aisberg de care se va zdrobi iremediabil. Aisbergul e trădarea, uitarea. Îți aduni firimiturile de vis, jumătățile
CRONICĂ LITERARĂ LA VOL. ELENA M. CÎMPAN, JURNALUL NEFERICIRII , EDITURA NAPOCA STAR, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 456 din 31 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354848_a_356177]
-
niște “analfabeți culturali” care abia intrăm în Noua Alfabetizare*, va rămâne o mare controversă, susținută de un forum cu “mintea verde” care practică o știință a viului, încă liber pe internet, și dezavuată de forumul academic, cu “intelectele uscate”, încă încremenit în sisteme moarte și reci, în “forme fixe” care țin de o mentalitate “tribală” și de o tradiție conservatoare și “paleoconservatoare”, la care nu renunță așa ușor noua nomenclatură “nomadă” și alogenă. Azi, nu e suficient să ai talent ca să
SCRISOARE DE INTENŢIE, LA ESEUL AGONIA UNIUNII EUROPENE (6) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X (31) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1177 din 22 martie [Corola-blog/BlogPost/354976_a_356305]
-
adică suprastructural - emanația armonică a cărții filozofului Mihai Drăgănescu, „A doua revoluție industrială. Microelectronica, automatica, informatica - factori determinanți”, Ed Tehnică, 1980, prefațată deci optzecist de profesorul Valter Roman și citită de dl Ion Iliescu, anume consensul compromisului privind a nu încremeni în proiectul antrenării culturale a cailor de curse supradotați, fiindcă povestea omului român pe acest continent s-a terminat, deoarece am pierdut la Cotul Donului și în Stepa Calmucă Războiul Sfânt, dus împotriva ambelor totalitarisme muncitorești. Însă postromânismul scapă investigării
POSTROMÂNISMUL (3) – PRINCIPALELE TEZE SUBÎNŢELESE ALE POSTROMÂNISMULUI de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355309_a_356638]
-
reflecție - o Lumină de Gand și o Lumină de Inimă, în acest timp de hâr și de întoarcere la Dumnezeu. Tăcerea strălucitoare a Postului ne oferă un prilej de introspecție, de rugăciune, de meditație, de lucrare-împreună, când și timpul parcă încremenește într-o extază de heruvi și serafi. Înveliți în tăcerea albastrului divin ca-ntr-o zăpadă ce cade în sus, pregustam sărbătoarea Crucii prin care a venit bucuria în lume. Crucea noastră, cea personală că și aceea a aproapelui nostru
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 467 din 11 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355379_a_356708]
-
destul de contrariat. L-am trimis la cameră... De ce întrebați de el, tovarășe maior? - Nu știți? N-ați avut timp să vă informați... El a văzut și a înăbușit focul. Altfel, cine știe dacă mai eram pe aici acum! Am rămas încremenit pentru câteva secunde. Ofițerul de serviciu a plecat la mașinile pompierilor care își adunau dispozitivele și materialele de luptă. Terminaseră ceea ce situația de urgență reclama intervenția lor. Căpitanul m-a liniștit, asigurându-mă că nu mai este nici un pericol și
PRIMEJDIA NAŞTE EROI (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355405_a_356734]
-
și de-o biclă și-un „motor“, în debaraua de debara a megaintelectualului îmburghezit, care i-a radiat dupe lista de Friends, cu chițimiile lor închiriate, și pe Noica, și pe Țuțea, și pe Cioran! Nechezolul de speța I este încremenit în trufie, el își dă seama de superioritatea sa față de cei din jur, rămași pe la cozi, de cât a progresat el spiritual prin efort propriu aici, nu acolo. Pe când Nechezolul de speța II este insuportabil prin înstrăinare, s-a format
POSTROMÂNISMUL (2) – NECHEZOLII DE AMBE SPEŢE ŞI POSTACUL INTELECTUAL PUBLIC de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355287_a_356616]
-
fi lăsat satul de baștină, uite că au acum nostalgia Occidentului cu salarii decente pentru munci necalificate și cu servicii sociale corecte, inclusiv muzee vii, tv didactic, colecții de cărți bune și mediateci. Prin urmare, în sfera axiologică, vedem și încremenim că tocmai capitalul român și străin desăvârșește dizlocarea matricii etnice sătești mioritice, începută de bolșevici prin colectivizarea industrială forțată. Acum, noi postacii, postănacii, cameleonii, chibiții, zdrențele, tablagiii, cocalarii, popândăii, cârcotașii, ratonii, tonomatele și sconcșii, ca nechezoli potențial virtuali, deosebim cu
