1,250 matches
-
uzi, dar degeaba. Când picioarele i se făceau ca niște butii, nu se mai putea încălța. Trebuia să meargă cu picioarele goale. "Ai picioarele ca apostolii lui Caravaggio", i-am zis într-o zi. Hingherul s-a întors spre mine încruntat. Crezuse, poate, că-l înjurasem. Nu-mi plăcea meseria pe care o avusese, de aceea îl mai necăjeam uneori, la început, înainte de a observa că acest bătrân rezervat, bizar, umblând veșnic cu un basc pe cap, avea o slăbiciune pentru
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Beția i-a trecut fulgerător. Îngrozit, a început să răcnească: "Ajutor! Daniel, ajută-mă!", dar eu nu eram atât de beat încît să mă duc să murim împreună. Și s-ar fi înecat poate dacă n-ar fi intervenit Profetul. Încruntat, acesta s-a apropiat lipăind cu cizmele lui uriașe de cauciuc, a intrat în noroi până la brâu, a întins mâna lui mare și grea și l-a tras pe Dinu afară. L-a aruncat apoi ca pe un obiect în
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
De ce nu faci, totuși, nimic?" Aluzie clară la Augusta. Aventurile ei țin de domeniul public. Îi răspund: Fiindcă sânt slab și nu-mi place scandalul". 20 ianuarie Nu mă tentează (încă) să număr mărunțișul. Asta e bine. 21 ianuarie Ninge încruntat. Viscolește. Simt frigul la spate, de la fereastră. Trebuie să mă duc să-mi fac analizele. 22 ianuarie La spital, pe ușa WC-ului, era următoarea precizare afișată: "Pentru cadre medicale și femei". 25 ianuarie ― Nu vrei să ieși puțin, să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
hotărî să combine două piese de decor pentru o poză finală dramatică. În timp ce colega de la circulație, prefăcându-se că e Lana Lee, urca în scaunul din spate al mașinii poliției, strâmbându-se și scuturând amenințător pumnul, agentul Mancuso, grav și încruntat, stătea cu ziarul în mână și cu fața spre aparat. — E în regulă, asta-i tot? îl întrebă polițista, grăbită să ajungă lângă o școală înainte de a trece orele în care viteza era limitată. — Îți mulțumesc foarte mult, Gladys, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
sute de prezentări în cariera sa, iar simțul publicului nu-l înșelase niciodată. Simțea acum că acel grup nu era de partea lui. Era vremea să aprindă luminile și să răspundă la întrebări. Se uită lung la rândurile de fețe încruntate. — Recunosc că ideea mea este radicală, spuse el. Dar lumea se schimbă rapid. Cineva o să facă asta. Această colonizare a naturii va avea loc. Singura întrebare este cine o va face. Vă rog să vă gândiți la această ocazie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
cu soția șefului, unchiul lui îi făcuse un scandal monstru. De ce ai luat o decizie atât de idioată? îl întrebase unchiul lui. Ține-ți-l în pantaloni, fă-o singur! Brad nu avusese nici un răspuns, la vremea respectivă. Sub privirea încruntată a unchiului său, acțiunile lui i se păruseră destul de stupide. Tipa nici măcar nu arăta prea bine. Dar acum se părea că Brad avea un răspuns la acea întrebare a unchiului său. Nu se putuse abține. Era o moștenire genetică ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Bellarmino o împinse pe fiica ei aproape de birou. Puse punga de hârtie cu seringi în fața polițistei și spuse: — Ofițer Lowry, vreau să știu de ce fiica mea are aceste lucruri, iar ea refuză să îmi spună. Fata îi aruncă o privire încruntată. — Te urăsc, mamă. Ofițerul Lowry nu se arătă surprinsă. Aruncă o privire către seringi și se întoarse spre fiica Georgiei. — Ți-au fost prescrise de un doctor? — Da. — Este vorba de probleme de reproducere? — Da. Câți ani ai? — Șaisprezece. Pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
fixate ca lumea. Totuși Înainte de a termina de Înjurat, se opri brusc, ridicând capul de parcă ar fi auzit pe cineva strigând-o pe nume, Însă, În loc să se uite În jur după vreo cunoștință, se strâmbă la cerul fumuriu. Îl privi Încruntată, scoase un oftat ambiguu și dădu drumul unui alt șir de blesteme Îndreptate, de astă dată, Împotriva ploii. Ei bine, după legile nescrise și de neîncălcat ale lui Petite-Ma, bunica ei, asta era curată blasfemie. Putea foarte bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
