1,011 matches
-
poate fi nici (doară) singulară pentru că, de ar fi așa, "nu ar exista în ea (în esența respectivă) decât unul singur". Cum rezolvă Caragiale problema? Păi într-un mod practic: managerul berăriei știe că atunci când dumnealui zice ceea ce s-a îndatorat să zică, nu mai e nimic de adăugat, și că atunci când Mitică bea bere chiar asta face. E adevărat că, vorba lui Budai Deleanu, prin singular se întrevede universalul, așa că vezi bine: prin Mitică "să înțăleg ș-alții carii tocma
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
apolitizez după ce ani de zile am activat în sens opus. A trecut vremea în care, fără rușinări inutile, apucat-am taurul organizațional de coarne, și am mers "pe sate", în orașele și orășelele patriei, să discutăm, să îndoctrinăm, să ne îndatorăm față de te miri cine, să convingem prin munca de la om la om. Așa am fost eu la PAC, după ce înainte fusesem eu la AC. Tare conștiincios mi-am îndeplinit ceea ce trebuia îndeplinit și am rămas ca atare, ca soldatul acela
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
regulat, nu se poate verifia și să se înapoieze d-lui director M. Eminescu, spre a forma un compt regulat conform legii comtabilității statului. Prin adresa Curții cu N-o 4251/77 către Ministerul Cultelor și Instrucțiunei Publice cere ca să îndatoreze pe d-l M. Eminescu a-și forma un compt regulat; însă Ministeriul, prin adresa sa cu N-o 13487/77 și înregistrată la N-o 5672/77, face cunoscut Curții că d-l M. Eminescu nu mai este în
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
să cuvin spre folosul mănăstirii”. Cum se vede, vodă are grijă doar de „sfânta mănăstire”, dar despre nevoile țăranilor de pe moșiile mănăstirii nu spune nimic. łăranii erau năpădiți de nevoi, ba de una, ba de alta... De multe ori se îndatorau la mănăstire punând zălog cine știe ce lucruri. Se întâmpla însă ca din nenumărate pricini îndatoratul să nu-și poată răscumpăra zălogul la soroc. Vodă este neiertător. Grigorie Alexandru Ghica voievod cere la 28 aprilie 1777 epitropului mănăstirii Socola „ca să aducă zăloagile
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
care o Otilie din alte vremuri, însă cu privirile blânde, în rochie cu panier și cu un mare zuluf căzut peste umăr ținea de braț un bărbat gras, și el cu ochii Otiliei.) Dar papa mă iubește, și apoi... e îndatorat să aibă grijă de mine, fiindcă mama i-a dat o mulțime de bani, fără nici un act, pe care papa i-a vârât în afacerile lui... Dacă nu murea pe neașteptate mama, ar fi fost altfel... Papa voia să mă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dat cinci franci pentru trăsură, să mi-l aducă pe Iorgu aici, și-l aștept de trei zile. Măgarul! Mă vinde dușmanilor! Hai acuma acolo! Să mergi cu mine acolo! - Unde? - La Iorgu! Felix primi cu bucurie propunerea, satisfăcut să îndatoreze pe acela în care vedea un tată al Otiliei. Își puse alte haine, îndreptă cravata roasă a lui moș Costache și ieșiră. Fiind cam departe, întrebă pe bătrân dacă nu vrea sa ia un tramvai sau o trăsură, Dar moș
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și, cu toate acestea, se încredințase că nimic nu fusese adevărat. Era sau nu așa cum vedea, Otilia înfățișa nu mai puțin femeia lui ideală. Trebuia să creadă în ea, iar dacă fata i-ar fi dezmințit mai târziu iluziile, era îndatorat să-i cultive imaginea, în gol, ca o simplă posibilitate a existenței. Trebuia să facă neapărat acest exercițiu de statornicie și devotament, spre a-și controla și exercita puterea sufletească. Trebuia să rămână cast până când fapta cea mare a existenței
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
puțin peste. Sau chiar cu două - 3 - 5 - 10 milioane. Când pui cap la cap toate dările către stat, ca să aveți voi cu ce vă plimba și să vă meargă mintea bine când ne coaceți alte dări, afli că te Îndatorezi pe cel puțin o lună Înainte. Ce să mai spunem de mâncare ? Aia nu mai este necesară, pentru că se recomandă silueta cât mai uscată acum, sau chiar scheletul. Vrei să mai caști gura să mai ceri cumva și medicamente ? De unde
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
frapat vorbele dumneavoastră, pentru că ele constituiau o excepție față de opinia curentă. Rămâne ceva după ce, clătinând a îndoială din cap, îndepărtezi lauda ce nu s-ar fi cuvenit să o auzi ? Rămâne, da, o complezență ușor jenată (de parcă te-ai fi îndatorat), o neplăcută senzație că celălalt ți-a smuls hainele și îți contemplă goliciunea necuviincioasă... Profesorul întinde mâna spre pomieră după alt plic ; pe marginea scrumierei, țigareta arde singură. Un firișor de fum cenușiu-albăstrui se ondulează deasupra gheridonului. — Nu îmi pare
