1,396 matches
-
capul în mîini, simțindu-se deprimat și prostit. Răspunsul pastorului era mai precis decît se așteptase și se simțea prins în capcană. Deși puteau fi invocate multe contraargumente, singurul care-i veni în minte a fost: — Dar cucii? Pastorul păru încurcat. — De ce a făcut Dumnezeu cucii astfel încît să poată trăi doar dacă-i omoară pe puii de sturz? Și ei au dat lumea pe mîna Diavolului? Sau asta au făcut-o sturzii? Pastorul se ridică în picioare și zise: — Viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
căpătă o expresie blîndă de milă involuntară, și văzînd-o, el se umplu de ură care i se întipări pe chip, într-o expresie de ferocitate implacabilă, și nu i se șterse chiar în clipa în care emoția păli. Kate păru încurcată, apoi clătinînd din cap se întoarse spre niște prietene care trăncăneau. în seara aceea, Thaw îi dădu „Cartea lui Iona“ lui Ruth, fără să simtă nici o bucurie, și apoi stătu ursuz lîngă patul maică-sii. — Știi ceva, Duncan? îi zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
facultății de medicină. O să iau legătura cu el. — Vă mulțumesc, domnule, spuse Thaw ridicîndu-se în picioare. Cîteva schițe în sala de vivisecție sînt necesare în această etapă. — Sala de disecție. — Poftim? — Ai spus sala de vivisecție. — Așa? scuze, zise Thaw încurcat. Se întoarse în fugă în clasă, pentru a-și consuma euforia. McAlpin stătea la șevaletul de lîngă ușă. Thaw se opri și-i zise în șoaptă: — Peel îmi permite să fac schițe în sala de disecție a universității. — Bun! Bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
noi. Nu știu despre ce e vorba, dar presupun că va aștepta pînă ce-l vom asculta pe invitatul nostru? Sludden se uită la Grant, care dădu din umeri. — îl invit pe Lanark să ia cuvîntul. Lanark se ridică oarecum încurcat. — Nu prea știu, zise el, ce să spun. Nu sînt patriot. Nu-mi place orașul Unthank, îmi place soarele. Am venit aici pentru că mi s-a spus că Unthank va fi ras și înghițit în cîteva zile, și toți care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
m-ați chemat! — Ba da. Jack s-a dus în turlă cînd ai început tărăboiul și te-a strigat din josul scării, dar n-ai vrut să cobori. Nu mi-am dat seama că m-a strigat Jack, spuse Lanark încurcat. — Te-ai îmbătat? îl întrebă Rima. — Bineînțeles că nu. Nu m-ai văzut niciodată beat. — Poate, dar de multe ori te porți de parcă ai fi. Și Ritchie-Smollet zice că a dispărut o sticlă de lichior din bucătărie. — Plec, zise Sludden
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
El se întinse pe pat, simțindu-i lipsa, și adormi. Fu trezit de Alexander care plîngea, așa că-i schimbă scutecul și-l duse la bucătărie. Jack și Frankie mîncau la masă. — Salut, pasionalule, ce face Rima? Lanark o privi lung, încurcat și obrajii i se înfierbîntară. — S-a dus să se plimbe, murmură el. Băiatul are nevoie de lapte. O să-i pregătesc eu un biberon. Lanark cutreieră bucătăria șoptindu-i tot felul de absurdități lui Alexander, pentru că simțea o durere înfiorătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Sandy? întrebă Lanark cu răceală. — Cine-i Sandy? — Fiul meu. Iluzionistul se holbă la el și zise: — Tu nu ai fiu. Am un fiu pe care-l cheamă Alexander și care s-a născut în catedrală. Iluzionistul, cu o expresie încurcată, căută printre hîrtiile din pat și, în final, luă una și zise: — Imposibil, uită-te aici. Am sumarul celor nouă sau zece capitole pe care nu le-am scris încă. Dacă-l citești, vei vedea că Rima n-are timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lui Lanark era cela mai numeros. Odin, morocănosul cu față rozalie, veni și-l întrebă: — Ai avut noroc cu Alteța Sa Regală? — Deloc. De fapt, mi-a zis că nu-i rege, ci iluzionist. — Probabil că tineretul consideră lumea modernă foarte încurcată, zise Powys bătînd-o pe Martha patern pe braț. Atît de mulți celibatari au nume diferite și atît de mulți oameni diferiți au același nume. Uită-te la Monboddo. Toți am cunoscut doi Monboddo, și următorul va fi mai mult ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
teoretice, pe cât de strălucite, pe atât de viclene, în timp ce gândirea poetică, abătută din matca ei mută, se istovea bătând în maluri sterpe. În perspectiva mea, revanșa generală, străveche maladie a mentalului, înlocuia pe lume miracolul poetic. Dar s-o lăsăm încurcată... Spun toate astea poate ca să motivez de ce, în scurta perioadă pe care o am în vedere aici, căzusem pradă unei puternice alergii la scris, lipsindu-mă astfel de un puternic auxiliar eliberator. Deprinderile scriiturii, altădată stimulatoare măcar din punct de
