1,441 matches
-
depășește orice înțelegere omenească (). Acest fapt nu l-a împiedicat pe rege să se bucure de o asemenea minune și să aștepte momentul sosirii unui străin. Iar într-o bună zi străinul vine. Este un alt rege, care s-a încumetat să străbată deșertul și care, fără să știe ce-l așteaptă, acceptă invitația de a păși singur pe coridoarele ciudatei construcții. Cel deal doilea labirint este realmente halucinant, pustiul nesfârșit cu nisipurile sale mișcătoare. Într-un asemenea labirint lipsește orice
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
febrilitate pregătirea războiului civil. Anglia și Franța îi dau tot ajutorul. Sub un pretext oarecare, escadra franceză apare pe neașteptate la gura Tagelui și confiscă o bună parte din flota portugheză. Prin lovitura aceasta, Don Miguel nu se mai putea încumeta să mai încerce o expediție împotriva rebelilor lui Terceira, fortificați în insulele Azore. În Anglia, se improvizează armata dezrobitoare - din câțiva emigrați, din demobilizații războaielor napoleoniene, din aventurieri și mercenari. Sunt fel de fel de oameni, cea mai mare parte
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
în fața "dreptului mistic" al descoperirii și posesiunii în cursul istoriei, își face loc "dreptul ocupației". Portugalia, care descoperise și păstrase timp de veacuri, o bună parte din Africa, e nevoită acum să facă dovada ocupației efective. Dar singură nu se încumetă să se împotrivească presiunilor franco-belgiene. Își reamintește de multiseculara sa alianță cu Anglia. Nu avem decât o singură politică - scrie un ministru portughez - politica de cordială armonie și sinceră cooperare cu Anglia, în toate părțile". În 1884 se semnează un
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
n. 1863), fiu al lui Don Luiz de Bragança și al Principesei Maria Pia de Savoia, se urcase pe Tron puține luni înainte de criza ultimatumului. Avea doar 27 de ani, dar era destul de inteligent ca să înțeleagă că nu se poate încumeta să reziste Angliei; ceea ce, de altfel, socotea și Barros Gomes, Președintele Consiliului de Miniștri, împreună cu majoritatea membrilor Guvernului. Ultimatumul și îndeosebi acceptarea lui a provocat însă în întreaga țară o formidabilă agitație populară, îndreptată atât împotriva Marii Britani cât și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
morții a început să devoreze seva copacilor și plantelor din grădină, care păliră și se veștejiră ca pârjolite de flăcări. Vestea, luând forme și dimensiuni ciudate, se răspândi în împrejurimi, clienții începură să se rărească, până când nimeni nu se mai încumetă să-mi treacă pragul... Atunci am citit în gazetă de tine și te-am chemat... Azi dimineață, vrând să scot apă din fântână, la capătul lanțului, în locul clădirii, mi-am găsit fiica umflată de apă și cu creierii zdrobiți. Fiind
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
îi relata pe nerăsuflate întâmplări și expediții vânătorești, peripeții cu animale ireale, obiceiuri și metode de vânătoare din ținuturi ale căror nume Bătrânul le auzea pentru prima dată. Fascinat, se lăsa purtat în lungi călătorii pe care nu s-a încumetat vreodată nici să și le dorească. Jordan se înhăitase de copil cu un vânător ambulant de păsări, cu care cutreierase Balcanii, ungând crengile copacilor cu clei din fiertură de boabe de vâsc. Seara strângeau recolta de păsărele epuizate, cu picioarele
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
12. Un poet, dacă nu are o calitate prin care întrece pe ceilalți,nu e poet de rasă. 13. Scriitorul adevărat nu se amestecă în genuri nepotrivite temperamentului său. Clasicul nu obișnuiește să zugrăvească incendiile apusului, nici romanticul nu se încumetă să "descoase" discursiv sufletele. 14. Adevăratul creator este până la un punct iresponsabil decreația sa, pentru că este dominat de ea. El numai o stilizează. Personajele se nasc și, mai ales, se dezvoltă după voia și firea lor proprie. 15. Este imposibil
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ascunzându-se când În cimitir, când În pridvorul bisericii, În beciuri sau fântâni!? Unde erau cărțile sale de joc pe care, mânuindu-le, le prefăcea În lapte? Babulea se aprinsese, Necuratul Îi tulburase mințile, că altfel nu s-ar fi Încumetat În vecii vecilor să ia numele Domnului-n deșert. Îndurase Însă prea multe nedreptăți, fărădelegile se petreceau sub nasul ei. Cuțitul Îi ajunsese până la os. Subotin Îi deochease nu numai vitele, ci și toată casa. Toate mergeau În gospodăria ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ochii cu o năframă, ca să nu cadă pradă diavolului ce Încă sălășluia viu În trupul lui, ținând-i Îmbățoșată bărbăția ce continua să palpite lovindu-se ritmic de buricul gol... „Vârtoasă ca la armăsari“, au povestit cei ce s-au Încumetat să arunce noaptea o privirea pe geam. „Atunci de ce s-a mai spânzurat, dacă o avea așa de mare?“, s-au Întrebat femeile trecute de treizeci... „Tocmai asta-l chinuia. Unde să-și găsească omul femeia potrivită? Pentru un astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
