KorAP: Find »[drukola/base=încrunta & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...34 35 36 ...91 >

2,268 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425

cu părul zburlit, prin semiîntunericul împrăștiat de lampa cu fitilul micșorat. Cu glas mustrător, cu neliniște, îngâna: — Ce ți-i de cap, fată? Unde te duci? Am să te spun lui tatu-tău și are să fie rău de tine... Fata încrunta sprâncenele fără să răspundă, se dezbrăca repede și se înghemuia într-un colț, cu ochii ațintiți în tavan. Iar maică-sa murmura somnoroasă: — Mi se pare că umbli pe drumuri rele!... Spune macar unde ai fost... Tu ai să dai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
însurat, și am un drac de muiere care umblă calare și dă cu pușca ca și mine. Să fiți sănătoși! zise Lepădatu, fără să privească spre cel ce-i vorbea. Faliboga își opri ceașca în drumul spre gură și-și încruntă sprâncenele. —Mă! grăi el aspru, cum vorbești tu cu mine? Cum mă-ntrebi, așa-ți răspund, zise încet Niță. —Așa? da’ slujba n-ai s-o faci tu cu mine, măi? Oi face-o și cu dumneata. Da’ de mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
a șoptit el. —Allah va lumina înțelepciunea domnului meu... a răspuns bătrânul. Ce să fac, Selim-Hafiz? Bătrânul s-a închinat cu smerenie și frică: O, stăpâne, Selim-Hafiz spune că pământul e sătul de sânge... Împăratul a înălțat fruntea și a încruntat sprânceana. Selim-Hafiz s-a dus la ale sale. Legea împărăției otomane deschidea urmarea la tron celui de al doilea fiu al doamnei Roxelana, Selim cu numele. Fără îndoială, Domnul Dumnezeu îl vestește pe împărat că altfel nu poate fi. Căci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271

bine, nu te învinovăți. Sunt mamă, e responsabilitatea mea să mă simt vinovată. Nu cumva ai coșmaruri? m-a întrebat, într-un nou acces de îngrijorare. —N-am coșmaruri, mamă, nu visez deloc. Trebuie să fie din cauza pastilelor. S-a încruntat: —Nu e normal, a spus. Ar trebui să ai coșmaruri. O să încerc, i-am promis. Ce fată bună. M-a sărutat pe frunte și a stins lumina. —Ai fost întotdeauna o fată bună, a exclamat afectuos din prag. Puțin bizară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
Sau afurisitul ei de prieten, Racey O’Grady. Ori mama prietenului ei - ea e cineva de care să te ferești, Tessie O’Grady, nu-i scapă nimic. Colin (vorbind pe neașteptate): O legendă în rândul mafiei din Dublin. Mr Big (încruntându-se): Dacă am nevoie de ajutorul tău... Apoi Mr „Big“ s-a ridicat. Chiar mai scund decât mă așteptasem. Picioare foarte scurte. Mr Big: Am o întâlnire acum. Colin aici de față o să vină să-ți aducă lucrurile mai târziu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
lui au aruncat sclipiri de gheață. Ce fel de programare puteam avea care să fie mai importantă decât asta? — Este, hm, la medic. —Păi, reprogramează. Franklin se purta de parcă discuția se încheiase. Mi-am dres gâtul. —Este urgent. S-a încruntat, aproape intrigat. Mai întâi îi moare soțul, acum are nevoie de un control medical urgent. Oare cât ghinion atrage nefericita asta? Avem nevoie de tine la această prezentare, a zis Franklin. —Pot să ajung acolo la nouă și jumătate. Avem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389