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
aduce... insistă Sophie. De pildă, văzându-ți de mai multe ori comportarea, m-am întrebat : oare de ce acest domn se străduiește într-atât să-și mulțumească toți cunoscuții ? Ce rost are să-ți arogi obligații pentru persoane față de care nu ești îndatorat ? Și, în schimb, ești în defect față de cei care... Sophie își face vânt cu evantaiul și privește ușor încruntată stampa lui Rubens cu fiicele lui Leucip, de parcă acolo s-ar afla misterul pe care vrea să-l pătrundă. — Față de cei
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
guvernator al Nicopolei și fost domn al Smirnei, anume Djuneid, care tocmai din cauza asta căzuse în dizgrația lui Mohamed, era proscris și menit a i se tăia capul, dar fugise tocmai la vreme dincoace de Dunăre în Valachia, unde se îndatoră cu jurământ pretendentului de a-l ajuta cu credință și de-a cuceri efectiv împărăția. Mohamed [î]l declară public pe pretendent de un amăgitor de rând, de vreme ce moartea adevăratului Mustafa se dovedise de mult și fără nici o îndoială prin
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
bău niște scotch. — Făcînd abstracție de ce a făcut pentru mine, Pierce este un adevărat om al Renașterii. Printre altele, se ocupă de chimie, știe judo și are mare grijă de corpul lui. Îi place ca femeile frumoase să-i fie Îndatorate. A avut o căsătorie ratată și o fiică moartă de foarte tînără. Este extrem de cinstit cu fetele lui și ne permite să ne Întîlnim doar cu bărbați manierați și bogați. Se poate spune că suferă de complexul mîntuitorului. Pierce iubește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
căci e o emanație radioasă a fibrelor ei, sau, poate o rază de lună care, printre norii fugari, poleiește cu lumină (I, p. 191). Instrumentul muzical îi servește regelui la invocarea ajutorului divin al lui Apollon, zeul care-i este îndatorat pentru primirea caldă făcută lui odinioară când a fost trimis de Zeus să slujească timp de un an un muritor drept sancțiune pentru uciderea ciclopilor. Casa părintească de unde Admetos nădăjduiește o clipă că i-ar putea veni salvarea îi apare
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
va merge pe urmele celuilalt, vor ajunge amândoi la destinație fără a mai fi siliți să apeleze la asistența perfidă a nemuritorilor. Întrezărind soluția salvatoare, eroul se bucură că nu mai e constrâns să înfăptuiască un omor care l-ar îndatora pe vecie zeilor : Oracol blestemat ! Nu mai am nevoie de tine. Nu mai sunt nevoit să te cumpăr cu prețul înspăimântător al unei crime (III 1). El realizează la timp că remediul indicat de oracol e unul înșelător și pervers
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
va deveni o obligație: toți cei care vor fi tentați să-și ascundă apartenențele, apucăturile, starea sănătății sau nivelul formației vor fi a priori suspecți. Creșterea longevității va aduce puterea în mâinile celor vârstnici, iar aceștia vor alege să se îndatoreze din ce în ce mai mult. Statul va intra într-un fel de eclipsă, lăsând întreprinderile și orașele în prim-plan. Hipernomazii vor conduce un imperiu fără un teritoriu anume, fără centru, deschis: un hiperimperiu. Nimeni nu va mai fi loial decât față de sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
domină pe negustori; soldații spanioli capătă solde tot mai mari, fără ca Spania să producă textilele, bijuteriile și armele pe care aceștia și le doresc - așadar ele trebuie importate din Țările de Jos și din Italia. Se declanșează inflația, Castilia se îndatorează, moneda se depreciază, bancherii părăsesc piețele financiare de la Madrid și Sevilia, care dau faliment în 1557; apoi este rândul celei de la Lisabona, în 1560. Anvers este antrenat și el în crahul spaniol. Atlanticul nu mai este îndeajuns de sigur pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
cărțile de credit. Familiile americane vor fi nevoite să-și vândă locuințele cu care și-au garantat împrumuturile; prețul tranzacțiilor imobiliare va scădea masiv; piramida creditului care are la bază valoarea locuințelor americanilor se va prăbuși. Familiile care s-au îndatorat vor ajunge insolvabile. Companiile de asigurări vor pretinde plata primelor de asigurare. Statul federal va fi incapabil să vină în ajutorul celor mai slabi, fiind el însuși paralizat, ca de altfel întregul sistem financiar american. Ritmul producției se va încetini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