tot ce poftiți...“ Începea să confunde lucrurile. La Început, confundă masa cu scaunul, lingurile cu furculițele. Cuțitele cu pâinea. Sarea cu oțetul. Smântâna cu brânza. Undelemnul cu vinul, astfel că bucatele pe care se Încăpățâna să le gătească nu se Încumetau să le mănânce nici câinele, nici pisica, nici râmătorii, nici o pasăre sau vreun animal pripășit prin ogradă. Le mânca ea Însăși, deși uneori din tot ce punea În cratiță rămânea doar tăciunele. Toți se Întrebau cum de nu se Îmbolnăvește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
dascălului și a Întregului cor, Încât de multe ori, trecând prin dreptul bisericii, bătrânele evlavioase se apucau să-și facă de zor semnul crucii, crezând că au Încurcat zilele obișnuite cu cele de sărbători, iar atunci când cu inima strânsă se Încumetau să intre În pridvor și-l vedeau ieșind din altar Îmbrăcat În odăjdii scumpe și cu cădelnița fumegând, scuipau În sân, ca și cum l-ar fi văzut În fața ochilor pe Necuratul și se duceau apoi pușcă la ușa părintelui Fadei, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
specifice unui oraș portuar. Ippolit nu schița nici un gest, lăsând ca fascicolul de lumină să-i perforeze carnea până la os. După care, tușind scurt, dădea pe gât un pahar de spirt Royal. Nici unul dintre hamali, ca să zic așa, nu se Încumeta să facă o astfel de figură. Cât despre forța sa, aceasta era de-a dreptul colosală. Hippolit Îndoia, așezându-le Între degetul mare și cel arătător, capacele de la sticlele de bere, iar monedele de cinci și de zece copeici se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
monedele de cinci și de zece copeici se răsuceau Între degetele lui ca și cum ar fi fost de plastilină. În mâna sa, metalul, indiferent dacă era cui, otgon sau orice alt obiect, devenea moale ca un aluat. Cine s-ar fi Încumetat să se ia la harță cu un astfel de fenomen!? În ce privește băutura... la acest capitol brigadierul era un as. Putea să bea o sticlă Întreagă de alcool Royal și să rămână treaz. Obișnuia să ceară la sfârșitul unei astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Își continuă perorația Ippolit... Nu trebuie să vă speriați... Pentru că Încă simțurile-mi sunt sub influența spirtului Royal, aș vrea să vă pun la Încercare, să văd dacă rezistați sau nu...“ Trăgând o dușcă din sticla de pe masă, Subotin se Încumetă să spună ce-l rodea pe suflet: „Am impresia că sunteți o halucinație de-a mea...“ Brigadierul privi din nou spre muta sa interlocutoare, care mișca ușor din cap... „Ca să-mi risipiți această incertitudine, va trebui să mâncați o bucățică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
apartamentul său, cu o dezarmantă exactitate. A patra duminecă În jurul orei două după amiaza. Dezlănțuirea fazelor atomice, undele radioactive de șoc, Îl obligă să zacă pierdut Într’o periculoasă letargie, În timp ce vedeniile apocaliptice se repetau numai În situația când se Încumeta să țină ochii deschiși. Ca de fiecare dată, după aproximativ patruzeci și opt de ore, dacă inima ori alte organe vitale suporta activitatea distructivă a undelor electro magnetice, atunci după această maximă Încercare de-ai curma zilele, corpul omenesc intra
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
bătând recordul anilor de Început de secol! Cu două zile În urmă, capitala țării beneficiase de o ploaie măruntă Însoțită de lapoviță cu ninsoare, transformând arterele de circulație În adevărate patinoare, fiind un permanent pericol pentru integritatea pietonilor ce se Încumetau să pornească la drum. La fiecare colț de stradă, se puteau vedea mașini tamponate, multe chiar În derapaj, În timp ce trecătorii făceau o adevărată echilibristică pentru a se menține pe verticală, de cele mai multe ori căzăturile nu erau prea comode ele constituind