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ar trebui să treci pe acolo. Ea îl împinse spre ușa prin care dispăruse Enro, dar Gosseyn avea din nou comenzile. O reținu. Fusese frapat de numele ei. - Există vreo legătură, zise, între această Nirenă și vechea capitală Nirena? Păru încurcată. - Adineauri leșinai și acum pui niște întrebări inteligente. Caracterul dumitale este mai complex decât ar sugera-o înfățișarea. Ei, dar acum, grăbește-te. Trebuie. - Ce sugerează înfățișarea mea? întrebă Gosseyn. Ochii reci și gri îl studiau. - Dumneata ai vrut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
să facă pe cocheta cu servitorii masculi. Reveni la Yanar și se hotărî. Irevocabil, fără apel, fără prietenie. Se apropie de el, încet, atent să nu facă zgomot. Prezicătorul își ridică ochii și-l văzu că se apropia. Se foia, încurcat, în fotoliu, dar rămase la locul lui. Părea nefericit. Gosseyn consideră că era semn bun. Cu excepția celor care se aflaseră în contact cu Discipolul, nici unul dintre acești prezicători, nu cunoștea tensiunea penibilă născută din imposibilitatea de a scruta viitorul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
umane păstrează o afecțiune trainică pentru locurile de baștină. Dincolo de reușitele lui Enro, de învelișul acestui om ale cărui cuvinte erau lege pentru nouă sute de mii de nave de război se ascundeau toate reacțiile unui sistem nervos uman. Atât de încurcate erau în anumite cazuri, încât abia puteau fi identificate ca umane. Totuși, acest om fusese un copil, un copil născut pe Gorgzid. Și atât de tare era această legătură încât această planetă ajunsese capitala Celui Mai Mare Imperiu. Un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
de băut. În seara în care Ghazal se întoarse cu numărul socrului ei, din Tabriz, afganul stătu nemișcat ca o piatră, dar părea că pricepe ce își spuneau. Ghazal nu îi mai vorbise de mult rudei ei și era destul de încurcată. Bătrânul ervad o recunoscu și-i răspunse la telefon cu blândețe, ungându-i urechea cu politețurile taruf-ului lor de persani dintr-o stirpe veche: — Saretoun dard nakoné, zise nora. — Rouyé mahetan ra miboosim, îi răspunse. — Ekhtiar darin. — Pahtoun ra mibossam
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
vom eși Și pe drum vom întîlni Săraci, femei și bărbați Cîte-o liră să le dați, De poteră să-ntrebați, Potera să mi-o aflați, După dânsa să plecați, Cot la cot să mi-o legați, Să-i lăsăm așa-ncurcați, Până vom intra-n Carpați. Și tot astfel să urmați Să putem să fim scăpați, Și să fim neurmăriți De femei și de bărbați. Vom intra-n munții Carpați, Munți de stâncă și de piatră, Isvoarele nu mai seacă Și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
iuțeală un cornet. Deșertă înăuntru coșulețul cu fursecuri și un pumn de migdale și i-l întinse. ― N-o să vă fie prea greu, domnule maior, nu-i așa? Vreau să știe că m-am gândit la el. Își frânse degetele încurcată. Am fost extrem de contrariată zilele trecute... L-am întîlnit în câteva rânduri chiar aici pe stradă. Alaltăieri, nu înțeleg cum s-a întîmplat, m-am întors brusc și l-am văzut. Am avut sentimentul că mă evită... O impresie, acum
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
la gât. ― Aiureală! Se strîmbă: Cel mai analfabet grafolog va simți imediat falsul. Caută altceva, cucoană! ― Dar m-ați înțeles greșit, făcu bătrâna ușor vexată. Vom bate scrisoarea la mașină. El însuși obișnuia să-și rezolve astfel toate lucrările. Zâmbi încurcată: Ați uitat cât vă enerva țăcănitul? Când aruncați cu papucii în ușă... Nu mai așteptă răspunsul și luă o foaie de hârtie așezînd-o în mașină. Grigore Popa râse scurt. ― Ești vesel, domnule! constată sculptorul. Celălalt își strânse buzele. Expresia i
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