a lui Valerius. — Teriac... și încă ceva, și sunătoare. Sunătoarea aduce lumina, știi? — Nu. Dar știu alte lucruri care aduc lumina. În clipa aceea rănitul deschise ochii. Îi aruncă lui Valerius o privire ce părea că vine de departe. Își încruntă ușor fruntea. — El are grijă de tine, zise fata, punându-i mâna pe frunte. Stai liniștit, te-a vindecat... O să trăiești. Rănitul continua să-l fixeze pe Valerius. — Gladiator... tu... Valerius clătină din cap. — Nu sunt gladiator. Sunt cel care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
plătește foarte puțin. Și totuși, își vinde vasele chiar și la Roma. E bogat, adăugă cu ranchiună. Dar măcar nu sunt sclav. Valerius rupse o bucată de pâine și i-o întinse lui Lurr. Bărbatul văzu gestul lui și se încruntă. — Pâine... Eu nu dau pâinea animalelor! — Eu împart totul cu el. Valerius se revăzu pe sine și pe Velunda în pădure, în ziua aceea de demult, aplecați deasupra puiului de lup. Ea îl învățase cum să scoată din șoldul animalului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Primus, din Tolosa. Îl cunoști? — L-am întâlnit în Gallia și știu că-l respectă pe Vespasianus. Cred că Antonius Primus este adeptul cultului lui Mithra, ca mulți componenți ai armatei staționate pe Danubius. — Adepții cultului lui Mithra... - Vitellius se încruntă. Mă tem de ei... Cineva mi-a vorbit despre cultul ăsta. Prin riturile lor, adepții își asigură protecția zeului. Se spune că vitejia lor în luptă e nemaipomenită... că luptă în numele dreptății și cu speranța de a ajunge nemuritori. Mithra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
știu, oftă Valerius. Ausper e un prezicător puternic și îl urăște pe Vitellius. Eu cred că... Ezită, încercând să-și limpezească gândurile. Dacă l-a trimis la Velunda... Poate că asta are legătură cu destinul nostru. — Nu înțeleg. Valerius se încruntă. — Nici eu. De unde să știu ce-i în mintea lui Ausper? Nu știu nici măcar dacă e om sau fantomă... sau o ființă nemuritoare care trece de la o reîncarnare la alta - și în toate este mag. — Dar ai auzit și tu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
și fortărețele de la graniță. Dacă cei cinci sute de oameni pe care ni i-au trimis din Dalmatia nu au fost dotați cu arme de război, înseamnă că în curând și Galbiana noastră va fi transformată în limitanea? - Errius arătă încruntat spre limitanei. Deocamdată mă îngrijorează doar faptul că soldaților care poartă ferrea azi le va veni greu să muncească... E greu când porți așa ceva și trebuie să dai cu târnăcopul, să sapi și să cari greutăți. — Dar ferrea este impermeabilă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
ai găzduit și că m-ai îngrijit. — Dacă aș fi mai tânără și, mai ales, dacă aș mai avea frumoasele vise de altădată, m-aș îndrăgosti de tine, Antonius. Ești căsătorit? Antonius clătină din cap. Se opri și o privi încruntat pe Calvia. — De ce ai vrut să te însoțesc până aici? Aici nu ne aude nimeni. Cred că pot să-ți dau câteva sfaturi bune. Nu-ți va fi greu să organizezi o alianță împotriva lui Vitellius. Știu că îl cunoști

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
am să-ți vindec rana, cu toate că nu sunt la fel de priceput ca Valerius. L-am cunoscut la Capua, la târgul negustorilor de pomade... E foarte tânăr, și totuși, foarte priceput în arta noastră. Antonius nu-l băgă în seamă. Se uita încruntat la Cornelius. — Am auzit că l-ați interogat pe prizonier și că atacatorii erau din Rhetia. Nu puteți să vă supravegheați ținuturile... Cum se face că oamenii voștri nu i-au văzut și nu i-au prins pe cei care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
au construit un soi de galerie verticală și au legat-o cu scripeți de o platformă aflată la bază. I-am văzut pe arhitecți cum dădeau ordine... Am auzit că tu vei sta acolo mâine, la începutul spectacolului. Valerius se încruntă. Aflase doar că a doua zi nu urmau să se dea luptele clasice dintre secutori și rețiari, dintre mirmiloni și traci și dintre provocatores. — O să fiu singur? — Nu, vor mai fi câțiva... Dar stai să vezi! Băiatul privi în jur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
spune, iar Flavius Valens nu se grăbește... În loc să alerge să dea piept cu flavienii, se oprește în fiecare oraș, furând tot ce se poate fura și violând femeile celor care îl găzduiesc... — Dar Vitellius știe toate astea? întrebă Lucilius uimit, încruntându-se. Cum de dă atâtea banchete, fără să-și facă griji? Ce v-am spus acum e secret, prieteni. Bucătarul-șef își duse la buze degetul arătător murdar de făină. Dacă provinciile se ridică împotriva Romei, nu ne vor mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
pe sine strigând: — Arrius Varus, oprește-te! Nu atacăm imediat. Așteaptă... Să aliniem soldații! — Retrăiește începutul bătăliei. Îmi aduc aminte cuvintele lui, suspină Titus. Se spune că așa se întâmplă înainte să mori... Retrăiești anumite momente din viață... Antonius se încrunta. Auzea zgomotul copitelor: era cavaleria lui Arrius, care se îndrepta spre dușmani. Se văzu pe sine galopând în mijlocul soldaților, ordonând să se alinieze în acies ca să formeze o linie de atac lungă. Se văzu dispunându-i în prima dintre cele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
întrebă Listarius arătând spre Marcus. — Da, spuse el. Listarius îl luă pe Valerius de mână. — Eu pot să fac orice aici... Paznicii or fi ei vitellieni, dar e de necrezut ce putere are banul... Hai să plecăm, repede! Valerius se încruntă. — Ce tot spui? I-ai plătit pe paznici? De ce? — Nu trebuie să mori. Listarius încerca să-l tragă pe Valerius după el. — Nimeni nu ne va opri. Vino, te voi însoți până la fratele tău. Vei ajunge cu el la Roma

