2,340 matches
-
cazul, al fățărniciei, al umilinței și al supunerii. Și, de multe ori, înainte de a reuși să pronunțe sacrosanctele silabe: ma-ma, micul om reușește să aplaude. Dar cât de greu, cu câte eforturi, cu câte eșecuri! Îl privesc cum se încruntă, cum își încleștează fălcile, cum strânge din sprâncene încât un rid minuscul apare deasupra nasului, prevestind marile griji de mai târziu. Dar și aceasta e o grijă, o grea încercare, după marea victorie a mersului de-a bușilea. Da, se
Din Carnetul unui Pierde- Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/10990_a_12315]
-
s-ar fi nuntit pe spatele lui, tăvălindu-l zăcut și moale, torturîndu-l cînd și cînd cu biciul tăios al muchiei de aripă. Năruindu-l cu ecoul tremurător al zbaterii lor... "Plouă cu vin..." Își spuse; și hoitul i se încruntă împietrit și proaspăt sub tulbureala beată a pianului. Un balamuc de sunete și tot îi palpita lui în lăuntru; frămîntîn- du-l, mucegăindu-l și uimindu-l cu fiecare șoaptă ce îi strecura. Lucruri pe care el nu le știa despre
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
orientată ritual va deveni factor coagulant. Există în filmul alb-negru al lui Haneke și zone luminoase, prea puține ce-i drept, cum este dragostea dintre Eva și învățator, iubirea menită să ofere o substanță de contrast escaladării violenței și chipurilor încruntate de copii, chipuri devenite măști impenetrabile, rigide. Această relație care evoluează pe coordonatele unei inocențe care se regăsește pe sine ca bucurie și împlinire, într-un decor campestru, într-o plimbare cu șareta, are ceva dintr-o idilă mozartiană cu
Sfârșitul inocenței by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6312_a_7637]
-
iubirii de aproapele, despre, în fine, cultul morții. Doctrină ce nu i-a fost străină nici lui Mircea Eliade - nu tot tineretul vremii împărtășea încântarea de a aparține unui mic Paris! Mai cu seamă tăcerea filosofului religiilor până la moarte îl încruntă pe Iordan Chimet. Fostul legionar din tinerețe "avea dreptul să invoce circumstanțele atenuante ale unei tinereți grăbite, predestinate să-și găsească drumul într-un context istoric aberant, să amintească de spiritul timpului, de delirul colectiv care îi anesteziase spiritul critic
Falii tectonice by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12040_a_13365]
-
pentru totdeauna bleumarinul și negrul în vestimentație. Maigret nu se ascundea. Cei trei oameni trebuiau să treacă pe lîngă el. Reacțiile lor au fost diferite. Mac Gill, care mergea în față și ducea geanta de călătorie a lui Jean, se încruntă, apoi, poate din fanfaronadă, schiță o strîmbătură ușor disprețuitoare. Jean Maura ezită însă, se uită la tatăl său, făcu cîțiva pași spre comisar și dădu mîna cu el. - Nu vă întoarceți în Franța.... Vă cer din nou iertare... Ar fi
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
parcă traseul de la o zi la alta și încet-încet, fără zarvă, șovăiau spre dreapta sau spre stânga. Și asta pentru că acolo nu exista caldarâm, ci doar pământ sfărâmicios. Pământul acesta era schimbător ca și omul: slăbea, se îngrășa, zâmbea, se încrunta, se urâțea, după anotimp. În vreme ce cartierul nostru era aproape indiferent la scurgerea anotimpurilor. Mai curios era însă faptul că în cartierul lui tata-mare existau doar două case: casa lui și o alta, două sute de pași mai încolo. Jur-împrejur locul era
ISMAIL KADARE - Cronică în piatră Vremea nebuniei by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/4789_a_6114]
-