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ARESTARE!! Deosebit de geroasă iarna anului 1976 continua să persiste, obligând mercurul termometrelor să coboare, să tot coboare. În aceste condiții meteoroligice Tony Pavone nu Întreprinse nimic, de fapt Încă nu se hotărâse ce anume, deoarece datorită gerului polar nu se Încumetase să iasă prea mult din casă și, nici la telefon nu Încerca să Întreprindă unele investigații, convins fiind de insuccesul unui asemenea Încercări. În câteva rânduri cumpără bilete la teatru dar, spre dezamăgirea lui nu realiză mare lucru: În marea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ne având la dispoziție valută indigenă: florăreasa i-l făcuse cadou. Trecu mai mult de două ore, timp În care scotoci cu privirea tot ce era de văzut. Nu se Îndura să se Înapoieze acasă. Ce să facă? Să se Încumete să exploreze terenul către centrul orașului ori să continue să admire agitația specifică a unui asemena loc de desfacere a produselor particulare, unde uneori te puteai amuza copios. Renunță la ambele alternative În favoarea unei curiozități ce-i Înfierbântă sângele, zărind
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
putere...!” Lct.Col.Tudose Ion holbă ochii la el. „Așa dar mă ameninți...?” - ridică el vocea strivind cu Îneverșunare mucul de țigară. Îl mai privi câteva secunde zâmbind În zeflemea. Ai haz, excrocule...! Pentru un „Nimeni”, ca tine cineva se Încumetă să acuze ori să trimeată În judecată un Colonel atotputernic...? Nu-ți face iluzii...! Totuși...- se gândi el puțin, aprinzând o nouă țigară desigură tot americană apreciez inteligenta care știe să lucreze fără a lăsa urme. După cum desigur ști-i
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pună fragmentele din nou laolaltă? Ei bine, doctore Lal, nu sunt sigur la ce poate folosi această examinare sau dojană. Nu e ca și cum aș fi sigur că ființele umane pot fi controlate la orice nivel de complexitate. Nu m-aș Încumeta să jur că omenirea era guvernabilă. Dar Wells era Înclinat să creadă că era. A crezut, mai tot timpul, că civilizația În minoritate putea fi transmisă marilor mase și că erau posibile condiții ordonate pentru acest transfer. Condiții decente, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
e nici o speranță; totul s-a șters, valurile au venit, au trecut, înotătorii de excepție de altădată au murit înecați deoarece s-au văzut nevoiți să înoate în mocirlă, n-au rezistat. Se nasc și acum dar nu se mai încumetă, iar cei care păzesc malul așteaptă, vicleni, făcând pe salvatorii, ziua când nu se vor mai naște înotători. Și eu mă aflu mai departe în slujba unei aberații pentru că e una cu puterea, iar înotătorii nu vor mai îndrăzni, dezorientați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Într-o vreme când nu era lucru rar să dai nas în nas cu lei fioroși în regiunea Fès, mi s-a întâmplat să regret că nu aveam „piatra“ asta la îndemână; numai că nu cred că m-aș fi încumetat să mă apropii îndeajuns de acele fiare pentru a le pune talismanul pe coamă. Oamenii evlavioși consideră asemenea credințe și practici drept contrare religiei, dar propriii lor copii poartă adesea amulete, căci acești oameni de treabă cu greu izbutesc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de acest lucru, însă Astaghfirullah se împăcase cu situația. Pentru el, căutarea cu orice preț a ideilor noi era un viciu; important era să te conformezi învățămintelor Celui-de-Sus așa cum au fost ele înțelese și comentate de cei vechi. „Cine se încumetă să pretindă că se află mai aproape de Adevăr decât au fost Profetul și însoțitorii săi? Dacă musulmanii au pierdut din putere în fața vrăjmașilor lor, este pentru că ei s-au îndepărtat de la calea cea dreaptă, pentru că au lăsat să le fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
care-l purta cu o anume bonomie. Cu mai multă politețe decât de obicei, unchiul meu l-a întâmpinat la capătul străzii și, în tot cursul reuniunii, cei de față s-au mulțumit să-i pună întrebări fără a se încumeta să discute cu el sau să-i pună la îndoială răspunsurile. Este adevărat că problema, așa cum o punea el, cerea o profundă cunoaștere a Legii și a Tradiției, dar și un mare curaj în interpretare: a accepta ca sute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
își vor regăsi casa, culoarea pietrelor ei, miresmele grădinii ei, apa fântânii ei, intacte, neschimbate, ca în visele lor. Ei trăiesc astfel, vor muri astfel, și fiii lor vor face la fel după ei. Poate că va trebui să se încumete cineva să le spună că trebuie să privească înfrângerea în față, poate că va avea cineva curajul să le explice că, pentru a te ridica, trebuie mai întâi să admiți că ești căzut la pământ. Poate că va trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]