devotate, care nu-și pierdeau niciodată Încrederea În instituțiile pentru care lucrau, capabile să spună nu În mod regulat cu aceeși față veselă. — Doriți un Bloody Mary? A luat băutura groasă, stacojie și s-a lăsat pe spate, cu fruntea Încruntată, cu ochii căprui Încețoșați. Abia atunci a observat că Rose se holba la el, cercetându-i atentă și temătoare mișcările. S-a Întunecat la față când a Întrebat: — Ce s-a Întâmplat, dragă? Pari nervos. E din cauză că ai să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
aceleia o dată pentru totdeauna. Nu sunt persoana potrivită pentru Însărcinarea asta. Poate că sunt o atee confuză, Însă cel puțin am curajul să rămân așa! — Du-te și-ți spală gura cu săpun! a izbucnit bunica Gülsüm cu o căutătură Încruntată, auzind discuția. Însă după aceea mătușa Zeliha a evitat cu totul subiectul. O jumătate a familiei era fidelă secularismului lui Kemal, cealaltă jumătate era alcătuită din musulmani practicanți. Pe când cele două tabere se aflau tot timpul În conflict, Însă reușeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
fiica ei erau amândouă plecate la culcare. A trezit toată casa. ă și a cerut să îl vadă pe Stepan Sergheievici? ă A cerut să fie lăsat în camera lui. Porfiri se căută în buzunare după tabechera de porțelan. Un încruntat sever din partea Katiei îl opri de la a o deschide. Cu toate acestea, în acel moment, el găsi atingerea ei destul de stimulantă. § Afară Porfiri își aprinse țigara după care tânjea. Viscolul pe care îl văzu întețindu-se de la fereastra lui Gorinacikov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
surpins de acest fapt decât de orice alt aspect al cazului în discuție. Cu sigurnață așa ceva trebuia confirmat. Ești de acord? întrebă el din nou. ă Sunt de acord. Firele uimite ale sprâncenelor sale tufoase se adunară într-o privire încruntată. ă În cazul ăsta, cum de îți explici...? ă Cele două voci din apartament? Prokurorul Liputin încuviință nerăbdător. ă Govorov era actor și mim înzestrat. Sunt de părere că își vorbea sieși. Mai mult ca sigur că era beat. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Îndemânarea, zise Kitty, ridicând din umeri ușor defensiv. Nu m-am gândit niciodată că mi-ar putea folosi la ceva. Dar știu să fac un masaj fantastic. — Va trebui să tai din nou etichetele, zise Desert Rose și tăcu, ușor Încruntată. Kitty avu un moment de inspirație: dacă le tăia și mai strâmb, poate o scuteau de alte Îndatoriri. Dar bucuria ei nu dură mult, pentru că Charlie veni cu o nouă cerere. — Știi să tai panglica asta groasă fără cuțit? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
larg. Câtă prefăcătorie și câtă sinceritate erau În acele cuvinte? Kitty Își luă geanta și, Înainte de-a urca În taxi, mai aruncă o ultimă privire spre fețele tensionate pe care le lăsa În urmă. Desert Rose era cea mai Încruntată, văzând-o pe Kitty atât de radioasă, de plină de viață și de elegantă plecând cu taxiul trimis de un bărbat căruia Îi păsa suficient de mult, Încât să vrea să-i facă viața mai ușoară. Era extenuată, și totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
jaful dorit, un sfert de oră fără ca măcar un câine vagabond să vină pe șosea să se ușureze pe o roată și să adulmece conținutul furgonetei și trecuse jumătate de oră când, în sfârșit, se apropie un bărbat murdar și încruntat care îl întrebă pe olar, E vreo problemă, ai nevoie de ajutor, pot s-o împing puțin, poate a murit bateria. Or, dacă până și firile cele mai puternice au clipe de irezistibilă slăbiciune, când trupul nu mai reușește să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
camionul a ars cu totul. Staționate în față, se văd două mașini ale poliției de circulație, de cealaltă parte a șoselei un vehicul militar de transport al personalului. Olarul încetini să vadă mai bine ce se întâmplase, dar polițiștii, severi, încruntați, îi ordonară să avanseze imediat, n-a apucat decât să întrebe dacă au fost morți, dar nu i-au dat atenție. Treci mai departe, mergi, strigau, gesticulând violent cu brațele. Atunci Cipriano Algor privi într-o parte și observă soldați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
să cioplească pietre funerare în stâncile de marmură. Îți ofer o șansă absolut unică pentru un artist mediocru. Poți să ajungi celebru fără nici un pic de talent. Nu vii?” Apoi strălucirea ironică a ochilor a înghețat și privirea a devenit încruntată. A urmat o tăcere lungă, în timpul căreia nu știam ce să fac. Deodată, Bătrânul a început să râdă. Lung, în cascadă, înfricoșător. M-am trezit speriat și n-am mai putut să readorm. Cum nu reușeam nici să citesc ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