statuie a lui Decebal, intenționează în schimb să-i facă una lui de Gaulle. Bucureștiul n-are o statuie a lui Traian, dar se mîndrește cu un bust al lui Atatürk. Fondatorul Turciei moderne, spoit din belșug cu smoală, se încruntă la trecătorii de pe Calea Victoriei mai aprig decît Baiazid la negocierile cu Mircea. Un veritabil suprarealism combinatoriu pare să prezideze selecția subiectelor și, uneori, așezarea lor în spațiu. Tradiția jocului cu mărgelele de bronz n-a fost instaurată de regimul comunist
Caragiale și Lenin by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/14741_a_16066]
-
nu are claxon. Doamnele profesoare se sperie puțin, apoi supralicitează spaima inițială. țopăie, chicotesc, ca și cum s-ar feri de un șoarece. ŤVai, dom' director, se poate, nu știați că sufăr cu inima?ť Dom' director râde și el, apoi se încruntă brusc și devine sobru. Aproape sumbru. ŤHai mai repede! Unde-ați stat atâta? Băliguțe! Când le zici, se supără! E opt și-un minut!ť Doamnele profesoare încearcă să pareze. Neconvingător. N-a venit autobuzul. Devin lingușitoare. Sau amabile. Îl
Unde fugim de-acasă? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10805_a_12130]
-
finanțe vorbesc nevoalat despre puseul inflaționist al lui 2006, înseamnă, de fapt, o creștere salarială egală cu zero. Dincolo de cifre, dincolo de păreri - ca de pildă, aceea privind ,atitudinea corectă" a suspendării grevei pe baza purelor promisiuni guvernamentale -, astfel de priviri încruntate în direcția profesorimii explică halul fără de hal în care a ajuns România: dintr-un învățământ subdezvoltat nu puteau ieși decât jurnaliști pe măsură. Când e vorba de oameni tineri, această suficiență e cu atât mai dureroasă. Ea arată că, pe
Morga profesorală a repetenților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11109_a_12434]
-
mică chiar și Piatra mare../ E omul nou! Războinic, el lovește/ Distruge tot în calea sa,/ Cuier și ladă și podea... Avea o faimă de haiduc. Altui coleg, Valentin Stroescu, mare pokerist, îi scrisesem pe tabla, cu el alături, arătând încruntat versurile: E moș Tarzan zis. - are un ful/ intrat deodată servit gras cu porecle/ în viață merge sigur cu-o chintă hazardată/ Persată, se pricepe la toate, pușlamaua/ întotdeauna-n mână doar doi șeptari el are/ Și regulat cu dânșii
12 septembrie 1942 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12538_a_13863]
-
descoperit, datorită muzicii Dorinei Crișan Rusu, datorită patimii ei, datorită transei în care se cufunda pe scenă, lumile sunetelor care înnobilează lumile unui spectacol. Am descoperit un mare artist care a trăit, a visat, a compus, a rîs, s-a încruntat, care a existat pentru muzică, pentru teatru. Pe scenă ardea. Era un partener excepțional al actorilor și al spectatorilor, deopotrivă. Prezența ei la pian - ca și compozițiile ei - era dramatică, ludică, exprima o forță enormă, o sensibilitate, aș spune, maladivă
Dincolo de nori by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10079_a_11404]
-
un cunoscut. Adică el vorbește și eu nu aud. Vreau să zic, deloc. Nici, cât de cât, despre ce e vorba nu reușesc să disting. Ceea ce nu înseamnă cu nu particip la discuție. Dau din cap, îl clatin, zâmbesc, mă încrunt, am aerul de a spune ceva cum ar fi „ca să vezi!”, „așa mi se pare și mie”, „ăștia-s oamenii, ce să le faci!”. Altele de acest fel. Iar el pare mulțumit. Cred chiar că și-a făcut o părere
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4972_a_6297]
-
