3,404 matches
-
îi este tăiată. Privi la ceas. Era deja ora patru după amiază. Mai avea la dispoziție patru, maxim cinci ore de lumină, timp în care trebuia să ajungă înapoi la mașină. Ca să ajungă aici, îi trebuise tot atât, deci avea îndeajuns timp să coboare, mai ales că acum urma să meargă la vale. Știa cu aproximație direcția din care venise. Urcase aproape drept pe coasta muntelui și, cu excepția porțiunii când mersese de-a lungul răriturii din pădure, deplasarea sa fusese perpendiculară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ele fuseseră zămislite, Încît aproape nu mai avea cum desluși două femei, două vise, ci doar una singură, pe Priska lui cu ochi migdalați, pe Priska de acum și dintotdeauna, nălucirea ei Îl umplea de bucurie și parcă Îl Întrema, Îndeajuns să-l dezmeticească din oda somnului, dar nu Îndeajuns să-i miște mădularele sleite, și se Înfiora de gîndurile sale, de cum răsucea firul amintirilor, care-i redeșteptau toate cele petrecute Înaintea acelui somn. 5. Și văzu lucirea făcliei care, aidoma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
desluși două femei, două vise, ci doar una singură, pe Priska lui cu ochi migdalați, pe Priska de acum și dintotdeauna, nălucirea ei Îl umplea de bucurie și parcă Îl Întrema, Îndeajuns să-l dezmeticească din oda somnului, dar nu Îndeajuns să-i miște mădularele sleite, și se Înfiora de gîndurile sale, de cum răsucea firul amintirilor, care-i redeșteptau toate cele petrecute Înaintea acelui somn. 5. Și văzu lucirea făcliei care, aidoma unui astru, ardea deasupra capetelor lor, sub bolta grotei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
jertfa eroilor. Poate folosi ca model.41 O obligație în plusă pentru învățători era pregătirea militară a tineretului sătescă - premilitarii - despre care, în treacăt fie zis, n-a avut niciun fel de urmare în ducerea războiului. Nu s-a spusă îndeajuns: armata română a intrat nepregătită în război, și în primul și în al doilea, dar vina n-o au învățătorii! Activitatea premilitarilor, elevilor, cadrelor didactice s-a concretizat în amenajarea unui parcă „Dumbrava eroilor”, lâng drumul principal din care, pe
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
inelarul. Degetele Îi miroseau a scorțișoară. Am Înghițit În sec, simțind cum pulsul mi-o luase la sănătoasa și mulțumind divinei providențe că nu existau martori oculari care să asiste la aprinderea rușinată a feței mele, care ar fi fost Îndeajuns pentru a aprinde o havană de la o palmă distanță. 3 În după-amiaza aceea cu ceață și burniță, Clara Barceló mi-a furat inima, răsuflarea și somnul. La adăpostul luminii fermecate din Ateneu, mîinile ei au scris pe pielea mea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ora opt și se spovedea de cel puțin trei ori pe săptămînă. Don Gustavo, care se declara agnostic (ceea ce Bernarda bănuia că e o afecțiune respiratorie, ca astmul, Însă pentru domnișoriă, susținea că era matematic imposibil ca servitoarea să păcătuiască Îndeajuns pentru a menține un asemenea ritm de spovedanie. — Tu ești bună ca pîinea caldă, Bernarda, spunea el, indignat. Oamenii aceștia care văd păcate pretutindeni sînt bolnavi cu sufletul și, dacă mă silești s-o spun, cu intestinele. Starea de bază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
mult, cred. Mama a plecat În America de Sud, unde s-a recăsătorit. Cu tatăl lui, după cîte știu, nu vorbea de cînd plecase la Paris. — De ce nu? — Ce știu eu? Oamenii Își complică existența, ca și cînd n-ar fi deja Îndeajuns de complicată. Știți dacă mai trăiește? — Sper că da. Era mai tînăr decît mine, numai că eu ies puțin și de cîțiva ani nu mai citesc anunțurile mortuare, fiindcă toți cunoscuții cad ca muștele și adevărul e că, de fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
inflația, Castilia se îndatorează, moneda se depreciază, bancherii părăsesc piețele financiare de la Madrid și Sevilia, care dau faliment în 1557; apoi este rândul celei de la Lisabona, în 1560. Anvers este antrenat și el în crahul spaniol. Atlanticul nu mai este îndeajuns de sigur pentru tranzitarea comerțului mondial. Singurul port mediteranean disponibil, Genova, unde se află și prima piață a aurului, va deveni pe la 1560 noua „inimă”, pentru ceva mai mult de o jumătate de veac. Este ca și cum Ordinea economică ar ezita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