trăgîndu-și lațele. ― Idem, tinere! făcu Popa clătinând degetul în aer fără să miște mâna. Râse sardonic: în general, vreau să-l văd pe ăla care mai bea ceva în casa asta... Melania Lupu îl privi cu luare aminte. Coborî pleoapele încurcată: ― Îmi pare rău că te-am deranjat, domnule Matei, poate că dumnealor au dreptate. Nu e cel mai potrivit moment. Sculptorul rămase descumpănit, apoi ridică din umeri: ― Duceți-vă dracului! Scoase dopul și duse sticla la gură. Brusc, se răzgândi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Cristescu zâmbi. ― Tocmai mă întrebam... ― Vai, pe mine mă așteptați? De ce nu mi-ați spus? Îmi pare extrem de rău. Bătrâna înaintă cu pași precipitați. Remarcă privirea lui Azimioară și-i întinse farfuria. ― Vă rog să serviți. Sânt proaspete. Locotenentul refuză încurcat. Pretextă ceva în legătură cu silueta. În fond, nu suporta prăjiturile preparate pe bază de untdelemn: gogoși, minciunele, checurile economice cu parfum de floarea-soarelui... Nevastă-sa gătea ca la carte, rețete sofisticate cu migdale și alune trase în ciocolată, cu glazuri sticloase
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Panaitescu? Am impresia că visez! Căută ochii maiorului. Pentru numele lui Dumnezeu! Ce se întîmplă? ― Nu știu, însă ceva se întîmplă, iar vecinii dumneavoastră se dau peste cap să ascundă acest "ceva". ― Îi suspectați de crimă? ― Vă surprinde? Vâlcu privi încurcat. ― Evident. Nu mi-i pot închipui pe Melania ori pe bătrânul Popa cu un cuțit în mână sau... ― Panaitescu a fost otrăvit. Dacă ați avut în vedere considerentul de vârstă, mă rog forță fizică, obiecția cade de la sine. ― Și Valerica
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
gigant într-o adevărată jerbă incandescentă, de parcă ar fi fost un ecran de energie. Dar, cu ochii micșorați observă că, după atac, uriașul păși îndărătul unei clădiri înalte și se ghemui acolo cînd reveni la atac distrugătorul. În fața acestei situații încurcate, nava se abținu de la deschiderea focului. Se întoarse peste un minut, însoțită de alte două distrugătoare, dar uriașul era mult mai departe, lăsînd în urma lui o dîră de distrugeri, un șir de clădiri dărîmate. Ridică un mic atelier și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
odată pietroși, cu siguranță, dar cu timpul își mai pierduseră din obrăznicie, fără să-și piardă și provocarea tulbure pe care o aruncau bărbaților. Tăceam stânjenit. Vroiam să-i cer din nou scuze, îmi căutam cuvintele, ea aștepta și, văzîndu-mă încurcat, mi-a zâmbit. Ea sau destinul care vroia să mă scoată din încurcătură. Zâmbetul Martei m-a făcut să uit de scuze. Am rămas în lumină, cu ochii la rochia ei de cânepă desfăcută la piept și simțeam o căldură
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
i-am explicat însă ce căutam acolo, a rămas pe gânduri. M-a privit bănuitor, încruntîndu-și sprâncenele. Nu-l anunțase nimeni că vin. ― Stai aici, zise, și a intrat în clădire, de unde, după o vreme, s-a întors și mai încurcat. N-am găsit-o pe Moașa, nu pot să-ți dau drumul. ― Moașa? m-am mirat eu. Ce nevoie aveți de moașe aici? Nu e un azil de bătrîni? ― Nu e moașă, râse portarul. Dar așa îi zice. Și ducîndu-și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și mai rău. Am pornit din nou spre administrație cu gândul să cer o cameră mai ferită, unde să nu mai fiu la discreția bătrânilor pisălogi. Filip reușise să-mi strice ziua. Văzîndu-mă, Arhivarul a început să-și tot fixeze, încurcat, ochelarii pe nas. I-am spus ce se întîmplase. El dădu înțelegător din cap. ― Știți cum sânt bătrânii, mă consolă. Pe urmă, pe un ton îndatoritor, mă încredință că nu exista o cameră mai luminoasă, ceea ce mă determină să renunț
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cu nimeni. Locuia tot singur într-o cămăruță în care încăpea doar un pat. Ideea mi-a venit pe loc. "Domnule Vecu, i-am zis, n-ai vrea să scrii un epitaf pentru această piatră funerară?" Vecu m-a privit încurcat, mirat și speriat parcă de întrebare. "Bine", bolborosi el în cele din urmă și se îndepărtă cu capul vârât între umeri, încrucișîndu-se cu Aristide. Acesta, stropit de noroi și ținând o pușcă de vânătoare pe umăr. mi-a strigat de la
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
singur l-a speriat. Am așteptat să-i crească panica, să-și scoată din buzunar punga de tutun și să-și umple, cu degetele tremurătoare, pipa. Abia atunci l-am admonestat: "Unde crezi că te afli aici? La un bar?" încurcat, speriat, îngrozit, și-a vârât pipa în buzunar. După care m-a privit disperat. Nu știa ce să facă acum cu mâinile. Ochi lui deveniseră rugători. Până la urmă l-am achitat și pe el. Într-o noapte, mi-am închipuit
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]