1683) a lui Dosoftei, suprapune scenariului agricol imaginea unei forme de tortură: „Iară el legându-i la caii săi cei de războiu, îi căzniia bătându- i. Că mânând caii, îi trăgea grăpiș pre svinți de le rumpea carnea și să-ncrunta pământul de svântul lor sânge”. Valoarea expresivă a compusului târâș-grăpiș, construit pe tiparul frecvent în româna populară al formulelor rimate și ritmate (talmeș-balmeș, caleavalea, harcea-parcea etc.) se bazează pe un marcat simbolism fonetic, sugerând mișcarea anevoioasă. Confuzia fonetică și etimologică
Târâș-grăpiș by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5100_a_6425]
-
iar acu devenii dascăl ca înțeleptul Socrat... Voiam să fie Heracle când întâi te văzui ca Hydrei din Lerna capul să-ți retez. Cum termină și se-nclină, urmară un ropot de aplauze și ovații. "Bravo!Bravo!" Doar Elytis era încruntat. O privi pe Maria Bonaparte și exclamă indignat: Que c'est horrible! Oh, non! Ușor amărât că prințesa nu-i împărtășea scârba, Elytis îi spuse că mai bine că Beethoven, Mozart, Vivaldi, Bach nu se născuseră în Grecia și nu
Filippos Filippou Moartea lui Zorbas by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9260_a_10585]
-
altele. Totuși nu într-atît ca rromii din diverse locuri să nu se înțeleagă între ei. Singurele cuvinte identice în toate dialectele sînt neologismele. îmi dă exemplu cuvîntul ușă, în rromanes udar. După o clipă de suspans, în care m-am încruntat probabil puțin, meditînd cum ar putea fi cuvîntul ușă un neologism, tînăra îmi amintește, cu același zîmbet de la început: - Ușă a intrat mai recent în limba noastră, pentru că mai de mult, la cort... Iată așadar un cuvînt pe care toți
Țiganii și ușa interzisă by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14441_a_15766]
-
prelungite." În treacăt, evocatorul face portretul - expresiv și pitoresc - al lui Alexandru Piru: "Afară era o iarnă nesuferita, dar înăuntru ne era la toti cald. Stând lipit cu spatele de tablă, A. Piru, cu figură lui de boxer obosit, se încrunta la toti, desi din când în când mai rânjea la câte o fată." Din arsenalul instrumentelor de seducție folosite de scriitor în ipostaza de publicist face parte și umorul. Un umor fin, dar irezistibil. În plus, Costache Olăreanu stăpânește și
UN SCRIITOR DE VITĂ VECHE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17778_a_19103]
-
Nu știi cît să fie ceasul, tataie? Octogenarul se preface a nu auzi bine, duce palma - pîlnie - la ureche și replică surîzător, potolit, ca să nu spunem "înțelept": - N-am ceasornic... căci ți-aș spune cît e ora, țîncule. " Țîncul" se încruntă, pe cînd veteranul continuă să zîmbească bătrînește, lipsit de răutate, mai degrabă vag mustrător și hazliu: - Oricum, fiule, eu nu ți-s tataie, n-am cum, nici tătucă, nici tătucuțu, nici tătuță... Pentru dumneata, junețe, eu mi-s un pasager
Insomnia cuvintelor by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16310_a_17635]
-
vedea c-au fost lăsați în seama unor îmbuibați chitiți să dea un tun. Ei nu vor aștepta, șirag, „Salvarea” să le vină-n prag, să ia bolnavul la spital. Acest măcel fără egal îl dau eu în vileag.” Se-ncruntă vodă: „Ești nebun? Voiești pe sepepiști să-i pun să te arunce peste zid? E SMURD-ul meu și te desfid, atât aș vrea să-ți spun.” „Al tău? Acel care-l făcu, din mai nimic, doar n-ai fost
SMURD, parodie după El Zorab, text integral () [Corola-journal/Journalistic/67456_a_68781]
-
vrei? Mi-am pierdut cumpătul și am strigat că îmi doream un pic de companie feminină plăcută și tot ce decurge din asta în mod natural, lucru care (am repetat eu) nu era treaba ei! Absolut deloc! Ea s-a încruntat, a dat din cap gânditoare și a zis: - N-ar trebui să ai de-a face cu Is. Ar trebui să te combini cu mine. M-am uitat lung la ea, iar ea mia răspuns cu o privire inexpresivă. Avea