inimă”, un oraș sau o regiune trebuie să fie cel mai important nod de comunicații al momentului și să fie susținutîă) de o foarte puternică zonă agricolă și industrială. De asemenea, „inima” trebuie să fie capabilă să creeze instituții bancare îndeajuns de îndrăznețe pentru a se încumeta să finanțeze proiectele unei clase creative, să pună în aplicare tehnologii noi, care să permită transformarea celui mai frecvent serviciu al momentului în obiect industrial. în sfârșit, trebuie ca „inima” să fie capabilă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
vor fi într-o zi gata să fie îndreptate împotriva anumitor grupuri etnice. Nanoroboți de dimensiuni microscopice, grey goo, vor efectua misiuni de supraveghere discretă și vor ataca celulele corpului dușmanului. Apoi, când tehnicile de clonare animală vor fi progresat îndeajuns, aceste misiuni vor fi încredințate unor animale clonate, unor bombe vii, unor „himere”. Aceste arme nu vor fi elaborate numai în laboratoarele militare ale țărilor mari, ci și în cele ale unor mari firme, ale unor „întreprinderi-circ”, care, de altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
o marină militară și comercială suficient de puternică. Nu a știut să dea prioritate dezvoltării unui port, deși bazinul agricol și industrial adiacent ar fi putut s-o facă să devină „inima” Mării Negre. Țară agricolă, România nu s-a pregătit îndeajuns pentru întoarcerea la nomadism. în sfârșit, ea nu a reușit să formeze, să suscite și nici să primească o clasă creativă suficient de numeroasă: nu a pregătit niciodată destui marinari, ingineri, cercetători, întreprinzători, comercianți și industriași; nu a atras niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
indicase sub numele de Marcello, medicul. Dintr-o dată, dădu uitării mânia. - Mulțumesc că m-ai prevenit, Îi răspunse, pornindu-se către el. Avea senzația că, Într-un fel, omul Îl aștepta. - Cred că te cunosc, Îi zise când se apropie Îndeajuns, salutându-l cu o ușoară plecăciune. - Și eu te cunosc pe domnia ta, messer Alighieri. După faima dumitale, dacă nu personal, răspunse bătrânul, plecându-și fruntea la rândul său. - Uneori faima aleargă mai iute decât pașii. Dar pașii dumitale, ce i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
oboseală. Se ridică din pat cu mintea Încă Învolburată, stăpânită de imaginile din vis. Deschise larg poarta chiliei și ieși În portic, respirând cât Îl țineau plămânii. În aerul după-amiezii Începea să se simtă ceva din umezeala nopții, dar nu Îndeajuns pentru a stăvili văpaia soarelui, ce trona sus pe cer. Obișnuita animație a străzilor, dincolo de zidul mânăstirii, ajungea supărătoare până la urechile sale, amplificată de ecoul zidurilor. Văzu că străjerii se adunaseră sub poarta deschisă, uitându-se la ceva de afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Ora stingerii bătuse de ceva vreme când ajunse la abație. Se lăsase Întunericul și umezeala nopții se Întindea pretutindeni asemenea unui văl lipicios. Nici o lumină nu lucea În acel colț de cartier, departe de strada principală. Dar luna plină strălucea Îndeajuns ca să se poată orienta. Abația dădea spre o stradă dreaptă, flancată, de cealaltă parte, de zidurile oarbe ale grădinilor. Înapoia clădirii, siluetele caselor familiei Cavalcanti se ridicau Întunecate În noapte. Dintre cele câteva ferestre nici măcar una nu era luminată, ca și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ar fi poruncit să se adune curtea, pentru ultima oară, În cetatea aceea a Florenței, care se sustrăsese mereu deplinei sale autorități. Instinctiv, atingerea mâinilor sale se făcu mai delicată. Răsfoi primele pagini cu admirație. Așadar, Arrigo era și el Îndeajuns de deprins cu știința astrelor Încât să posede acea lucrare de mare preț. Și, mai mult, era În stare să o adnoteze, așa cum mărturiseau numeroasele observații Înscrise pe margini, cu o grafie Înghesuită și nervoasă, foarte diferită de aceea minusculă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
zece minute, apoi despre vânătoarea de potârnichi, bridge, havane și, în sfârșit, gastronomie franceză. Au trecut deja trei sferturi de oră de când a venit. Se pregătește să vorbească despre vreme, dar deodată Destinat își privește ceasul, un pic pieziș, dar îndeajuns de lent pentru a-i lăsa celuilalt destul timp ca să-l vadă. Directorul înțelege, tușește, pune ceașca pe masă, tușește din nou, ia ceașca, și până la urmă se avântă: are să-i ceară o favoare, dar nu știe dacă să îndrăznească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