uzi, dar degeaba. Când picioarele i se făceau ca niște butii, nu se mai putea încălța. Trebuia să meargă cu picioarele goale. „Ai picioarele ca apostolii lui Caravaggio”, i-am zis într-o zi. Hingherul s-a întors spre mine încruntat. Crezuse, poate, că-l înjurasem. Nu-mi plăcea meseria pe care o avusese, de aceea îl mai necăjeam uneori, la început, înainte de a observa că acest bătrân rezervat, bizar, umblând veșnic cu un basc pe cap, avea o slăbiciune pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Beția i-a trecut fulgerător. Îngrozit, a început să răcnească: „Ajutor! Daniel, ajută-mă!”, dar eu nu eram atât de beat încât să mă duc să murim împreună. Și s-ar fi înecat poate dacă n-ar fi intervenit Profetul. Încruntat, acesta s-a apropiat lipăind cu cismele lui uriașe de cauciuc, a intrat în noroi până la brâu, a întins mâna lui mare și grea și l-a tras pe Dinu afară. L-a aruncat apoi ca pe un obiect în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
De ce nu faci, totuși, nimic?” Aluzie clară la Augusta. Aventurile ei țin de domeniul public. Îi răspund: „Fiindcă sunt slab și nu-mi place scandalul”. 20 ianuarie Nu mă tentează (încă) să număr mărunțișul. Asta e bine. 21 ianuarie Ninge încruntat. Viscolește. Simt frigul la spate, de la fereastră. Trebuie să mă duc să-mi fac analizele. 22 ianuarie La spital, pe ușa WC-ului, era următoarea precizare afișată: „Pentru cadre medicale și femei”. 25 ianuarie — Nu vrei să ieși puțin, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de Aymar și Belmar, conte Soltikof, cavaler Schoening, conte de Tzarogy!“ Pe când ceilalți Își ocupau locul În spațiul de trecere, stând În fața pendulului și a adepților din naos, intra Agliè, În costum la două rânduri albastru cu dungulițe, palid și Încruntat la față, ducând-o de mână, ca și cum ar fi Însoțit un suflet pe cărările Hadesului, pe Lorenza Pellegrini, palidă și ea și parcă amețită de un drog, Îmbrăcată doar Într-o tunică albă și semitransparentă, cu părul lăsat pe spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de homunculus abandonat pe fundul unui athanor acum găurit, aruncat la gunoi În fața casei lui Flamet. Apoi un pește templier, Împlătoșat de sus până jos În negru, Îl caută pe Noffo Dei. Trece pe lângă isihastul astmatic, care navighează absorbit și Încruntat către indicibil, Întorc privirea, pe partea cealaltă a străzii zăresc firma unui alt restaurant, CHEZ R... Roza-Cruce? Reuchlin? Rosispergius? Racikovskiragotzitzarogi? Signaturae, signaturae... ca În Paracelsus. Ia să vedem, unicul mod de a-l pune pe dracul În Încurcătură e să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
care pe care. — Știi, ciocanul nu a fost pistolul de start, spune Diavolul. Wakefield e calm. — Pe bune? Asta Înseamnă că mai am ceva timp pînă Începe cursa? Simte că se prăbușește, cu atît mai mult cu cît Diavolul Încuviințează Încruntat. Ai fi tentat să crezi că Sfințenia Sa Încopitată ar putea accepta moartea drept o Încheiere adecvată, sau măcar drept temei pentru o Îndulcire a pactului. Foarte cinstit, nu știu, spune Diavolul, doar ușor amuzat. Îmi tot schimbă agenda. Cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
venea de la lămpile care atârnau pe pereții aurii, deasupra capetelor lor. Arătau ca niște pești. „Chiar dacă n-ar fi fost lumina aceea“, gândi Takamori privind în jur, „tot ca niște pești arătau“. De exemplu, ochii tânărului care făcea pe intelectualul, încruntat (probabil medita la vreo problemă filosofică), erau exact ca ai unui chefal. Și fata aceea, dusă pe gânduri pe când asculta duiosul chanson, era ca un peștișor dintre aceia care se vând zece bucăți pentru un yen. Bărbatul între două vârste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
atât de leneș, s-a înviorat brusc gândindu-se la Gaston. Tomoe îl privea ca și când l-ar fi văzut pentru prima dată. Takamori își petrecea de obicei timpul prin autobuzul de Shibuya, aruncând ocheade fetelor din jur, dar astăzi era încruntat și îngândurat, iar genunchii i se mișcau nervos înainte și înapoi. — Takamori, am impresia că ții la Gaston, nu? Takamori dădu din cap. — Dar tu? Nu-ți place și ție de el? — Eu... Ridică din umeri și zâmbi disprețuitor. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]