2,323 matches
-
la fel fiecăruia dintre ceilalți meseriași i-am încredințat o singură îndeletnicire - cea pentru care este dăruit prin fire - pe care urmează să o practice bine de-a lungul vieții întregi, fără a scăpa timpul potrivit și eliberat de alte îndeletniciri. Dar oare meseria războiului nu este cu mult mai de preț, odată împlinită cum se cade? Ori ea este atât de lesnicioasă, fiind cu putință ca un țăran, un cizmar sau oricine practică vreo meserie sau artă să ajungă, deopotrivă
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
sau oricine practică vreo meserie sau artă să ajungă, deopotrivă, și oștean? Dar, în schimb nimeni n-ar putea deveni un jucător bun cu jetoane ori zaruri dacă nu s-ar fi exersat din copilărie, ci ar fi practicat această îndeletnicire doar ca pe o ocupație auxiliară! Adică, e de crezut că omul nostru, luând scutul, vreo altă armă ori sculă războinică, de pe o zi pe alta, va deveni mai bun hoplit sau altfel de luptător? Când, pe de altă parte
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
că așa trebuie să fie înzestrați paznicii în privința locuinței și a celorlalte și că asemenea norme trebuie să legiuim. 19. Educația comună și ocupațiile comune ale femeilor și bărbaților (Republica, 455d-457b) (Socrate și Glaucon) Nu există, prietene, - am zis - nici o îndeletnicire privitoare la ocârmuirea statului, proprie femeii, ca femeie, nici vreuna proprie bărbatului, ca bărbat. Ci, fiind naturile sădite în același fel în ambele sexe, femeia participă, potrivit cu firea ei, la toate îndeletnicirile, și la fel și bărbatul, doar că în
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
și Glaucon) Nu există, prietene, - am zis - nici o îndeletnicire privitoare la ocârmuirea statului, proprie femeii, ca femeie, nici vreuna proprie bărbatului, ca bărbat. Ci, fiind naturile sădite în același fel în ambele sexe, femeia participă, potrivit cu firea ei, la toate îndeletnicirile, și la fel și bărbatul, doar că în toate femeia este mai slabă decât bărbatul. Așa este. Vom încredința atunci bărbaților toate ocupațiile, și femeii - nici una? Cum așa? Vom spune astfel: există atât femeie bună la medicină, cât și femeie
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
război și ură. Această formă de guvernare decăzută din cea ideală are multe puncte în comun cu constituția spartană: „periecii” formau, la Sparta, o clasă productivă, liberă, dar care era aservită „egalilor”, adică cetățenilor cu drepturi depline, care aveau ca îndeletnicire războiul și administrarea cetății, iar „slujitorii” erau probabil echivalentul „hiloților” spartani a căror condiție nu era cu mult deosebită de cea a sclavilor. În cadrul acestui regim, poate mai mult ca nicăieri, influența spartană este cel mai vizibilă. Pe lângă admirația pe
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
nici dacă ar fi capabil de a conduce, nici obligația de a se supune, nici de a se duce la război, dacă nu vrea acest lucru. Însă și frivolitatea acestui regim este la fel de mare, nu există dorință de cultivare a îndeletnicirilor frumoase, iar pentru a intra în politică nu se cere o educație adecvată, este suficient un comportament plin de bunăvoință față de mulțime. Alte însușiri înrudite ale acestei guvernări o descriu ca pe o „orânduire plăcută, fără stăpân și variată, împărțind
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
ea se frânge și se alterează. Iar dacă el va avea parte de orânduirea politică cea mai bună, dat fiind că el este cel mai bun, atunci se va vădi că, în realitate el era divin, ia celelalte neamuri și îndeletniciri erau doar omenești. Este limpede că după aceasta vei întreba care este această orânduire”. Cum se face atunci că faimoasa constituție ideală intră într-un declin care dă naștere unei istorii a declinului formelor politice care se defășoară dialectic? Problema
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
vedere binele cetății, conducătorul trebuie să acționeze cu orice mijloace. Totuși Platon nu apără deschis retorica, ea fiind o formă de lingușire, care nu se bazează pe cunoaștere, ci pe instinct. Iar lingușirea este, așa cum Platon afirmă fără echivoc, „o îndeletnicire urâtă”. Ceea ce rămâne limpede este faptul că Platon nu era un adept al democrației. El califică democrația ca fiind „cea mai rea dintre formele de guvernământ care sunt prevăzute cu legi și cea mai bună dintre cele lipsite de legi
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
și cei care o folosesc nu sunt totdeauna unul și același. Puterea politică trebuie să aparțină, în viziunea lui Platon, celor demni să pună în practică arta regală. Ei nu sunt mulți. „Oare nu știi, iubite Criton, că-n fiecare îndeletnicire cei mulți sunt pleavă și lipsiți de har, iar cei de soi ales și dăruiți din plin sunt doar o mână?” Indubitabil, aici descoperim o apologie discretă a elitei. Platon reafirmă ideea, ușor paradoxală, că stăpânul cetății este poporul, dar