părți. Asta poate fiindcă iernile sunt lungi și te plictisești repede, iar verile sunt atât de fierbinți că îți fac sângele să fiarbă în vene. Jurații nu înțelegeau întotdeauna ce voia procurorul să spună: citise prea mult, iar ei nu îndeajuns. Printre ei, erau tot felul de inși, de cele mai multe ori oameni insignifianți. Meșteșugari bătrâni stăteau lângă țărani cu obrajii rumeni, funcționari mărunți, preoți în sutane ponosite care veneau dintr-o parohie de țară după ce se treziseră înainte de răsărit, cărăuși și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
dată neutru și rece ca un lac iarna, un chip de moartă pe dinăuntru, ca și cum nimic nu ar mai fi trăit, nu ar mai fi mișcat în ea, ca și cum sângele i-ar fi părăsit de tot trupul. Asta a durat îndeajuns încât să mi se pară o tortură. Apoi ochii ei au trecut de la chip la mâna mea stângă în care se bălăngănea carabina lui Gachentard. Am văzut la ce se uita. M-am făcut roșu ca racul. Am bolborosit câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
În pavilion, sus, În parcul Asbury... - Doamne, Alec! E greu de crezut că Jesse și Dick și Kerry sunt morți - toți trei! Pe Alec l-a trecut un fior. - Să nu vorbim despre asta. Zilele mohorâte de toamnă mă deprimă Îndeajuns. Se părea că și Jill era de aceeași părere. - Doug ăsta-i cam posomorât, oricum, a comentat ea. Spune-i să tragă o dușcă mai lungă. E alcool bun și-i greu de găsit În zilele astea. - De fapt, Amory
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
până la spectacol. Camerele de filmat fuseseră deja montate. Mariana, în loc să repete sau să se machieze, se uita pe fereastra veceului, atentă la fiecare față mai suspectă. Nu mică îi fu surpriza când îl văzu apărând pe nea Ovidiu. Fusese surprinsă îndeajuns să afle că el furase bani din casă. Dar era plauzibil, era un bețiv nenorocit. Și acum, cum reușise el să iasă din pușcărie? Ce nu știa Mariana era că gardianul, un veritabil colecționar de artă, primise în schimbul acestei fapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
grei. În sfârșit, aici se află un pârâu mai mare, care ar putea servi eventual la înecarea pisicii, ba nu eventual, ci sigur. Hai, dă‑i drumul, Sophie! Bagă‑te în noroi ca să fii cât mai aproape, în orice caz îndeajuns de aproape. Aș prefera totuși să n‑o fac, spune Sophie, pentru că iubesc animalele. Îmi țesal întotdeauna singură calul. Trebuie s‑o faci, altfel vei fi exclusă din grup înainte de‑a apuca să fii primită. Găsesc că sunteți extrem de infantili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
un restaurant de la intersecția Elisabeth și Canal Road. Se servea acolo o mâncare mai gustoasă chiar și decât Într-un restaurant din Hong-Kong. După patru zile ne-am Îmbarcat spre Paris la bordul unui Concorde și, după ce ne-am odihnit Îndeajuns la Crillon, ne-am Îndreptat spre Barcelona, pe care o consideram a doua mea casă. De la Barcelona am luat un alt zbor spre Ibiza, unde am făcut turul discotecilor și ne-am distrat pe plajele de nudiști făcându-i să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
să primească vizitatori domni. — Păi, nu-i nimic. Nu i-am adus nici flori, nici bomboane de ciocolată, și cu siguranță nu sunt un domn. Aici adevărat grăiești. — Asta era o glumă care nu costă nimic. Așa, ca să te binedispun îndeajuns încât să faci ce ți se spune. Aici e vorba de afaceri, afaceri urgente, și doamna va vrea să mă vadă sau să știe motivul pentru care nu am fost primit înăuntru. Așa că de ce nu te duci tu fuguța să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
doi bărbați angajați într-un act homosexual sunt inconfundabile și m-au scârbit. Când în cele din urmă și-au adus comportamentul scârbos la finalitatea-i zgomotoasă și au plecat chicotind ca un cuplu de școlari degenerați, m-am simțit îndeajuns de slăbit încât să fiu nevoit să deschid fereastra pentru niște aer curat. În biroul alăturat, mi-am turnat un pahar mare din brandy-ul lui Weisthor, care funcționă mult mai bine decât gura de aer berlinez, și, cu draperiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
bine să pui alea jos pe birou și să ridici mâinile sus, ce zici? Am pus dosarele pe birou și am început să spun ceva despre mandat, dar Reinhard Lange luase deja inițiativa, dacă așa poți să numești când ești îndeajuns de prost sfătuit încât să te arunci la un bărbat care ține un pistol de calibrul 45 îndreptat spre tine. Primele trei sau patru injurii strigate în gura mare sfârșiră în mod abrupt când împușcătura asurzitoare îi zbură gâtul. Horcăind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]