Alasdair Gray - Bătrîni îndrăgostiți by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6363_a_7688]
-
și tot așa. Iar peste tot, între toate acestea, se ininuează, delicat și salubru, demonul polemicii. Un demon mai puțin dispus la jocuri decât este superiorul său direct: demonul scrisului. Adică Nimigean este el însuși și nimeni altul atunci când se încruntă, atunci când cade din păcat în păcat, din orgoliu-n orgoliu. Nu știu dacă putem vorbi despre un stil al său, dar putem pune pe soclu o anume atitudine. Regula, așa cum o intuim de aici, ar fi că scriitura trebuie să
Carmina Burana by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9810_a_11135]
-
virtutea propusă de marele umanist transilvan... Astfel de lucruri însă au fost aievea, și vor mai fi, în paradoxala țărișoară, cât timp autorii ei, făcând să râză lumea, știu să se oprească la timp din râsul lor și să se încrunte deodată, căzând pe gânduri...
Caftane si cafteli by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10119_a_11444]
-
aici. Bătrânul îi mulțumește și pleacă încet spre locuința să. A treia zi bătrânul se duce din nou la intrarea în palatul Cotroceni și se adresează aceluiași ofițer: - Aș vrea să intru să vorbesc cu președintele Băsescu. Iritat, ofițerul se încrunta ușor la bătrân și îi spune: - Domnule este a treia zi consecutivă când veniți aici și cereți să vorbiți cu Băsescu. V-am spus deja că Băsescu nu mai este președinte și deci nu mai are reședința aici. Nu înțelegeți
Banc: Ianuarie 2015...amintiri din viitor () [Corola-journal/Journalistic/48085_a_49410]
-
trimis telegrama? - Da și nu, a răspuns, renunțînd să mai explice. - Da-i adevărat? Ești logodită cu ăsta, cum-îi-spune? - Cum poți să întrebi așa ceva, bineînțeles că nu. E un prieten vechi, îl cunosc de cînd mă știu. Clyde s-a încruntat și a desenat cu degetul pe masă un cerc contemplativ: după care degetul a continuat să se rotească în cerc; Grady, care credea că s-a pus punct subiectului, și-a dat seama că mai urmează ceva. Senzația se intensifica
Truman Capote O vară de răscruce by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/10795_a_12120]
-
totul special, atingerea degetelor la vasul cu apă sfințită, în timp ce Mătușa bătea ultima mătanie. Apoi a venit Carnavalul și inima cea mică a bătut mai tare, în timp ce casa cenușie de pe Strada Regală își atârna flamurile multicolore și își drapa fruntea încruntată în culori strălucitoare. Era timp pentru bucurie și relaxare, când oricine putea merge în străinătate și în mulțime fiecare putea vorbi cu cine dorea. Se făureau planuri îndrăznețe, iar mica Odalie era tot mai fericită pe măsură ce se apropia momentul. Gândește
Alice Dunbar-Nelson by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/3721_a_5046]
-
cerut dosarele tuturor angajaților la verificare, fie ei portari, șoferi sau orice angajat care nu a avut legătură cu tragicul eveniment. Vă dați seama ce urmează, nu? Epurare politică mai ceva ca pe vremea comuniștilor. Cine e pârât că a încruntat sprânceana vreodată la auzul USL, va fi executat, concediat, prilej numai bun ca să se elibereze niște posturi pentru clientela de partid a USL-ului. Din păcate cred că asta o să li se întâmple tuturor angajaților din ministere cu timpul, caracatiței
Boagiu o atacă pe Mănescu: Urmează epurarea politică la ROMATSA by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/32839_a_34164]