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
dezastrele și calamitățile istoriei, spiritul poate fi uneori obligat să tacă, dar dacă chiar amuțește totul e pierdut. Unii au crezut că în atari momente nu mai e timp de „literatură” și că omenirii „nu-i mai arde” de asemenea îndeletniciri. Dar istoria arată contrariul. Tacit a scris, după cum spune el însuși, “într-o vreme bogată în catastrofe, crudă chiar și pe timp de pace”. Liniștea din turnul lui Montaigne nu era și a vremii. Dacă marilor dezastre unii scriitori le
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
propriile interese când nu le compromit și pe ale altora. La rândul lor nici ceilalți, cei cu idealurile și cu visurile, nu se privează de plăcerea de a-i disprețui pe cei „practici”. De la grecii din vechime care aveau pentru îndeletnicirile utilitare termenul peiorativ de banausia, până la romanticii germani care-și băteau joc de „filistini” și până la sila față de „burghezi” și familiști a esteților fin de siècle, „idealiștii” și-au luat revanșa asupra celor al căror țel e „reușita în viață
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
de guerre: „L’homme est beau à la guerre; tant qu’on n’a pas compris cela on est à-côté de tout”*. Dacă nu înțelegi frumusețea omului în luptă, nu înțelegi nimic, - ce extraordinară mărturisire din partea unui cărturar a cărui îndeletnicire de o viață a fost să înțeleagă totul! Războiul dezbară de multe zădărnicii și dă ocazie câtorva virtuți curat umane (nu numai virile). Eroismul, spre pildă, nu poate fi decât rațional și utilitar și apare cu adevărat numai când nu
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
nu mai intru critic în miezul cărții, analizând-o literar. Ea se află în afara literaturii, fiind altceva, repet, decât o carte (sau o carte unică). Nu că aș polemiza împotriva literaturii. Dimpotrivă, o consider o mare invenție și o mare îndeletnicire a omului. Iar Penna, la rândul său, este un mare literat. Dar prefer să-mi las în suspans analiza privitoare la emoția pe care această carte mi-a provocat-o printr-un caracter poetic simplu aproape evident (adjective ce precedă
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
în armata austro-ungară și participă ca locotenent la acțiuni militare în Galiția și Ucraina, angajându-se totodată în mișcarea revoluționară socialistă. Demobilizat în 1918, începe la Cernăuți Facultatea de Drept, la care renunță însă curând. Urmează ani de pribegie, cu îndeletniciri ocazionale la Paris și New York. Reîntors în Bucovina (1924), se consacră ziaristicii (este redactor la gazeta „Czernowitzer Morgenblatt”, 1926- 1932) și scrisului literar, acumulând în aceste domenii oarecare experiență, prin colaborările la presa cotidiană (mai ales la ziarul „New Yorker
MARGUL-SPERBER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288018_a_289347]
-
în concretul fizic, în etnos și mitologic, dar mai ales tărâm afectiv. Vârstnic, poetul se voia un perfecționist. Curată eroare a fost ideea de a întreprinde, târziu, restaurarea la rece a textelor de odinioară, cu argumentul că arta e o „îndeletnicire în devenire”, perpetuă nostalgie a desăvârșirii. Remaniindu-și operele, în 1965 restauratorul lucid din Cântece tăcute nu se mai identifica emoțional cu cel care altădată vorbea de partea hipnotică a poeziei, adică de starea de grație, irepetabilă, echivalând cu arătarea
MANIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
prezinte sub forma unor cunoștințe tehnice, Însă ceea ce scriu nu reprezintă prea mult din ceea ce știu ei, ci doar o mică parte din ansamblu, ceea ce poate fi redus la nivel de expunere. A cunoaște sistemul de reguli al unei anumite Îndeletniciri nu Înseamnă, nici pe departe, a fi stare să o practici: „Aceste reguli și principii sunt doar niște indicii cu privire la activitatea propriu-zisă; ele nu există dinainte ca ea să fi apărut, nu se poate spune că o guvernează și nu
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
poate dragostea să rămână curată și rațională, eliberată de pofte. Ariile activității umane cele mai puțin influențate de hazard, intuiție, context, dorință și experiență personală - și, deci, independente de mētis - au ajuns astfel să fie percepute ca cele mai nobile Îndeletniciri ale omului. Ele fac obiectul muncii filosofului. Ne putem da seama de ce, conform acestor criterii, geometria euclidiană, matematica, unele forme auto-suficiente de filosofie analitică și, probabil, muzica sunt considerare a fi printre cele mai pure activități. Spre deosebire de științele naturale și
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