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621

rău după toate astea. De fapt, și mie îmi e puțin rău. Le iertase de tot. Nu putea să-și acuze maimuțele cele adorabile. Nu era vina lor. Era vina celor care fabricau băutura ce făcuse din primate niște alcoolice. Încruntându-se și râgâind, maimuțele trecură prin ceea ce era, probabil, o combinație de indigestie și dureri puternice de cap. 16 Într-una dintre camerele casei din bazar a familiei sale, băiatul de la Hungry Hop stătea și-și îngrijea urechea. Nu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
de o mașină Maruti și televizor, o petrecere de nuntă care să dureze două săptămâni... Stop! își zise în sinea lui. Cum să fac așa ceva? Dar ei continuară, și, în cele din urmă, o privire mulțumită se ivi sub cea încruntată pe care se străduia să o afișeze. Când plecară, toate îndoielile îi reveniră în minte și, în noaptea de dinaintea dimineții în care ar fi trebuit să se întâlnească cu Pinky, nu puse geană pe geană. Se suci și se învârti

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201

Apoi, băiatul de serviciu, impecabil și negru, și-a făcut apariția cu tava mea. Am venit, am plătit nota și i-am strecurat băiatului un parai. Era în formă puștiul, iar neliniștea mersului și a zâmbetului cădeau bine. S-a încruntat inocent și a adulmecat aerul. Ar fi putut să-mi arunce o singură privire - sau să se uite la scrumieră, la sticlă, la cele patru cești de cafea, la fața mea și la burta mea care zăcea ca o piatră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
să dispar, după care se retrase în umbră cu băutura lui. Zece minute mai târziu, continuam să-mi răcoresc fruntea, ținând-o lipită de piatra rece și lucioasă a pisoarului din Shakespeare. Mi-am ridicat capul și, în timp ce mă tot încruntam, am vărsat pe cuvintele înscrise pe faianța verzuie. MOARTE TUTUROR CIOROILOR, VIOLUL E UN RAHAT, SĂ-L IA DRACU’ PE KOFF. Cine e Koff? mi-am bâlbâit eu întrebarea. Mda, bun, să-l ia dracu’, oricine ar fi. După siestă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
de teapa noastră să-și fi făcut apariția aici. Dar noi am venit aici ca să rămânem. Ia încercați să ne dați afară... Acum vin meniurile, dispuse ca niște bilete de examen, iar noi ezităm și rămânem tăcuți câteva secunde, murmurând încruntați deasupra ciudatelor tipărituri. Ora patru. Linex și Self se leagănă în lumina orbitoare în fața pisoarului subteran. Am auzit zăngănitul fermoarului de un metru al lui Terry, apoi zornăitul jetului care se înfigea în peretele faianțat. Și așa începe o nouă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
știe, mai mult sau mai puțin, ce se va întâmpla, și încearcă să-i explice fetei cu sărmanele lui resurse de vorbe și gesturi. Și iată-l pe Spunk, rămas în pustiu, în bătaia vântului pe piscul cel golaș. Se încruntă, se încordează - se uită-n hăul fără fund. Fata e acolo, murmură, și tremură, cu ultima ei țigară și o brichetă electrică. Genericul. Eram profund mișcat. Mișcat? Am avut o cădere nervoasă. Încă mai îmi curgeau lacrimile când am dat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
știu cum a reușit. Am oftat și m-am întins pe pat ținându-mi cana. Selina s-a așezat la masa rotundă de oțel: ziarul de seară, ceașca de ceai, o singură, binemeritată țigară. Dădu paginile grăbită, se opri, se încruntă, își drese glasul, își ridică pleoapele și se aplecă înainte sub presiunea unei concentrări bine calculate. Știam ce anume citește. Citea despre procesul legat de pensia alimentară din California. Selina urmărește povestea asta, Și eu. Genul ăsta de pensii pare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
pe Keith. Lucrurile au lâncezit de când ai plecat, spuse el fără vlagă. Ne lipsește energia ta, John. — Hă? — Și flerul tău. Și mai e și toată tâmpenia asta cu impozitele. Tot cu fata aia Street? — Selina. Selina Street. — Mda. Se încruntă și mai luă un strop de whisky. Tu și ea. Sper că nu formați deja un cuplu. Am simțit că forța de gravitație a crescut brusc, așa cum crescuse presiunea atmosferică în ultima vreme. Am simțit că gravitatea tocmai a încheiat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]