tot în numele lui Victor, uneori cu fraza „la tema asta te-a ajutat puțin și fratele, nu-i așa ?”. în general, la acest tip de semireproș eu nu îndrăzneam să spun „nu, nu-i adevărat”, întrucît întreaga noastră familie era îndatorată lui Victor. nu știu cum se constituise această certitudine difuză, dar toți vedeam în existența lui Victor un dar divin, o formă de generozitate din partea naturii, un cadou al destinului. toată familia noastră, altfel spus bunicii, cei trei unchi și cele patru
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
și Dudley conversau vioi, iar Ellis îi aruncă o privire încruntată, care se traducea prin „Să trecem la treabă”. Încuviințarea lui Loew îi semnala că răceala lor era doar temporară. Mal se gândi: ar trebui ca el să-mi fie îndatorat, iar acum îi sunt eu dator. Ridicând pixul ca să ia notițe, simți cum îi zvâcnesc încheieturile degetelor. Știa că Loew avea dreptate. *** După incidentul cu Celeste se urcase în mașină și mersese fără vreo țintă anume până când mâna a început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
streine. Guvernul Imperial și Regal are deci onoarea să propuie ca Congresul să binevoiască a hotărî: 1. Durata ocupației principatului Bulgariei de trupele imperiale ruse este fixată la șase luni de la data concluziunii păcii definitive. 2. Guvernul imperial rus să îndatorează a termina într-un răstimp ulterior de două sau trei luni, sau mai curând de se va putea, trecerea trupelor sale prin România și evacuarea complectă a acestui principat. 3. Dacă, în contra oricărei previziuni, la expirarea termenului de șase luni
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
deținere a bunului. Cu cât suntem proprietari de mai multă vreme, cu atât ne vindem casa în condiții mai puțin bune. Iluzia monetară poate de asemena influența calculele în momentul în care alegem dacă să fim chiriași sau dacă ne îndatorăm cu rată fixă pentru a fi proprietari ai locuinței. Ea îi poate descuraja pe cumpărătorii potențiali care uită că polițele unui credit imobiliar vor deveni din ce în ce mai mici în termeni reali. Efectele asupra cumpărătorului și vânzătorului sugerează astfel că inflația are
[Corola-publishinghouse/Administrative/1954_a_3279]
-
Holocaust Memorial Museum, Biblioteca Publică din New York, secțiunea Performing Arts, Biblioteca Publică din New York, secțiunea Dorot Jewish, și către întregul personal al bibliotecii New York Society. Printre sutele de persoane care mi-au dăruit cu generozitate din timpul lor, le sunt îndatorată în special Lizei Bennett, lui Greg Gallagher, Nancy Hathaway, Nimet Habachy, Joan Leiman, Ralph Melnick, Arthur Rosenblatt, Fred Smoler, Michael Schwartz, Sharon Stein și lui Marie Stoess. Vreau de asemenea să îi mulțumesc lui Richard Snow și lui Fred Allen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
îi datora Zaza în subsolul Alcazarului porecla de prințesă și pasiunea durabilă a bătrânului prinț, pasiune ce sfârșise aproape legitim, cu pactul paternității și al unui testament. Testamentul urmărit de moștenitorii frustrați prin procese nesfârșite, în timpul cărora mama lui Maxențiu îndatorase tot ce avea ca să câștige printr-o sentință târzie. Nu! Mama lui nu-i îngăduise odihnă, deși el fusese un copil pornit spre jocuri pacinice. îl purtase din vreme cu ea la curse, la teatru, la supeuri, în voiajuri, pretutindeni
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
iar luna dinainte nici să nu fi existat. El trebuia să se miște. Câtă vreme nu se oprea, nu i se putea Întâmpla nimic. Ploua. Uneori putea să-și imagineze marea. Străbătea În viteză orașul tăcut. Mulțumiri Îi sunt profund Îndatorat lui Nicholas Pearson, cel mai sensibil și mai Înțelept editor pe care și-l poate dori un scriitor; cu ajutorul lui am depășit numeroase furtuni. Mulțumesc, de asemenea, tuturor celor de la Fourth Estate și HarperCollins din Întreaga lume, În special lui
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
nedespărțite. E liniște în trup și-n suflet. Pașii se rostogolesc pe caldarâm. Mica făptură se îndreaptă cu pași îndârjiți spre „azilul sufletelor”. Aici n-o mai așteaptă nimeni. Prietenii ori au plecat ori s-au emancipat ori s au îndatorat. Din spatele scenei, rânjind, păpușarul mânuie semeț o marionetă cu brațe mai puternice, cu sforile mai tari, cu chip mai impasibil. Apoi, se retrage mulțumit și își numără banii. Cândva își va spune și el poveste în fapt de seară, dar
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]