POSTROMÂNISMUL (2) – NECHEZOLII DE AMBE SPEŢE ŞI POSTACUL INTELECTUAL PUBLIC de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355287_a_356616]
-
rațiunii neliniștitoare a obiectului: “Acolo, la cazanul unde se distilau esențele izolate politic, numai umbrele ... ”, dar restul ar fi fost cuvintele poveștii, nu ale analistului ce verifica eficacitatea legilor în raport cu Emanuel Kant, filozoful distorsionant de procedură definitorie a mediului. Asistență încremenise. De la un difuzor angoasat răsună cu violența o melodie multidiscilinară: “La femei, precum la mare, te îneci între ... ”, șlagăr ce susura fierbinte în paralel cu firul subțire incantatoriu de blesteme subtile și energizante. Să ieși afară din baraca pe care
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 74-75 (SFIRSIT de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356726_a_358055]
-
acolo unde-am fost în nopțile cu coviltir de stele; tu, scoate-mă din clipa fără rost și-adu-mă-n toamna ploilor rebele, să-mi spăl nedumerirea că te-ai dus luându-mi răsăritul dimineții. în colb de umbre șoaptele-au apus încremenind în amorțeala gheții. se scutură melancolii pășind tiptil pe un covor de frunze-nsingurate, eu mă strecor în visul tău, subtil și îmi astâmpăr foamea cu... păcate... Referință Bibliografică: Se scutură petale / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 295
SE SCUTURĂ PETALE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356798_a_358127]
-
brusc, pe Thomas. Ce vrei să spui ? Ai luat-o razna ... Ba nu! s-a potolit el, ștergîndu-și saliva de pe buze cu dosul palmei; m-a trăznit gîndul că, din clonările astea, nu se vor naște decît catîri, evoluția va încremeni, peste două secole vom fi eterni, ne vom naște în eprubete și fiecare generație va reinventa locomotiva cu aburi și masturbarea intelectuală ... Thomas avea un fel de răutate, cînd îl apuca, dar era frumos în furia lui rece și inutilă
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN (ROMAN) CAP 2 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356805_a_358134]
-
avea timp destul ... Cînd a ajuns sus, gîfîind de oboseală, dar fericită, s-a așezat pe un buștean, ca să nu-și murdărească rochița, și și-a îndreptat privirile spre cer, ca să se bucure de imensitatea lui amețitoare. Și, deodată, a încremenit. Ca din senin apăruse deasupra pomilor acel cilindru argintiu cu vîrfurile rotunjite, care nu scotea nici un sunet și în care parcă intrau razele soarelui fără să se mai reflecte, sau poate asta era doar o impresie de-a ei și
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 68-69 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356728_a_358057]
-
toți francezii. A venit la masa noastră, lăsîndu-i singuri pe cei doi însoțitori ai lui, și privirile i-au căzut din prima secundă pe Lizuca. Se aprinsese la față ca un rac scos din cuptor. Lizuca, cu punga în mînă, încremenise de emoție și ochii ei mari i se umeziseră de emoție. Cum era să i-o prezint lui Pierre?! Pentru că îmi amintisem cum îl cheamă: prietena mea?! Lisa Kiffer, studentă la facultatea de management și tehnologii educaționale, dar vorbeam singur
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 68-69 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356728_a_358057]
-
nu o mai las să se dea jos din pat, că i-a făcut serclaj, nu te-am mai invitat de multă vreme pe la mine, ca să mai discutăm și noi despre una și alta, ca pe vremuri, și Ignațio a încremenit, prea era ireală potriveala asta a întîmplării în gîndurile lui și s-a uitat cu pioșenie spre cer și, încă surprins și emoționat, și-a băgat mîna în buzunar, ca să-și scoată batista, că simțea că transpirase de emoție, și
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 70-73 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356727_a_358056]
-
ceruse polițistul. Abia acoperise o pagină și jumătate cu scrisul său neuniform și încâlcit, dar lizibil, când a simțit în ceafă o privire scormonitoare. A întors capul și nu mică i‑a fost mirarea să‑l vadă pe comisarul Olaru încremenit pe pragul ușii în costumul său gri, ce‑i scotea în evidență fața albă, proaspăt bărbierită, dar vizibil neodihnită. - Bună dimineața! - Să trăiți, domnule comisar! i‑a răspuns Gabriel ridicându‑se greoi de pe scaun. - Stai jos, te rog, nu trebuia