de acestea), iată atâtea dualisme care fac din G. Ibrăileanu una din cele mai complexe personalități pe care le-a avut cultura noastră, unul din acele esprit-carrefour prin excelență. MIHAI RALEA [ G. Ibrăileanu] a fost un cărturar al socialului literar, îndeletnicire căreia i-a dat un relief incontestabil, o autoritate nediscutată nici chiar de cei ce nu l-au urmat și neatinsă de vreunul care cunoștea mai bine rostul criticii literare [...] Era un romantic fără îndoială. Toată cariera sa critică exprimă
IBRAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
și civilizații, contacte pe care normalitatea în cel mai bun caz le-ar fi amânat, dacă nu și anulat. Faptic, reamintind ceea ce am evidențiat în cuprinsul unui alt studiu 2, conflictul crimeean a inaugurat și consacrat o specie sau o îndeletnicire distinctă în cadrul jurnalismului, a gazetăriei sau presei moderne, pe aceea de corespondent de război. Deși nu era pentru prima oară în istoria războaielor când știrile de pe front și din preajmă ajungeau la îndemâna publicului prin alte mijloace, private îndeobște 3, adevăratul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ajuns mai târziu general) al armatei britanice, Charles George Gordon (18331883), combatant pe frontul crimeean și însărcinat, la încheierea păcii, să facă parte din comisia pentru delimitarea noii frontiere a Moldovei, recte între cele două împărății: rusească și turcească. Natura îndeletnicirilor i-a pus, așadar, pe a amândoi și aproape concomitent, în contact nemijlocit cu realitățile românești, sub varii aspecte, pe care, fiecare le-a perceput sau receptat și transmis, prin mijloace și forme diferite, celor interesați de problematica acestei mereu
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
mult că cititul nu reprezintă o simplă abilitate ci o interpretare activă a unor semnificații în cadrul unui subsistem de comunicare și, de ce să nu o recunoaștem, de putere 88. Or, în perioada romantică, lectura era ceva mai mult decât o îndeletnicire educativă. Viața se confunda cu cititul, nu se făcea distincția între literatură și realitate 89. Se trăia mai intens în imaginație decât în ciclul preocupărilor zilnice 90. Accentul fiind deplasat de la rolul jucat de autor pe rolul pretins cititorului, lectura
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
dar și cei care i-au urmat, stau mărturie în această privință. Din eșafodajul comunist edificat pe parcursul mai multor decenii nu au mai rămas decât oamenii debusolați, aruncați cu furie în economia de piață și în alegeri libere, adică în îndeletniciri pentru care erau perfect nepregătiți, dar și în naționalism, materie în care regimul defunct îi instruise mai temeinic. Iar din experiența comunistă, popoarele care au suportat povara dictaturii nu au preluat nici o idee fundamentală. Ele par „obsedate de negarea regimului
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
oficiat mult timp în această limbă de cultură) mai întâi în latinește și în grecește, ulterior în slavă (cea mai veche inscripție slavă descoperită pe teritoriul românesc, aflătoare în localitatea dobrogeană Mircea Vodă, aparține veacului al X-lea). Sediile acestor îndeletniciri erau neîndoielnic mănăstirile și celelalte organizări ecleziastice ființând aici de timpuriu. „Comerțul” cultural pe care instituția creștină l-a desfășurat și l-a protejat a făcut ca pe acest teritoriu să circule texte redactate în alte zone, texte purtătoare de
LITERATURA STRAROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287830_a_289159]
-
reprezenta o dovadă a procesului neîntrerupt ce a dus la conservarea în limba română a cuvintelor fundamentale pentru exercițiul cărturăresc. Prin întinderea sa în timp, seria scriitorilor străromâni (evocată uneori cu rost, alteori fără temeiuri deosebite), argumentează tocmai continuitatea acestei îndeletniciri și face din spațiul daco-roman sau protoromânesc un loc integrat pe deplin în ansamblul unor preocupări ce aveau drept scop producerea cărții. Cel mai vechi text (păstrat) scris aici este o relatare (de factură hagiografică) despre martiriul Sfântului Sava, un
LITERATURA STRAROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287830_a_289159]
-
o natură focoasă, vădit meridională, dificilă, având ca sigiliu o permanentă stare de nemulțumire. Neiubitor de muncă, avid de „comori pe pământ”, muncit de dorința îmbogățirii rapide pe orice cale, Constantin caută banul cu frenezie, îmbrățișând, în acest scop, felurite îndeletniciri, de la cea de fochist pe un vas până la aceea de actor, pentru ca, în cele din urmă, să se apuce de scormonirea ruinelor Ghighiului și Celeiului, sub care presupune că s-ar găsi monede antice. Lăcomia îi este sporită demențial de
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]