CHEMAREA DESTINULUI (17) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356818_a_358147]
-
nu s-a supus semnalului meu de oprire și a continuat drumul cu cea mai mare viteză la o foarte mică distanță de mine. ?n acel moment, datorită curentului de aer, cascheta mea a căzut de pe cap și-am rămas încremenit pentru câteva momente pentru prima dată. Reporter: - Puteați rămâne de tot acolo ... Petrică Bohuș: - Puteam să devin cadavru, puteam să mor. Atunci m-am întrebat: Unde m-aș fi dus dacă aș fi murit?" Tot eu mi-am răspuns: "Nu
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356836_a_358165]
-
Bobotezei și pînă la apariția primilor ghiocei mai albi și mai puri ca zăpada, pentru a cîștiga o amărîtă de carboavă, pe care o încercau în dinți, după gust, și nu după strălucirea amăgitoare a metalului. Și, deodată, Mancuse a încremenit într-un gînd și Jorge Amado l-a îndemnat să-și dea frîu liber impusului primar, care este de o simplitate emoționantă, pentru că nu este nici studiat, nici programat, ci țîșnește ca un gheizer din adîncul pămîntului. Fugi, ar fi
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
și zîmbea fericită, după lecții se spuneau povești, se comentau întîmplările din sat, se discuta despre extratereștri și despre farfuriile lor misterioase și Fulga și Aurel se jurau că văzuseră un trabuc argintiu deasupra casei, venise dinspre dealurile de la apus, încremenise pe cer și odată se umpluse de o lumină argintie, de parcă făcuse explozie și apoi dispăruse de parcă nici n-ar fi fost, iar găinile fugiseră în coteț, cu spaima de moarte în suflete ... Ce să fi fost trabucul ăla fără
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
rămasă în ceață dar micronii dintre planete? Aceștia , spre dimineață ne-au aruncat în brațele îndoielilor din marele nostrum sat, era o alunecare spre stânga undeva pe planetă ce mergea pe Calea Lactee aiurea pe bicicletă. Luna spunea povești printer crengi încremenite de gheață ca un scut istoria ca vitraliile din catedrale pe fereastra dinspre secolul trecut. II Tragi penmele din aripile păsării, îmi arăți un zbor de aburi nedefinit ridicându-se din aripile ei, sângele ne curge printer degete, precum jertfele
ORAŞUL TRISTELOR RUINE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356893_a_358222]
-
nu mai fugeau înspăimîntate în coteț cînd trecea în zbor vreo cioară pe deasupra lor, pentru că avea cine să le apere. Din cînd în cînd, cocoșul se apropia de o găină, bătea din pinteni, se înfoia ca un curcan și găina încremenea și începea să cîrîie a așteptare, răspunzîndu-i la dansul lui cocoșesc, plin de temperament. Poate aveți nevoie de mine la curățenie, domnu scriitor ... bat covoarele, le frec cu peria, le revigorez culorile cu puțină apă și oțet, sînt tare bună
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 62-67 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356744_a_358073]
-
original pe parcursul întâlnirilor noastre anterioare. De data aceasta mi-a vorbit nenumărate ore despre Franța, despre Paris și despre oamenii pe care i-a întâlnit acolo. Nici n-am știut cum a trecut timpul! Ascultându-l pe Mitică, timpul parcă încremenise și rămăsese, cuminte, într-un colțișor, atârnat de tălpile bătătorite ale amintirilor... „Parisul e o boală!” „Parisul e o boală!” Cu aceste cuvinte a deschis nea Mitică discuția pe care o așteptasem cu nerăbdare de ceva vreme. Știam că de
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356876_a_358205]
-
Kant și pe Kirkegaard. O plafonare a autosuficienței se citea pe chipul lui. O lipsă totală a dorinței făcea să emane mirosul greu al unui suflet stătut. Privirea pierduse agerimea și voiciunea de odinioară. O lipsă a mișcării sufletești îi încremenise chipul. Nimic nu mai amintea de bucuria conversațiilor de demult despre “ideile lui Platon”, sau “teză și antiteză la Hagel”. Totul devenise plat, inert... Atmosfera dădea impresia unui pian blocat pe nota “do” de jos. Atunci am realizat brusc, că
SALTUL SPRE MOARTE de RODICA STAN în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356564_a_357893]